----------------------------------- Ganapati 29.9.2010, 02:54 Capitolul 3 - Mărturia lui Ioan Botezătorul ----------------------------------- Capitolul 3 Mărturia lui Ioan Botezătorul Sfântul Ioan I" 1-27: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Adevărata Lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om. El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu l-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui), plin de har și de adevăr. Ioan a mărturisit despre El și a strigat, zicând: “El era Acela despre care ziceam eu: „Cel care vine după mine este înaintea mea” pentru că era înainte de mine”. Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Și aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: Tu cine ești?” El a recunoscut și n-a tăgăduit, și a mărturisit: “Nu eu sunt Hristosul! Și ei l-au întrebat: “Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: Nu sunt”. “Ești proorocul?” Și el a răspuns: Nu”. Atunci, i-au zis: “Cine ești tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?” “Eu, a zis el, sunt glasul celui care strigă în pustie: „Neteziți calea Domnului”, cum a zis prorocul Isaia”. Trimișii erau de partea fariseilor. Ei l-au întrebat și i-au zis: “Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” Și răspunzând, Ioan le-a zis: “Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoașteți. El este Acela care vine după mine, dar care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic nici măcar să-i dezleg cureaua încălțărilor”. (9 decembrie 1871) Acest capitol se referă la Ioan Botezătorul, care, în calitatea sa de antemergător și predicator, trebuia să-Mi paveze calea, atrăgând atenția poporului evreu asupra sosirii Mele și asupra învățăturilor Mele. Așa se explică răspunsul dat de el trimișilor templului, în care îi asigura că nu era nici Hristosul, nici Ilie, nici prorocul, și că nu era demn nici măcar să îmi dezlege cureaua de la încălțări. Deși plenar conștient de misiunea sa divină, Ioan a fost unicul evreu cu adevărat smerit și dispus să se supună plenar voinței Mele. Ioan Evanghelistul își începe mărturia cu cuvintele: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu". Această primă frază din Evanghelia discipolului Meu favorit Ioan arată clar care era poziția lui în fața Mea, dar și a fraților săi. El a exprimat în această frază superbă, din punct de vedere spiritual, ceea ce a dorit să spună Ioan Botezătorul atunci când a afirmat că el nu botează decât cu apă, în timp ce Fiul lui Dumnezeu botează cu Cuvântul Divin. Nu întâmplător, Ioan Evanghelistul a fost primul dintre apostolii Mei care a înțeles profunzimile Spiritului Meu. El a fost primul care a înțeles că întreaga creație vizibilă s-a născut prin intermediul Cuvântului (ca expresie a unei idei, a unui gând sau a unei voințe divine) și că acest Cuvânt a dat naștere vieții, și implicit luminii - lumină care la acea vreme nu era înțeleasă decât de foarte puțini oameni. Discipolul Meu favorit a fost primul care a înțeles cu ajutorul inimii ceea ce intelectul nu poate să priceapă de unul singur: acel principiu dătător de viață și lumină, care nu poate fi integrat decât de către acela care manifestă aceeași iubire ca și Mine, care o eman și o susțin în întregul univers, insistând pretutindeni și întotdeauna asupra ei. El M-a iubit întru spirit, în timp ce ceilalți apostoli M-au înțeles întru adevăr. Astfel se explică primele cuvinte ale Evangheliei lui Ioan, care depun mărturie despre atotputerea, iubirea și creația Mea, dar și despre faptul că nu am fost recunoscut ca atare de către cei pe care i-am creat atunci când am apărut în fața lor în calitate de Hristos. Aceste cuvinte demonstrează profunda înțelegere la care ajunsese Ioan în ceea ce privea învățătura și misiunea Mea, la succesul căreia a contribuit într-o manieră semnificativă inclusiv mărturia tizului său, Ioan Botezătorul, cel trimis să îmi paveze calea și să pregătească poporul evreu pentru primirea învățăturii Mele. O misiune atât de importantă precum cea pe care Mi-am asumat-o Eu trebuia pregătită cu atenție. Așa cum un orb care își recapătă vederea trebuie să stea o vreme în semiîntuneric, pentru că nu ar putea suporta pe loc lumina puternică a soarelui, la fel, Ioan Botezătorul avea menirea să pregătească și să trezească inimile evreilor, pentru a putea recepta un mesaj încă și mai nobil. Așa se explică afirmația lui Ioan: „Cel care va veni după mine a fost înaintea mea". Prin aceste cuvinte, el făcea aluzie la Cuvântul care a creat întregul univers. Această voință divină atotputernică a simțit nevoia să îmbrace haine lumești, pentru a duce în persoană lumina și viața spirituală celor care rătăcesc prin întuneric. Cuvintele lui Ioan: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu" înseamnă de fapt: „La început a existat numai Dumnezeu, Creatorul atotputernic, care a răspândit lumina Sa vie în spațiul infinit pentru a trezi viața. Prin Hristos se manifestă același Dumnezeu, care și-a trimis din nou Cuvântul divin pentru a lumina spațiul infinit al universului spiritual, răspândind astfel iubirea și viața". La fel cum Luceafărul este vestitorul răsăritului soarelui, Ioan Botezătorul a fost antemergătorul Meu, cel care a pregătit calea lui Hristos. El și-a recunoscut Domnul atunci când L-a văzut pentru prima oară, căci dispunea de vederea spirituală și a putut vedea legătura lui Hristos cu lumea spirituală, manifestată metaforic sub forma unui porumbel alb (simbol al inocenței perfecte). Ioan M-a botezat cu apă, în timp ce Eu l-am botezat pe el cu focul spiritual. Discipolii săi și-au dat imediat seama cine era stăpânul și cine slujitorul. De aceea, ei l-au părăsit pe Ioan și M-au urmat pe Mine. De pildă, Nathanael s-a lăsat imediat convins atunci când i-am dezvăluit niște lucruri despre care credea că nu le cunoaște decât el. Acesta a fost momentul în care am rostit profeticele cuvinte: „Adevăr vă spun, veți vedea cerurile deschizându-se și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând asupra Fiului Omului". Tot ce s-a întâmplat în acele timpuri, nașterea Mea spirituală pe pământul vostru, se va repeta din nou în epoca modernă. De altfel, procesul a și început, repetându-se zilnic. Există astăzi nenumărați Ioani Botezători și Ioani Apostoli pe pământ, chiar dacă activitatea lor este oarecum diferită de cea de atunci. În acele vremuri, singurele nume care contau în fața poporului evreu erau Moise și profeții. Nimeni nu putea contesta învățătura lor, înțeleasă în litera, și nu în spiritul ei, iar de la Mine nu se aștepta o nouă învățătură, ci cel mult o aplicare în practică a învățăturii vechi. La ora actuală, cu puțin înainte de a doua Mea venire pe pământ, nivelul intelectual și cultural al umanității este diferit. Acum sunt nevoit să confrunt cu tot felul de filozofi și de șoareci de bibliotecă, cu fanatici orbi ai Cuvântului, înțeles în modul cel mai trivial cu putință, cu tot felul de oameni mult prea atașați de plăcerile și distracțiile acestei lumi pentru a mai fi dispuși să accepte vreun sacrificiu de sine în numele religiei. pregătesc astăzi să vin din nou în mijlocul vostru, al oamenilor de pe acest pământ. „Iar Lumina strălucește în întuneric, dar ei nu au cunoscut-o". Se aud astăzi din ce în ce mai multe voci care predică necesitatea căinței și a căutării valorilor spirituale. Sunt tot mai multe tentative de a trezi spiritul uman adormit, dar, la fel ca odinioară" Ioanii de astăzi predică de cele mai multe ori în fața unor urechi surde. Chiar și așa-numiții reprezentanți ai Mei pe pământ (după cum se auto-intitulează singuri) sunt surzi, adeseori chiar mai surzi decât cei cărora le predică învățătura Mea. Deloc întâmplător, ei își pierd într-o măsură din ce în ce mai mare adepții, care se află în căutarea luminii, a Cuvântului, ca manifestare a Dumnezeului lor, - adică exact ceea ce conducătorii lor nu le pot oferi. Planeta voastră se află în plin proces de naștere a unei aspirații din ce în ce mai mari către lumină, către viața spirituală, către iubire și către trezirea inimii. Această tendință spirituală se manifestă în pofida opoziției celor preocupați numai de propriile lor interese. Este o tendință orientată din ce în ce mai mult către libertatea de gândire, către eliberarea spirituală. Chiar dacă lumina intelectului nu este capabilă vadă vreodată torța spirituală care arde deasupra capului, deschiderea care se produce la ora actuală în lume va risipi în curând vechile prejudecăți și dogme, scoțând din ce în ce mai mult la lumină adevărurile rămase până recent ascunse chiar și în fața celor care se credeau maturi din punct de vedere spiritual. Ca întotdeauna, cel care realizează această transformare este Cuvântul, care a creat cerul și pământul, după cum s-a exprimat metaforic Moise, și care se manifestă acum ca viață și ca lumină coborâtă din ceruri pentru a trezi căldura și iubirea în inimile voastre. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul eram Eu. Până la sfârșitul timpurilor, Cuvântul va continua să vibreze, iar Eu voi continua să îmi răspândesc de-a pururi lumina, viața și iubirea, ghidându-Mi copiii care îmi aparțin întru spirit. Cândva, Cuvântul s-a întrupat, iar cei care au trăit în acea epocă i-au văzut slava, dar nu L-au recunoscut. În viitorul apropiat, Cuvântul se va întrupa din nou, dar de data aceasta își va asuma un trup spiritualizat, putând fi recunoscut și înțeles de oameni în toată slava Lui, și revărsând asupra lor grație după grație, necontenit. Cândva, Ioan a botezat cu apă. De acum înainte va predomina însă botezul prin spirit. Apa cerească va curge din abundență în inimile oamenilor, înmuindu-le și trezind multe dintre ele. Vor rămâne însă și destui oameni care se vor ascunde de această ploaie celestă, preferând să-și păstreze împietrirea. Fericiți vor fi cei care își vor deschide inimile în fața ploii celeste, care vor aspira către Dumnezeu și nu se vor opune binecuvântării divine" căci peste ei va curge lumina grației" la fel cum odinioară o rază din această lumină a coborât asupra lui Hristos sub forma unui porumbel! Cei care nu se vor opune acestei lumini vor cunoaște pacea și liniștea interioară, manifestată inclusiv printr-o viață echilibrată și îndestulată. Vor fi mulți cei care vor predica învățătura Mea, la fel cum a făcut cândva Ioan Botezătorul și discipolul Meu favorit, Ioan Evanghelistul. Există deja la ora actuală un început de viață spirituală. Așa cum valurile mici care se izbesc de țărmul mării anunță venirea unor valuri mai mari, la fel, actuala mișcare religioasă anunță o mișcare mult mai amplă, care va fi generată din lumea spirituală. Energia acesteia este prinsă la ora actuală undeva, între spirit și materie, dar devine din ce în ce mai agitată și dorește să își croiască o cale de ieșire. Una din proprietățile planului spiritual constă în faptul că poate fi comprimat, dar când presiunea energiei devine prea mare, explozia va fi teribilă. Voi înșivă, copiii Mei, cei chemați să depuneți mărturie prin cuvintele și faptele voastre în calitate de ghizi ai vieții spirituale pe pământ, veți fi întrebați: „Cine sunteți voi? Ce anume doriți de la noi?" Lumea exterioară nu vă va crede de la bun început, la fel cum nici pe Ioan Botezătorul nu l-au crezut inițial, dar nu trebuie să pierdeți curajul! Semănați ce aveți de semănat, dăruiți-le cu bunăvoință celor înfometați, și nu vă faceți probleme dacă semințele pe care le-ați semănat nu par să aducă imediat roadele pe care le-ați fi așteptat. Nici chiar copacii dintr-o pădure nu cresc toți drepți și frumoși! Există unii îndoiți, bolnavi sau uscați, ceea ce nu împiedică pădurea să ofere adăpost și hrană miilor de ființe care trăiesc în ea. În această simbioză, chiar și copacii schilozi joacă un anumit rol benefic. La fel se petrec lucrurile și în pădurea spirituală a sufletelor umane. Ioan a predicat în fața multor urechi surde. La fel și Eu, mai târziu, dar cuvintele Mele nu s-au pierdut și nu se vor pierde niciodată, pe de o parte pentru că au fost rostite de Mine, iar pe de altă parte pentru că reprezintă în sine adevăruri imposibil de contestat. Mai presus de orice, urmăriți să purificați sufletele, eliminați din ele tot ce este lumesc, așa cum a făcut-o la vremea lui Ioan. El nu a acceptat plăcerile trupești, fiind conștient că trupul nu este altceva decât un veșmânt trecător al spiritului etern. A dus un mod de viață frugal (raportat la standardele acelor timpuri), silindu-și trupul să slujească fără crâcnire sufletului și spiritului său. La fel vă recomand și vouă: evitați tot ce nu este absolut necesar, și mai ales confortul și răsfățul fizic. Concentrați-vă în schimb asupra întăririi sufletului și spiritului, și aspirați să deveniți demni de botezul spiritual, căci vremea celui cu apă materială a trecut. veți trezi în acest fel percepțiile spirituale, care vă vor ajuta să înțelegeți adevărata asociere care există între lumea materială și cea spirituală. Canalizați-vă eforturile către renașterea întru spirit, pentru a nu fi nevoiți să întrebați și voi, așa cum au făcut cândva cei doi discipoli ai lui Ioan care Mi s-au alăturat și care M-au întrebat: „Rabi, unde locuiești tu?" Căci adevărata Mea locuință este în inimile voastre. O inimă purificată este singura demnă îl găzduiască pe Domnul, Cel care a fost de la începutul timpurilor lumina, iubirea și viața, și care este oricând dispus să reverse aceste daruri asupra celor care se lasă botezați cu apa spirituală, aspirând să devină copiii Lui. Amin.