----------------------------------- Fire 9.10.2010, 13:46 Capitolul 51 - Trei dintre tovarășii de arme ai lui Robert se prezintă în fața Domnului. Ei sunt transformați. ----------------------------------- Capitolul 51 Trei dintre tovarășii de arme ai lui Robert se prezintă în fața Domnului. Ei sunt transformați. Drept instrumente, sunt folosite trei dintre grațioasele dansatoare. 1. Eu (în continuare): „S-a vorbit aici de trei dintre prietenii tăi: Messenhauser, Jellinek și Becher. Se pare că amicii tăi, aici de față, nu prea le poartă o simpatie deosebită. Deși au fost excesiv de duri cu ei, probabil că au dreptate, într-o oarecare măsură, în sensul că acești oameni au fost ghidați de un cu totul alt spirit decât al tău. Privind lucrurile strict din perspectiva lumească, tu ai avut un țel nobil, pe care ai încercat să îl duci la îndeplinire. Cei trei prieteni ai tăi nu au avut însă un astfel de țel, întru totul respectabil din perspectiva lumească. În timp ce tu ai acționat ghidat de un impuls umanitar, cei trei au avut drept scop un autoritarism cât se poate de liberal, cu foarte mici diferențe de opinie. Nereușind să își atingă țelul, singurul scop care le-a mai rămas a fost acela de a-și umple punga cu o mică avere, pentru a putea scăpa apoi la adăpostul nopții de furia colegilor lor. 2. Norocul nu i-a ajutat însă. Primul dintre ei nu și-a dat seama că globul de cristal al zeiței Fortuna nu îi permitea să se îmbogățească. De aceea, destinul lui Messenhauser a evoluat într-un sens cât se poate de defavorabil. 3. În ceea ce îi privește pe ceilalți doi, zeița Fortuna a fost încă și mai refractară, deși ei au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-i câștiga grațiile. Ei s-au luptat cu arma condeiului, înfierându-i în fel și chip pe așa-numiții filistini reacționari. Nici unul dintre ei nu avea însă intenția să moară datorită rănilor produse de condei. Și totuși, zeița Fortuna s-a încăpățânat, impunându-le un destin deloc favorabil. Acest lucru i-a înfuriat, așa că cei doi au renunțat la arma ușoară a condeiului, trecând la armele mai tăioase ale lui Marte. Nu au făcut însă decât să își înrăutățească și mai mult destinul. Fortuna s-a enervat, aruncând numeroase fulgere la picioarele lor și silindu-i să se ferească de ele. În acest fel, ei au renunțat la ardoarea cu care se închinaseră până atunci zeiței Fortuna. 4. După ce au căzut, cei trei eroi au părăsit scena lumii exterioare, care a fost locul lor de încercare, la fel ca în cazul tuturor oamenilor. Așa cum s-a întâmplat și în cazul tău, ei au rătăcit o vreme prin această lume nouă și eternă, fără uite să blesteme la infinit autoritățile lumești care le-au trimis aici cu poșta rapidă. La ora actuală se află așadar în această lume a spiritelor și nu sunt deloc departe de locul în care ne aflăm. 5. Văd că îți spui în sinea ta: «Cu siguranță, acest lucru este adevărat, dar probabil că mai plutesc încă prin eterul care separă pământul de cer, sau poate - cine știe? - se află undeva ascunși, în apropiere de această casă...». 6. Dar Eu îți spun: ei nu se află nici în eter, nici în vreun loc din apropiere, căci natura locului în care ne aflăm este întru totul similară inimii tale. Și totuși, ei sunt prezenți prin amintirea plină de iubire pe care le-o porți, motiv pentru care se află chiar în această casă! Practic, o singurăă îi separă de tine și de Mine. Dacă vom deschide aceastăă, îi vei întâlni exact așa cum au părăsit pământul. 7. Totuși, când voi deschide ușa nu trebuie să le vorbești direct, ci doar să-i asculți o vreme, alături de Mine, căci au anumite probleme de rezolvat între ei înșiși. Abia după ce vor lua o decizie vei putea să li te adresezi și să li te arăți. Este foarte important să respecți cu strictețe ceea ce ți-am spus! 8. Dar mai întâi de toate îți propun să schimbăm câteva vorbe cu dansatoarele noastre, pregătindu-le astfel pentru ceea ce va urma. Te asigur că ne vom putea folosi de ele într-o manieră infinit mai constructivă decât îți imaginezi la ora actuală”. 9. După acest scurt instructaj, ne îndreptăm amândoi către grupul de dansatoare, care ne întâmpină cu multă bucurie, mulțumindu-ne pentru bunăvoința noastră, dar mai ales pentru faptul că le-am protejat de intențiile nu tocmai curate ale grupului de afară. În continuare, dansatoarele îl imploră pe Robert să le ierte pentru că l-au considerat lipsit de inimă, în timp ce el s-a dovedit un om plin de iubire și cât se poate de corect. 10. Fără se îmbete cu aceste laude, Robert a prins ceva mai mult curaj, așa că li se adresează dansatoarelor pe un ton de conversație, deși poate puțin prea aspru: „Dragele și sărmanele mele surori, nu vă grăbiți cu laudele și cu mulțumirile, căci nu îl cunoașteți încă pe adevăratul Dăruitor al tuturor darurilor sublime! 11. Puteți să credeți pe cuvânt atunci când vă spun că nu eu sunt cel care dăruiește, ci altcineva. Eu însumi nu sunt decât un servitor nedemn al Acestuia, dar întru totul devotat Lui. Oricum, nu contează prea mult dacă îmi mulțumiți mie sau adevăratului Stăpân al acestei case, căci eu nu accept ceea ce nu îmi aparține, ci îi dăruiesc cu credință lucrul respectiv Domnului și Stăpânului meu. 12. trecem acum la un alt subiect de discuție. Spuneți-ne, mai doriți încă dați un spectacol în această casă, sau ați renunțat definitiv la această idee bizară?” 13. Dansatoarele îi răspund: „O, prieten preabun al celor sărmani! O astfel de dorință ni se pare acum cea mai mare nebunie! De fapt, noi nu doream să dăm acest spectacol decât cu unicul scop de a câștiga ceva bani și de a ne potoli astfel foamea care ne macină. De vreme ce tu ai avut bunăvoința excesivă de a ne primi în casa ta chiar fără dăm acest spectacol, ar fi o nebunie să ne mai gândim la el, și asta cu atât mai mult cu cât ne-am convins că această artă terestră a noastră este privită cu oroare de ochii voștri celești și puri! Dacă veți continua să ne acordați și în continuare aceeași grație, cu siguranță nu vom mai pomeni nici un cuvânt despre această artă! De acest lucru poți fi absolut convins”. 14. Robert: „Aceste cuvinte mă fac fericit! Consider că ați luat decizia cea mai justă. întreb însă în ce măsură veți accepta totuși să dați un mic spectacol, dacă vom avea vreodată nevoie de voi, pentru o cauză nobilă și bună... veți menține oare și atunci hotărârea de acum?” 15. Dansatoarele: „O, prietene drag, te asigurăm că vom face tot ce ne veți cere, căci ne-am convins definitiv că dorințele voastre sunt cât se poate de nobile în intenția lor. De aceea, dacă ne veți cere acest lucru, vom dansa cu siguranță pentru voi. Căci de acum înainte, voința noastră este totuna cu voința voastră!” 16. Robert: „Foarte bine, în acest caz pregătiți-vă, căci ocazia se va ivi în cel mai scurt timp”.