----------------------------------- Fire 9.10.2010, 15:19 Capitolul 73 - Povestea căsniciei vienezului cârcotaș continuă. Criza de nervi a Emmei și o nouă conversație. ----------------------------------- Capitolul 73 Povestea căsniciei vienezului cârcotaș continuă. Criza de nervi a Emmei și o nouă conversație. 1. Cârcotașul: „I-am spus atunci valetului: «Foarte bine! Ai procedat corect». Acesta mi-a răspuns: «O asigur pe Excelența Voastră se va simți cât se poate de bine în noua sa reședință, deși aceasta nu este situată în centrul orașului, ci într-o suburbie. Este însă o reședință absolut splendidă, superb mobilată și care nu costă aproape nimic!» 2. Generalul: «În ce suburbie se află, și la ce etaj?» Valetul: «Din motive evidente (și indică spre soția mea), prefera să nu vă comunic acum adresa exactă. Oricum, se află la etajul al doilea. iertați pentru discreție, dar atunci când te retragi din fața dușmanului, nu trebuie să precizezi unde te duci!» Generalul: «Bănuiesc că ai luptat și tu împotriva dușmanilor pe câmpul de luptă, de vreme ce cunoști atât de bine acest lucru!» Valetul: «Am luptat cu două tipuri de dușmani, înălțimea Voastră! Pe de o parte ca sergent pe câmpul de luptă, în mijlocul grenadelor, bombelor și gloanțelor, iar pe de altă parte împotriva unui dușman mai abstract, respectiv a soției mele! În cazul din urmă, deși nu am avut de-a face cu bombe, grenade și gloanțe, am fost nevoit să confrunt cu nenumăratele ei blesteme! Am răbdat timp de cinci ani la rând, cu o răbdare de înger, dar nu a fost chip să înțeleg cu ea. De aceea, am fost nevoit să retrag în fața acestui al doilea tip de dușman, căutându-mi un serviciu, pe care l-am și găsit cât de curând - chiar aici! Dacă excelența sa, consoarta stăpânului meu și doamna acestui domeniu va dori vreodată ia lecții de la fosta mea soție, pot să-i comunic că va avea parte de o profesoară dintre cele mai bune!» 3. Auzind aceste cuvinte, Emma, care stătea la fereastră, din ce în ce mai mânioasă, s-a repezit la valetul meu, scoțându-și mănușile ca să îl pălmuiască. Valetul a parat însă lovitura, spunându-i cu ironie: «Vai, nu trebuie să dați osteneala, doamnă! Dacă doresc să fiu pălmuit, pot să apelez la prima prostituată care îmi iese în cale! tem că fața mea nu este suficient de nobilă pentru a fi atinsă de mânușițele dumneavoastră distinse! rog să îndepărtați de mine, sau s-ar putea să invit la un dans care vi s-ar părea cam ciudat! M-ați înțeles, doamnă baroneasă?!» Emma aproape că s-a sufocat de furie, strigând ca scoasă din minți: «Piei din fața mea, canalie! Dispari chiar acum, animalule! Ticălos demn de dispreț! Cum îți permiți să îmi vorbești astfel mie... o baroneasă dintr-una din cele mai vechi linii de aristocrați!! Dispari chiar acum, sau altfel chem poliția!» 4. Valetul: «Vai, dar nu este deloc necesar, stimată doamnă baroneasă, într-o jumătate de oră vom dispărea pentru totdeauna din fața nobililor dumneavoastră ochi, slavă cerului! Și nu vă mai înfuriați atât de tare, căci s-ar putea ca nervii dumneavoastră delicați să cedeze!» Baroneasa a început să urle și mai tare, ca smintită: «Spuneți-i să tacă din gură impertinentului, sau îi voi arăta eu ce înseamnă insulți o baroneasă! Îi voi arunca drept în capul acela de maimuță tot ce îmi va cădea în mâini!» Un alt servitor i s-a adresat atunci valetului: «Hei, potolește-te, dacă nu vrei să avem cu toții parte de un mic preludiu la Ziua Judecății de Apoi! Haide mai bine să plecăm». Eu: «Da, haide s-o ștergem cât mai repede. În ceea ce mă privește, prefera mai degrabă zbor decât să merg la pas!» 5. Nici nu am rostit bine aceste cuvinte, când Emma s-a repezit asupra mea, strigând: «Nu, nu! Ce ți-am făcut de mă părăsești, și asta în bătaia de joc a servitorilor tăi impertinenți? Ascultă, mi-am ieșit puțin din minți, recunosc, numai Dumnezeu știe de ce... De fapt, nu mi-a fost bine deloc, așa că din cauza bolii te-am tratat puțin cam sever. Acum însă parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi. Îmi dau seama că v-am insultat grav pe tine și pe domnul general! Nu înțeleg însă cum de nu v-ați dat seama că sărmana ta soție Emma nu se afla în deplinătatea facultăților sale fizice și mintale? O, dragul meu soț! orice dorești cu mine, pedepsește-mă dacă ești de părere că merit acest lucru, dar nu mă părăsi!» 6. După aceste cuvinte, a căzut la pieptul meu, strângându-mă convulsiv în brațe. Servitorii mei au rămas cu gurile căscate, întrebându-mă ce trebuie să facă: continue cu mutarea, sau să se întoarcă? Emma le-a spus: «întoarceți-vă chiar acum și voi plăti eu pentru chiria noii reședințe, din contul meu, ca o garanție a bunelor mele intenții!» 7. Generalul: «Ei bine, dacă așa stau lucrurile, doresc să îmi exprim simpatia față de soția ta, care chiar mi se pare bolnavă. Desigur, în aceste condiții, un gentleman, un bărbat și un soț nu își poate părăsi soția suferindă. În clipa de față am ceva urgent de rezolvat, dar te asigur că voi întoarce la tine peste două ore. Te rog să îmi pregătești o cameră, căci intenționez să rămân la tine pentru vreo două zile». După care generalul și-a luat rămas bun, iar servitorii au început să despacheteze, nu foarte încântați de ultima evoluție a evenimentelor. Emma însăși părea complet transformată, părând să fi uitat complet cele întâmplate mai devreme! Trebuie să mărturisesc că simțeam eu însumi ușor intrigat. se fi transformat Emma într-un timp atât de scurt dintr-un demon într-un înger?!”