----------------------------------- Ganapati 29.9.2010, 03:04 Capitolul 4 - Predica despre pocăință a lui Ioan Botezătorul ----------------------------------- Capitolul 4 Predica despre pocăință a lui Ioan Botezătorul "Sfântul Luca III" 2-20: „În zilele marilor preoți Ana și Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, predicând botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: “Glasul unuia care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, neteziți-i cărările! Orice vale va fi umplută, orice munte și orice deal vor fi coborâte; căile strâmbe vor fi îndreptate și cărările zgrunțuroase vor fi căi netede. Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Ioan zicea deci mulțimilor care veneau să fie botezate de el: “Pui de vipere, cine v-a înștiințat să fugiți de mânia care vine? Faceți dar roade vrednice de pocăință și nu începeți să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu, din pietrele acestea poate să ridice copii lui Avraam. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat și aruncat în foc”. Mulțimile îl întrebau și ziceau: “Atunci, ce trebuie să facem?” Și răspunzând, el le zicea: “Cine are două cămăși să dea celui care n-are nici una; și cine are de mâncare să facă la fel”. Au venit și niște vameși să fie botezați și i-au zis: Învățătorule, noi ce să facem?” El le-a zis: “Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit”. Niște ostași îl întrebau, și ei și ziceau: “Dar noi ce să facem?” El le-a răspuns: “Să nu luați cu forța de la nimeni, nici să nu învinuiți pe nedrept, ci să mulțumiți cu plata voastră! Fiindcă poporul era în așteptare și toți se gândeau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva el este Hristosul, Ioan a răspuns tuturor, zicând: “Cât despre mine” eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine și Căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Acela are lopata în mână. Își va curăța în întregime aria și își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”. Astfel, el vestea poporului Evanghelia și îi dădea încă multe alte îndemnuri. Dar tetrarhul Irod, fiind mustrat de Ioan pentru Irodiada, soția fratelui său Filip, și pentru toate relele pe care le făcuse, a mai adăugat la toate celelalte rele și pe acela că l-a închis pe Ioan în temniță”. (10 decembrie 1871) În acest capitol ne vom referi la predica pe care le-a ținut-o Ioan Botezătorul mulțimilor adunate pe malul râului Iordanului și în care acesta i-a invitat pe oameni să se pocăiască. Scopul lui era acela de a-i pregăti pe evrei în vederea sosirii Celui ale cărui curele de la sandale nu se considera demn să le desfacă. Cei care l-au ascultat l-au întrebat în mod firesc ce trebuie să facă, - fiecare în funcție de propria sa profesiune. În esență, mesajul lui Ioan a fost acela de a respecta legea iubirii față de aproape. Același mesaj vi l-am transmis Eu, de 2000 de ani încoace. La fel ca Ioan, și Eu îi invit pe oameni să se pocăiască, fiecare în propria sa manieră, deopotrivă prin vorbele și prin faptele sale. Așa cum Ioan a pregătit prin mesajul său venirea adevăratului învățător, la fel, acest mesaj le este transmis la ora actuală oamenilor de diferiți mesageri, anunțând a doua Mea venire pe pământ. Dat fiind felul de a gândi și de a acționa al evreilor din acele vremuri, aceștia nu erau pregătiți pentru înțelegerea și acceptarea învățăturii Mele. Oamenii din ziua de astăzi sunt prinși încă și mai adânc în capcana iubirii de sine; de aceea, a devenit imperios ca ei să fie treziți și avertizați, căci nu a mai rămas foarte mult timp pentru a vă întreba ce să faceți și încotro să o apucați. La ora actuală, timpul s-a accelerat considerabil, curgând la fel de rapid ca și cel din vis, în care scurgerea câtorva ore se petrece practic în numai câteva clipe. Acest lucru este îndeosebi valabil pentru cei care nu gândesc, trăind numai de dragul plăcerilor de moment. De aceea, umanitatea trebuie trezită din somnul ei adânc, și acest lucru nu poate fi realizat decât cu ajutorul unor evenimente cutremurătoare, boli, revoluții sociale, etc. Acum 2000 de ani, Ioan Botezătorul spunea că va veni Cineva care ține lopata în mână, care își va curăța în întregime aria și își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. La ora actuală s-au inventat însă mașinării care curăță câmpul și îl ară cu pluguri puternice; de aceea, sunt nevoit să apelez și Eu la metode mai rapide pentru a-Mi îndeplini scopul și pentru a-i separa pe cei de bună-credință de cei indolenți și indiferenți. Roata morii Mele a început deja să se învârtească în bătaia vântului spiritual, rotindu-se din ce în ce mai rapid. Ea macină mulțimile, aruncând la periferie pleava, adică oamenii care se complac în plăcerile lumești, surzi la toate avertismentele primite de la Mine. La fel cum acum 2000 de ani, Ioan nu s-a sfiit să îl critice chiar pe Irod, tetrarhul Galileii, pentru modul său desfrânat de viață, opinia publică de astăzi a început să respingă planurile ambițioase ale conducătorilor săi. La fel ca în trecut, când Irod l-a întemnițat pe Ioan Botezătorul, și liderii de astăzi și-ar dori să poată controla gândurile din mințile oamenilor. La fel ca și atunci, aceste eforturi sunt însă zadarnice, căci Cuvântul, purtătorul spiritual al Voinței Mele, este mult mai puternic decât forța și armele terestre. El trece peste barierele lumii materiale și domină cu ușurință totul prin spiritul său, căci Cuvântul sunt Eu însumi. Acum 2000 de ani, oamenii s-au limitat să asculte predica lui Ioan Botezătorul, dar auzind că li se cere să facă sacrificii și să renunțe la plăcerile lor pământești, nu s-au sfiit să-i întoarcă spatele,la fel cum a făcut mai târziu bogatul în fața Mea. La fel se petrec lucrurile și la ora actuală: majoritatea oamenilor îi ridiculizează și își bat joc de cei care primesc învățătura divină direct de la Mine. Ei îi privesc cu dispreț, considerându-se mult mai înțelepți datorită intelectului lor decât cei a căror înțelepciune se naște în inima lor. Bieți copii rătăciți! Va veni o vreme când toate cunoștințele voastre intelectuale la un loc nu vor mai fi suficiente pentru a vă permite să atingeți starea de pace interioară sau alinarea după care veți tânji. Evenimentele cu care vă veți confrunta vor fi atât de teribile încât vă veți trezi între două lumi, blestemându-L pe Dumnezeu și propriul vostru destin, căci lumea materială va respinge, iar cea spirituală nu vă va accepta. Ioan Botezătorul a prevăzut această stare de mare agitație interioară care va urma; de aceea, el i-a invitat pe evrei să se trezească și să își schimbe felul de viață. Apelul lui poate fi auzit astăzi din nou, căci oamenii au renunțat la aproape toate calitățile nobile implantate în natura lor, ne mai ascultând decât vocea egoismului. Ceea ce nu a putut fi obținut până acum prin puterea blândă de convingere a cuvântului va trebui realizat însă cu forța, ceea ce explică numărul în creștere al accidentelor și al suferințelor de tot felul care urmează se producă pe pământ. Acum 2000 de ani, chiar Eu M-am supus botezului cu apă. Acum a venit rândul vostru să supuneți botezului spiritual, intrând în mod voluntar în apa sacră a Spiritului Meu (Duhului Sfânt). Atunci, lumina divină a apărut deasupra capului Meu luând forma unui porumbel, indicând astfel coborârea Mea pe pământ, dar și locul reședinței Mele celeste (din care am venit și în care urma să întorc). O, copiii Mei, faceți tot ce vă stă în puteri chiar acum, pentru ca razele grației divine care se revarsă din abundență asupra voastră nu se risipească în zadar! Dovediți-vă demni de coborârea voastră pe pământ și de destinul vostru viitor! La fel ca acum 2000 de ani, când Vocea divină s-a auzit spunând: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine îmi găsesc întreaga plăcere", lăsați Vocea Mea să răsune acum deasupra creștetului capului și în inima voastră, asigurându-vă aflați pe calea cea dreaptă și că veți deveni copiii Mei. În acele vremuri, Ioan Botezătorul le-a spus oamenilor ce trebuie să facă, sfătuindu-i pe cei care au două haine să îi dăruiască una dintre ele unui sărac, iar pe cei care au suficientă mâncare să o împartă cu cei flămânzi. Mai mult, le-a spus vameșilor să nu ceară niciodată de la oameni mai mult decât ceea ce li se cuvine. Toate aceste exemple se referă de fapt la același lucru: fiți generoși și drepți, la fel cum este Tatăl vostru din ceruri. Dăruiți, ca să puteți primi. Iertați, ca să fiți iertați la rândul vostru! Nu vă lăsați amăgiți de lumea exterioară și de comorile ei efemere, căci va veni un timp când veți fi nevoiți să lăsați totul în urmă și când nu veți mai putea păstra decât valorile interioare, sufletești, pe care nici o boală, nici o suferință, nici războiul și nici chiar moartea nu vi le pot lua. Nu intrați în conflict cu cei care se consideră foarte inteligenți, datorită cunoștințelor lor lumești acumulate cu ajutorul intelectului! Perioada triumfului lor va fi scurtă. Urmați sfatul Meu, căci Eu nu vă numesc generație de vipere, așa cum a făcut Ioan Botezătorul în predica sa despre pocăință, ci copiii Mei, pe care i-am creat cândva după chipul și asemănarea Mea și pe care doresc să-i ajut să își regăsească această puritate primordială. La originile creației, înfățișarea exterioară a omului corespundea întru totul imaginii sale spirituale; la ora actuală nu a mai rămas din aceasta decât o palidă asemănare, o umbră caricaturală a frumuseții sale paradisiace. Cât despre suflet, care ar trebui să fie templul și sălașul scânteii Mele divine (spiritului), acesta nu mai este decât o ruină hidoasă. Ordinea Mea divină nu permite prelungirea încă multă vreme a acestei stări dizarmonioase de lucruri; de aceea, în cel mai scurt timp omul interior va trebui pus în armonie cu cel exterior. Chiar dacă nu veți mai putea schimba învelișul exterior, pe suprafața căruia pasiunile voastre lumești au lăsat urme adânci, faceți măcar tot ce vă stă în puteri pentru a schimba înfățișarea voastră interioară, spirituală, pentru a o readuce la unison cu arhetipul ei primordial, a cărui frumusețe și slavă nu poate fi comparată cu nimic în întreaga creație. Toate ființele umane au fost create într-o măsură mai mare sau mai mică după acest arhetip spiritual suprem. Voi sunteți expresia cea mai înaltă a creației materiale și spirituale. Purtați în voi, inconștienți, acest arhetip suprem, modelul spiritual după care ați fost creați și care dorește să fie nu doar Creatorul și Domnul vostru, ci și Tatăl vostru ceresc. (Vezi: „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul", n.r.) Prin puterea voinței Sale infinite, El ar fi putut să instituie legi de o severitate inexorabilă, silindu-vă le respectați și pedepsindu-vă sau răsplătindu-vă în funcție de respectul acordat de voi legilor. În loc de pedeapsă, El vă așteaptă însă cu brațele deschise, neavând de oferit decât compasiune, iubire și iertare. Acum 2000 de ani a fost necesară pregătirea întrupării Mele prin trimiterea unei antemergător. Astăzi, Eu însumi vă întind mâna Mea, în semn de pace și din dorința de a vă ghida personal pentru a rezista marilor încercări care se vor abate asupra umanității, exclusiv din cauza încăpățânării acesteia. Nu respingeți această mână, căci nu veți găsi o alta mai puternică. Mâinile voastre sunt scurte, dar mâna Mea este suficient de lungă pentru a acoperi orice distanță, ajungând întotdeauna la cel care îmi cere ajutorul, chiar dacă se află dincolo de ultima stea, acolo unde începe împărăția spiritelor. Chiar și acolo, mâna Mea le stă întotdeauna la dispoziție celor plini de iubire, care doresc să fie conduși către Mine. Ascultați apelul vocii care vă strigă - la fel cum a făcut cândva vocea lui Ioan din pustie - în deșertul activităților voastre lumești: „Nu îl uitați pe Cel care domnește deasupra stelelor, dar care ar prefera să locuiască în inimile oamenilor!" Ioan a predicat în pustie, pentru ca nimic din planul naturii să nu distragă atenția ascultătorilor săi. Acum vă predic Eu însumi, în pustietatea vieții voastre spirituale, la fel de stearpă ca și deșertul în care predica Ioan, datorită aroganței intelectului vostru. Scopul Meu, la fel ca și acela al lui Ioan, este de a planta floarea spirituală a iubirii în mijlocul nisipului și al pietrelor. Această floare nu își poate extrage seva din sol, ci doar din ploaia care se revarsă asupra ei de deasupra. strig astăzi din nou, în deșertul lumii speculative a intelectului, lipsit de viață datorită egoismului vostru, în pustietatea vieții voastre spirituale, superficială și lipsită de orice profunzime: Treziți-vă! Pătrundeți în adâncul ființei voastre pentru a descoperi acolo sursa fericirii eterne, a blândeții și iubirii - principiul fundamental care stă la baza întregii creații. Recunoașteți-L din nou pe Acela care rămâne de-a pururi neschimbat, putând fi recunoscut pretutindeni, în grădinile pline de flori, în pădurile umbroase, în munții semeți și în întregul univers, mergând până la soarele central cel mai îndepărtat. Întrucât El a creat totul, este firesc să aștepte de la creaturile Sale același lucru pe care îl așteaptă orice mamă și orice tată de la copiii săi: iubire. În timp ce conducătorii voștri lipsiți de putere încearcă obțină respectul impunându-vă noi și noi legi, Eu v-am creat ca ființe libere. Puteți alege singuri Între iubire și ură, între viață și moarte, între lumină și întuneric. Sunteți încă liberi să faceți aceste opțiuni, dar se apropie timpul în care va trebui să decideți. Așa cum odinioară a fost nevoie de un mesager care să îi avertizeze pe oameni că se apropie venirea Mea, la fel, adresez Eu însumi acum un al doilea avertisment, anunțându-vă vor urma evenimente dramatice, care nu e bine să găsească dormind, ci plenar conștienți, pentru a le întâmpina cu inima calmă, căci ele nu sunt menite decât să îi trezească cu forța pe cei care au refuzat să asculte avertismentele mai blânde de până acum. Inimile voastre sunt receptive la vocea delicată și armonioasă a iubirii, dar sunt alții care nu pot fi treziți decât cu sunete puternice de trompetă, așa cum făcea referire metaforic iubitul Meu discipol Ioan în Revelația sa (Apocalipsa), atunci când vorbea de revărsarea mâniei divine asupra celor grei de ureche, care au refuzat să asculte avertismentele anterioare ale iubirii Mele. Am afirmat deja de multe ori că vor veni vremuri teribile. repet din nou: așteaptă mari încercări. Faceți tot ce vă stă în puteri pentru a vă schimba în bine, pentru a vă construi astfel un scut protector (o vibrație pozitivă) împotriva evenimentelor cumplite care vor urma. În realitate, ele nu vor fi cumplite decât pentru cei care se complac în plăcerile lumii materiale, incapabili să privească un remediu amar ca pe un medicament, ci doar ca pe o otravă. Aceasta este semnificația predicii despre pocăință, adresată vouă și generațiilor viitoare. Cine are urechi de auzit să audă! Amin.