----------------------------------- Fire 8.10.2010, 22:40 Capitolul 44 - Misiunea lui Robert în noua sa casă. Prima recepție. ----------------------------------- Capitolul 44 Misiunea lui Robert în noua sa casă. Prima recepție. Întâmpinarea unor prieteni politici ajunși în lumea spiritelor. Robert le dă sfaturi. 1. Eu continui: „După cum poți vedea, în imediata noastră apropiere se află o locuință foarte mare și absolut magnifică. Aceasta este noua ta reședință. Eu te voi însoți în permanență și voi răspunde la apelul tău ori de câte ori Mă vei striga din inimă, ceea ce echivalează cu a-ți spune că «voi rămâne de-a pururi cu tine!» 2. Oricum nu vei fi niciodată singur, chiar dacă te voi mai părăsi din când în când, pentru câteva momente. Căci în această casă vei avea mult mai mulți tovarăși decât ai putea găsi vreodată altundeva. De altfel, întreaga regiune este locuită, așa cum poți sesiza cu ușurință. De aceea, de acum înainte nu va mai trebui să te temi vreodată de lipsă de companie. 3. Te avertizez însă din start că toate aceste congregații vor fi alcătuite în cea mai mare parte din oameni cu o natură radicală. De aceea, principala ta sarcină va fi să îi aduci pe acești radicali pe calea cea dreaptă pe care te-am adus Eu. Dacă vei reuși în această lucrare, vei descoperi alte lucruri absolut uimitoare, în afara celor pe care le-ai descoperit până acum alături de Mine. Căci numai în acest fel vei putea intra în posesia comorii care îți aparține de drept, și care îți va revela minuni la care nici nu ai visat până acum! 4. Mai presus de orice, va trebui să te asiguri că nu vei fi dispus niciodată renunți la Mine de dragul celor pe care îi vei întâlni cât de curând aici! Căci aceștia nu Mă cunosc, iar credința lor este chiar mai insignifiantă decât era a ta atunci când ne-am întâlnit pentru prima dată. Dacă vei renunța la Mine înainte de vreme, le vei face mai mult rău decât bine acestor spirite. De aceea, fii foarte atent. 5. Acum urmează-Mă prin grădină, căci în holul de la intrare ne așteaptă deja o companie foarte numeroasă!” 6. O iau înainte, iar Robert Mă urmează cu cea mai mare iubire, adorație și smerenie posibile. 7. Ajungem în scurt timp într-o mare sală de recepție, unde suntem întâmpinați de o mulțime mare de oameni de ambele sexe, care strigă plini de entuziasm: „Vivat! Trăiască onorabilul Robert Blum, marele prieten al tuturor popoarelor din Europa! Ne închinăm ție, mare german care ai trăit în secolul al XIX-lea! Îți urăm de o mie de ori bun venit, măreț prieten al nostru și lider curajos care te-ai împotrivit din răsputeri dușmanilor drepturilor omului! Te-am așteptat multă vreme, dar tu nu ai dorit să îți faci până acum apariția, deși știam foarte bine că ai ajuns aici cu mult înaintea noastră. Cât de grea este povara noastră, dorința noastră de a ne răzbuna sângele vărsat de acei barbari ce ne-au împușcat ca pe niște câini vagabonzi, numai pentru a-și îndeplini ambițiile dictatoriale! Ceea ce ne-a lipsit însă până acum a fost un lider politic. Din fericire, acum ai venit, însoțit de cel inițiat în legile naturii și bun cunoscător al lumii spiritelor. Haide, ajută-ne să ne organizăm în funcție de capacitățile noastre, iar apoi condu-ne către împlinirea dorinței noastre cea mai arzătoare, cea de răzbunare! Aceste fiare sălbatice îmbrăcate în haină umană vor avea mult de suferit, de îndată ce ne vom putea răzbuna pe ele!” 8. Robert răspunde astfel acestui salut zgomotos: „Prieteni, timpul ne va sfătui, învățându-ne să procedăm așa cum este mai bine! Deocamdată, îngăduiți-mi să mulțumesc pentru salutul vostru cordial și să-i aduc o binemeritată laudă lui Dumnezeu pentru faptul că mi-a îngăduit să întâlnesc pe toți aici! Mai întâi de toate, doresc să spun că la fel ca și pe pământ, și în această lume toate lucrurile necesită timp. Mărul nu cade din pom până când nu se coace. De ce să ne facem probleme înainte de timp, încercând să ne răzbunăm pe acele brute care pe pământ se considerau mai presus decât ceilalți oameni? Haideți mai bine să-i lăsăm să se bucure de bucuria lor mizerabilă încă o vreme, și vă asigur că vor veni singuri la noi. Când ne vom trezi cu ei aici, ei bine, le vom spune câteva vorbe bine simțite! Cred că înțelegeți ce vreau să spun!” 9. Întreaga asistență țipă în cor: „Da, da, te înțelegem! Ai fost întotdeauna un om foarte deștept, așa că nu-i de mirare că ți-ai păstrat inteligența și în această lume în care noi nu ne putem încă descurca, neștiind prea bine nici măcar cum am ajuns aici și unde ne aflăm de fapt. 10. Într-adevăr, regiunea este cât se poate de frumoasă - parcă ar fi un paradis terestru. Unicul lucru pe care l-am aflat însă ne-a fost comunicat de câțiva oameni prietenoși, care ne-au spus atunci când am ajuns aici: «Această casă îi aparține onorabilului Robert Blum, împreună cu tot ceea ce vedeți cu ochii». «Chiar și stelele de pe bolta cerească?» am întrebat noi. «Da, chiar și stelele», ne-au răspuns cei doi bărbați, după care ne-au poruncit să așteptăm în liniște aici, până când tu, proprietarul acestui domeniu magnific, vei ajunge la noi, însoțit de un alt mare și bun Prieten. Ne-au mai spus că veți avea voi grijă ne explicați ce avem de făcut în această regiune. 11. Am făcut așadar ce ni s-a spus - am așteptat în liniște în casa ta. Când am văzut însă ai sosit, împreună cu Prietenul tău, ne-am grăbit să îți ieșim în întâmpinare, pentru a-ți povesti problemele cu care ne confruntăm. 12. Acum fii bun și spune-ne ce avem de făcut de fapt. Căci această leneveală indolentă va face ca în timp chiar și cea mai frumoasă regiune să pară plictisitoare. Pe scurt, ne punem toate speranțele în seama înțelepciunii tale și a iubirii tale frățești. Căci nici un Robert Blum nu se va mai naște vreodată a doua oară! Vivat!” 13. Robert: „Foarte bine! Tot ceea ce veți dori se va îndeplini. Îmi face o mare bucurie să constat că nu sunteți mai puțin ascultători în această lume decât ați fost pe pământ, lucru care vă va aduce mai multe fructe aici decât în lumea exterioară. Până una alta, dați-mi voie însă instalez în noua mea casă, pentru ca, în calitatea mea de proprietar, pot îngriji de toate. 14. De acum înainte, dori să nu vă mai aud strigând: «Trăiască!», întrucât în această lume expresia sună oarecum stupid, de vreme ce suntem înzestrați cu toții cu o viață eternă și indestructibilă, asupra căreia moartea nu mai are nici o putere. Ce rost mai are să ne gratulăm reciproc cu expresii precum: «Trăiască!», atât timp cât am primit, prin grația lui Dumnezeu, această viață superioară? 15. Pe viitor doresc să strigați o urare diferită, și anume: «Slăvit fie de-a pururi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cel pe care pe pământ L-am confundat cu un simplu om, dar care este de-a pururi unicul Dumnezeu și Creator al infinității și al tuturor miracolelor din aceasta!» Dacă veți proceda în acest fel, veți enunța astfel bucuria voastră de a fi primit o viață perfectă, în timp ce orice laudă adusă mie nu vă va ajuta să progresați nici măcar cu un milimetru! 16. reamintesc de asemenea că Robert Blum nu este un prost, așa că are toate motivele să proclame acum acest lucru, deși se îndoia el însuși de el pe vremea când trăia pe pământ! Pe de altă parte, la fel ca în acele vremuri, Blum este și rămâne prietenul vostru cel mai bun. Dacă veți ține cont de aceste premise, va fi ușor să acceptați învățătura lui. Prieteni, credeți în ceea ce vă spun, căci știți foarte bine că nu sunt un om naiv, care acceptă cu ușurință orice i se spune, în special atunci când vine vorba de credință și de religie!” 17. Întreaga adunare strigă la unison: „Știm foarte bine acest lucru! De aceea, acceptăm necondiționat tot ceea ce dorești să ne înveți, știind că Robert al nostru nu va confunda niciodată o vacă albă cu una neagră, nici chiar în noaptea cea mai întunecată cu putință. Tot ceea ce afirmi tu trebuie să fie adevărat. Pe vremea când trăiam cu toții, tu ne-ai avertizat la Viena să nu ne apropiem de linia frontului, căci dușmanul era prea puternic, iar capacitatea de apărare a Vienei prea slabă. Atunci nu te-am crezut, spunându-ne în sinea noastră: «Oare s-a transformat și Robert într-un laș?» Atunci, tu ai strigat cu putere la noi: «Blum nu se teme nici de o sută de mii de diavoli! Cu atât mai puțin se teme el de acești mercenari ticăloși! De aceea, adunați-vă armele și urmați-mă, ca să muriți alături de mine!» Am făcut ce ne-ai spus și am învățat astfel pe pielea noastră cât de multă dreptate ai avut! 18. De data aceasta, te credem pe cuvânt fără îl mai punem vreo clipă la îndoială. Rămâi liderul și învățătorul nostru, căci înțelepciunea ta o depășește pe a noastră, chiar dacă am fi luați la un loc! Iar acum, instalează-te în noua ta locuință, iar apoi dă-ne ceva de făcut, în acord cu puterea de care dispunem!”