----------------------------------- Fire 9.10.2010, 16:25 Capitolul 84 - Părerea Helenei despre îmbunătățirea destinului umanității terestre. ----------------------------------- Capitolul 84 Părerea Helenei despre îmbunătățirea destinului umanității terestre. 1. Helena: „O, Doamne, floare minunată a vieții născută din inima mea! Viața mea! Privește în inima mea care Te iubește mai presus de orice și ochiul Tău atotvăzător va ști imediat ce gândesc! O, Doamne Iisuse, Dumnezeul meu cel blând, cel nobil, cel bun, cel înțelept și cel puternic! Comoara mea! Sunt mult prea îndrăgostită de Tine, așa că nu pot spune nimic mai mult decât că Te iubesc! Există însă foarte mulți alții care stau la această masă, ascultându-ne. Poate că vor dori și ei să își spună părerea. Ce v-aș putea spune eu, în condițiile în care iubirea mea pentru Tine mi-a răpit complet mințile? Nu îmi vine să cred nici acum că eu, o vieneză oarecare, fără nici o valoare în fața Ta, stau acum la aceeași masă de consiliu cu Tine, Domnul etern al cerului și al pământului! Și peste toate, Tu îmi ceri mie părerea!! Asta este deja prea mult! De aceea, Te implor, lasă-i pe ceilalți să vorbească... Poate între timp îmi va veni vreo idee demnă de a fi rostită la această masă!” 2. Eu: „Da, mult iubita Mea Helena, știu foarte bine că iubești mai presus de orice, și nimic nu Mi-ar putea produce o bucurie mai mare! Cât despre ceilalți oaspeți, îți spun un singur lucru: cine sosește primul, se uzează primul! Oricum, te asigur că nu vor fi lăsați nici ei pe dinafară, fără-și spună părerea, dar rândul lor va veni mai târziu. Doresc însă ca tu să vorbești prima, tocmai pentru că Te afli alături de Mine, iubindu-Mă atât de mult! De altfel, știu că ai luat parte la bătălia de la Viena, pierzându-ți cu acea ocazie viața terestră, pe care nu o mai puteai suporta. Haide, vorbește despre toate acele lucruri care te-au măcinat atât de mult. Adună-ți curajul și spune ce ai pe cuget, fără mai stai pe gânduri! În rest, lasă pe Mine, căci voi ști Eu ce am de făcut și cum să folosesc de cuvintele tale”. 3. Helena: „O, iubitul meu, iubitul meu Iisus! Dacă Tu dorești ceva, acest lucru trebuie să se întâmple, chiar dacă cerul și pământul ar fi puse în pericol. Am totuși o problemă: îmi amintesc că apostolul Pavel, care spunea mai devreme că Tu ai fost cel care a plasat cuvintele în gura lui, i-a învățat pe oameni că o femeie nu ar trebui niciodată ia cuvântul la o adunare oficială, căci numai bărbații au acest drept. Cum aș putea îndrăzni în aceste condiții eu să vorbesc în compania atâtor bărbați înțelepți, cu atât mai mult cu cât sunt singura femeie așezată la această masă, în această companie selectă? Sunt convinsă nu ai dorit decât să testezi, știind că sunt ca o moară stricată... De când Te iubesc însă, am devenit ceva mai deșteaptă, așa că nu mă voi lăsa păcălită. O, gură spurcată, potolește-te, dacă nu vrei ca Pavel să te pună la punct cu severitate!” 4. Nici chiar Pavel nu se poate abține să nu zâmbească auzind acest simpatic pretext al Helenei. 5. Dar Eu îi spun: „Draga Mea Helena, afirmi că nu vei cădea în această capcană a Mea, dar Eu cred că deja te-am prins în ea, așa că nu vei scăpa cu ușurință. Vei fi nevoită vorbești, și asta chiar în acord cu cererea lui Pavel, ca să nu mai vorbim de a Mea, care este mai presus de cea a lui Pavel! Ascultă, într-una din epistolele lui Pavel adresată romanilor, el le-a poruncit să vorbească unei anume Phoebe, care se afla în serviciul meu în cadrul comunității cencreene, apoi Priscillei, unei anume Maria, care făcuse foarte multe lucruri bune în serviciul Meu, ca să nu mai vorbim de Tryphena și Tryphosa, precum și de mult iubita lui Persis, care a făcut foarte multe fapte bune în numele Meu. 6. Iată, deci, draga Mea Helena, Pavel nu le-a interzis acestor femei să vorbească în cadrul comunităților lor, ci doar celor care nu doreau să ocupe o poziție în cadrul comunității creștine decât cu scopul de a deveni cineva, vorbind fără a-Mi cunoaște Spiritul și fără a-Mi înțelege doctrina, doar pentru a dovedi că și ele s-au născut din acest Spirit al Meu! În schimb, dacă Spiritul Meu coboară asupra unei femei (El fiind întotdeauna același, indiferent dacă se manifestă printr-un bărbat sau printr-o femeie), ea are dreptul și chiar obligația să vorbească, spunând ceea ce îi transmite Spiritul Meu. 7. Apostolii Mei au reprezentat prima comunitate creștină din lume și cea mai importantă între toate, căci a fost fondată chiar de Mine! Când M-am ridicat din morți a treia zi, pe cine am trimis Eu ca să proclame fraților Mei învierea Mea? Ei bine, pe o femeie, deși aceasta nu avea un standard moral foarte diferit de cel pe care l-ai avut tu pe pământ! Dacă porunca lui Pavel ar fi imuabilă, adresându-se tuturor femeilor din lume (inclusiv celor în care sălășluiește Spiritul lui Dumnezeu), cum crezi tu că ar fi îndrăznit vreodată Maria Magdalena să accepte să fie mesagerul Meu trimis primilor Mei apostoli? 8. De altfel, îți reamintesc că Eu le-am spus saducheilor că în împărăția lui Dumnezeu toate diferențele terestre dispar cu desăvârșire, inclusiv cele legate de sex. Toți cei care ajung în această împărăție devin precum îngerii, bucurându-se de același drept unic, și anume de a fi numiți copiii lui Dumnezeu. 9. Exact aceasta este situația ta actuală, draga Mea Helena! De aceea, deși marea ta modestie Mă bucură nespus, va trebui totuși să vorbești, căci și tu ai același drept de a vorbi ca și Adam, care stă așezat lângă tine, de cealaltă parte. Așadar, te invit să începi!” 10. Helena: „Ei, ei! Văd că nu Te pot prinde cu nimic! Hm, ciudat! Înțelepciunea Ta este foarte diferită de a noastră! De fapt, cele două tipuri de înțelepciune nu pot fi comparate în nici un fel între ele. Este imposibil ca omul să aibăștig de cauză în fața Ta, oricare ar fi pretextele cu care ar veni! întreb însă dacă nu aș avea mai mult succes cu o mică rugăminte cât se poate de sinceră!” 11. Eu: „Draga Mea Helena, oamenii pot obține foarte multe lucruri de la Mine dacă îmi adresează o rugăciune sinceră, dar nu chiar orice! De pildă, dacă cuiva îi place atât de mult viața pe pământ încât și-ar dori să trăiască de-a pururi acolo, adresându-Mi o rugăminte fierbinte în acest sens, Eu nu i-aș putea îndeplini această rugăminte, căci ea se împotrivește ordinii Mele! La fel și în cazul de față: oricât de mult m-ai ruga, Eu nu pot să dau înapoi. De aceea, haide, deschide-ți gura frumoasă și spune ce gândești!” 12. Helena: „Bine, de vreme ce insiști atât de mult, iubirea mea mai presus decât viața, atunci voi vorbi! Dacă vezi însă îmi ies numai prostii pe gură, Te rog să tragi imediat de mânecă, astfel încât să nu mă fac cu totul de râs în fața acestor mari spirite care au trăit pe pământ! Iar acum, voi încerca să îmi transmit opinia mea: 13. Pe pământ, un număr mic de oameni au prea multă putere și posedă prea multe avuții. Din această cauză, cea mai mare parte a umanității nu dispune de aproape nimic, prin comparație cu cei bogați și puternici! Consecințele sunt cât se poate de firești: cei puțini și suspuși îi privesc pe cei mulți cu dispreț, dar se tem ca aceștia să nu se unească între ei, punându-le în pericol statutul și bogățiile. Pentru a împiedica acest lucru, ei nu se dau în lături de la nimic. Mai presus de orice, urmăresc să suprime spiritul celor săraci prin toate mijloacele posibile - prin amăgirea bisericii, prin minciunile presei controlate de ei, prin împiedicarea tipăririi cărților de valoare, ba chiar și prin intermediul Bibliei. Cei care îndrăznesc să încalce dispozițiile lor sunt pedepsiți și torturați până când nu mai știu de ei. Cine ar mai putea atinge starea de trezire spirituală în aceste condiții?! 14. Pe de altă parte, puternicii pământului permit tot ceea ce ucide spiritul: ei tolerează prostituția de orice fel, chiar dacă autoritățile fac uneori acțiuni oficiale împotriva acestui flagel, desigur, numai de ochii lumii. Masele largi și nedisciplinate sunt încurajate să consume cât mai mult, acumuleze bunuri prin orice mijloace, inclusiv necinstite, și să se întindă mai mult decât le permite plapuma, căci acest mod de viață este profund dăunător pentru spirit. Spectacolele culturale sunt deochiate și licențioase, lucru pe care cenzura îl permite fără rezerve, atât timp cât ele nu se transformă în satire politice și cât nu critică establishment-ul oficial. Micile comedioare deșuchiate sunt permise, căci ele contribuie decisiv la amorțirea spiritului maselor. 15. Dacă se găsește vreun spirit care să ignore aceste mijloace de hipnoză în masă, ridicându-se și chiar revelându-și originea divină, autoritățile trec la măsuri mai drastice. Pe scurt, ele silesc spiritul divin care a coborât pe pământ să plătească un preț foarte mare pentru actul său de curaj. Becher și ceilalți revoluționari de față știu foarte bine cum răspund mai-marii pământului oricărei tentative de revoltă a spiritelor libere. Metodele lor sunt cât se poate de simple. Ei își spun: «Hopa, a apărut un alt umanist coborât din ceruri! ne grăbim și să-l trimitem înapoi în împărăția din care a coborât, cu toate onorurile (adică cu o salvă trasă de plutonul de execuție)!» Dacă un spirit liber îndrăznește să le spună adevărul în față este etichetat pe loc drept o lichea și o scursoare, punându-se imediat o recompensă uriașă pe capul lui. După ce îl prind, au ei metodele lor să îl facă își dorească nu se fi născut niciodată. 16. Iată, Doamne, cam așa se petrec în prezent lucrurile pe pământ, și aceasta este starea sărmanei umanități! Este de-a dreptul surprinzător că ea nu se ridică, odată pentru totdeauna, împotriva celor care au chinuit-o secole la rând. Dacă tot m-ai silit să vorbesc, atunci afirm pe șleau că umanitatea are la ora actuală dreptul deplin să se revolte împotriva stăpânitorilor ei, le smulgă din mâini averile și posesiunile, iar apoi să-i izgonească definitiv de pe suprafața pământului! După părerea mea, a sosit timpul ca cei mari să coboare din turnurile lor de sticlă si să își împartă averile în exces cu frații lor săraci! Spațioasele lor castele ar trebui să devină aziluri pentru sărmani, iar ei înșiși ar trebui să se transforme din nou în oameni! Săracii au și ei dreptul la școli și la instruire, dar mai presus de orice la iluminarea născută din Spiritul Tău, Doamne; în caz contrar, lucrurile nu se vor îmbunătăți vreodată pe pământ, ci dimpotrivă, se vor înrăutăți pe zi ce trece. Căci cei mari și suspuși devin din ce în ce mai tiranici, strângând tot mai tare șurubul, în timp ce ura popoarelor lor crește la fel ca o avalanșă. Dacă Tu însuți, Doamne, nu vei porni o reformă decisivă pe pământ, atunci umanitatea este sortită pieirii, cel puțin pe planeta pământ (în dimensiunea fizică), în țările pe care le cunosc... Mi-e greu să cred, Doamne, aceasta ar putea fi voința Ta! 17. Cum poți să suporți, Doamne, imaginea oamenilor care se sfâșie reciproc precum fiarele sălbatice, omorându-se cu miile? Și asta numai pentru că cei bogați și puternici refuză împartă cu ei imensa lor avere și puterea lor dictatorială, chiar dacă prețul plătit se numără în milioane de vieți curmate. Teama că odată cu averea și-ar putea pierde și capetele este după părerea mea nefundamentată. Eu am convingerea că dacă cei bogați ar coborî în mijlocul celor săraci, vorbindu-le cu prietenie, aceștia din urmă i-ar purta pe palme! Nu este însă de mirare că și-au pierdut complet această încredere, căci la ora actuală ei nu fac altceva decât să accepte anumite concesii vagi, și asta numai după ce popoarele lor se ridică cu miile, din pură disperare, luptând împotriva lor cu sălbăticie și amenințându-i în fel și chip, cel puțin până când armatele celor dintâi reușesc să îi pună cu botul pe labe, după care nu își mai respectă promisiunile făcute la presiunea străzii. De vreme ce încrederea între popoare și conducătorii lor nu mai poate fi restabilită la ora actuală, după părerea mea nu mai rămâne decât soluția de a elibera popoarele de regii care le conduc de secole, înlocuindu-i cu conducători inspirați de puterile celeste, cu oameni perfecți, capabili să își privească semenii ca pe niște frați, făcând tot ce le stă în puteri pentru a trezi spiritul din inimile lor. Dacă nu vei proceda astfel, Doamne, tem că vei avea parte de aceeași problemă pe care ai avut-o cu noi, care continuăm să stăm ca vițeii la poarta nouă, în pofida imensei grații pe care ai revărsat-o asupra noastră! Mai devreme sau mai târziu, va fi imposibil să nu obosești în fața tuturor acestor suflete umane care sosesc la fiecare minut în această lume, unul mai stupid și mai orb decât celălalt, prezentându-se ca vitele în fața Ta! 18. De aceea, arată-ți bunătatea față de pământeni așa cum ne-ai arătat-o nouă și nu mai îngădui crucificarea adepților Tăi de către cei care nu ar ezita nici o clipă Te crucifice din nou dacă ai apărea pe pământ, așa cum au făcut acum două milenii, când Te-ai întrupat ca om printre oameni. Procedează și astăzi, Doamne, așa cum ai procedat atunci cu fariseii. Ridică-Te din nou, Doamne; ară pământul și seamănă-l cu grația Ta, în toată plenitudinea ei, căci altfel această planetă se va transforma în cel mai scurt timp într-o oroare absolută! Ascultă, scumpul meu Iisus, Tu însuți spuneai adineauri că eu sunt iubita ta Helena. De vreme ce m-ai făcut demnă de acest nume sacru,-mi această favoare, ca unei iubite adevărate! 19. La fel ca toți antevorbitorii mei, nu îți voi recomanda nici eu să faci ceva anume, dar doresc să insist asupra gravității situației și asupra faptului că trebuie făcut cu orice preț ceva decisiv! Tu singur dispui însă de o înțelepciune infinită și numai Tu poți vedea în detaliu ce se va întâmpla în continuare! De vreme ce eu una nu voi putea beneficia vreodată de înțelepciunea Ta, nu pot nici să-Ți dau un sfat adevărat. Eu percep situația exclusiv dintr-o perspectivă lumească, iar viziunea mea nu poate găsi nici o altă soluție salvatoare. În schimb, Tu cunoști o infinitate de căi și metode; de aceea, așa cum consideri necesar! 20. Dacă distinsa adunare aici de față este de părere că am spus numai prostii, nu cred că este vina mea, căci Te-am rugat să tragi de mânecă și nu ai făcut-o! Am văzut chiar că mi-ai zâmbit de câteva ori! înțeleg oare că nu am spus numai prostii? Acest lucru m-ar mira sincer, căci dată fiind educația spirituală pe care am primit-o pe pământ, nimeni nu are dreptul să se aștepte să transform spontan într-o veritabilă Caterina din Sienna! La urma urmei, de-abia am reușit să Te recunosc pe Tine, într-o măsură minimală și numai cu ajutorul grației Tale! 21. Sper că am satisfăcut astfel voia Ta, așa că îmi închei aici cuvântul. Slăvit să fii de-a pururi, Domnul și Dumnezeul meu! Dacă am mai zbârcit-o pe alocuri, Doamne, nu mă îndoiesc că grația Ta va avea grijă îndrepte lucrurile. O singură rugăminte mai am, comoara mea: nu îți diminuezi în vreun fel iubirea față de mine din cauza prostiilor pe care le-am debitat! Și cu aceasta, depun la picioarele Tale, Doamne, întreaga mea iubire, viața și existența mea, acum și de-a pururi. Amin”.