----------------------------------- Fire 9.10.2010, 16:27 Capitolul 85 - Domnul critică sugestiile Helenei. Pământul nu trebuie să devină un paradis ----------------------------------- Capitolul 85 Domnul critică sugestiile Helenei. Pământul nu trebuie să devină un paradis, căci nu este altceva decât o școala și un poligon de testare a sufletelor. 1. Eu. „Draga Mea Helena, din perspectiva experienței și viziunii tale spirituale ai prezentat lucrurile cât se poate de corect, iar dorințele pe care le-ai exprimat sunt întru totul meritorii. Voi avea chiar grijă împlinesc o parte din ele. Cred totuși că ai exagerat pe alocuri, îmi dau și Eu seama că o parte din conducătorii de pe pământ sunt potriviți pentru orice alte îndatoriri, mai puțin pentru a-și conduce popoarele, dar ce este de făcut? 2. Ca să înțelegi mai bine, îți voi spune o parabolă, care te va ajuta să-ți dai seama singură în ce măsură poate fi îndeplinită dorința ta. Așadar, ascultă-Mă! 3. După o călătorie obositoare, mai mulți călători se hotărăsc să se stabilească într-un mic paradis terestru pe care l-au descoperit în calea lor, o mică oază cu un teren fertil și plin de vegetație din mijlocul unui deșert. Desigur, prima lor prioritate este să își construiască o locuință în care să se adăpostească. Lemnul se găsește din abundență în jur; la fel și pietrele pentru construcție. Ei încep așadar lucrul, și în scurt timp construiesc o colibă spațioasă, capabilă îi protejeze de frig, de căldura excesivă și de animalele sălbatice. 4. Unul din călători ia însă cuvântul și spune: «Dragii mei prieteni, această colibă este bună și utilă, și ne va proteja cu siguranță o vreme de frig, de căldură și de fiarele sălbatice. întreb însă în ce măsură va rezista ea dacă ne va ataca vreun dușman uman, care s-ar putea ascunde de pildă dincolo de acele dune... Ce s-ar întâmpla dacă unul din triburile deșertului ne-ar ataca peste noapte, distrugând coliba și omorându-ne pe toți? Credeți că această colibă ne va putea asigura o protecție permanentă?» După ce se gândesc o vreme, ceilalți îi răspund: «Ai dreptate. Coliba noastră nu este suficient de puternică pentru a rezista în fața unui asemenea atac. De aceea, haide să săpăm un șanț lat în jurul ei, iar dincolo de acesta să înălțăm o fortăreață de circa patru metri, în plus, vom pune la ferestre bare de fier, și astfel nu ne vom mai teme de potențialii noștri dușmani. Vom construi de asemenea o poartă la intrare cât se poate de solidă, capabilă reziste ia orice atac». Toată lumea este de acord cu aceste sugestii, așa că ele sunt puse imediat în aplicare. 5. După ce termină lucrul, toți se simt satisfăcuți și mulțumiți, dar această stare nu durează prea mult, căci unul dintre ei remarcă: «Dar, dragii mei prieteni, viața pe pământ este pretutindeni aceeași, mai mult sau mai puțin, în țările civilizate din Europa, în care există regi mândri care au armate puternice, oamenii nu sunt nevoiți să își construiască fortărețe în jurul caselor lor, căci nimeni nu se teme de dușmani. Tot ce trebuie să facă ei este să se supună legilor stăpânirii, adoptându-le ca și cum ar fi ale lor, după care se pot mișca pe întreg teritoriul respectiv, sub protecția autorităților care îl guvernează. Noi nu trebuie să ne supunem nici unei legi și nimeni nu ne îngrădește puterea. Putem spune orice dorim, slavă cerului, dar mă întreb - la ce ne folosește acest lucru? Ce-i drept, nu avem impozite de plătit, dar trebuie să muncim din greu întreaga zi pentru a aduna fructele necesare pentru a ne asigura traiul, care nici măcar nu prea sunt pe gustul nostru. Mai mult, ne-am clădit o adevărată fortăreață pentru a ne proteja de niște eventuali dușmani, pe care nici măcar nu îi cunoaștem, și asta tocmai aici, în țara deplinei libertăți. Noaptea suntem nevoiți să ne baricadăm în casă, pentru a ne apăra. Parcă am fi niște agitatori revoluționari din Paris!! Pe scurt, invit să decideți singuri dacă această libertate absolută de care ne bucurăm ne face să ne simțim mai bine decât cel mai umil muncitor din cea mai cruntă dictatură europeană! Noi trăim aici ca niște comuniști desăvârșiți, dar dacă e să fim corecți până la capăt, nici fiarele sălbatice nu trăiesc animate de un alt spirit! Singura lege pe care am adoptat-o este cea a prieteniei noastre, în schimb, trebuie să muncim necontenit pentru a ne satisface stomacul, astfel încât palmele noastre au ajuns la fel de scorojite ca și scoarța copacilor în care ne cățărăm. Desigur, nu suntem obligați să plătim impozite pentru muncitorii pe care i-am angajat (căci nu avem astfel de muncitori), dar suntem nevoiți să facem totul cu mâinile noastre, căci nu consumăm cu nimic mai puțin decât ceilalți oameni din țările civilizate. Nu avem nici preoți care să ne amenințe cu focul iadului, dar dacă stăm să ne gândim, s-ar putea ca iadul să fie ceva mai ispititor decât acest aparent paradis! Ei bine, ce ziceți? Cum am putea să ne mai colorăm puțin existența mizerabilă, făcând-o ceva mai tolerabilă?» 6. Ceilalți ridică din umeri, spunând: «Cine ar fi crezut așa ceva? Practic, este imposibil să scapi de necazuri, oriunde te-ai afla. Nici nu ai scăpat bine de un necaz că apare altul, ca din senin! De vreme ce ne aflăm aici, nu mai putem schimba lucrurile. De aceea, cel mai bine este să continuăm să fim la fel de activi, și poate că lucrurile se vor schimba în bine cu timpul». 7. Draga Mea Helena, această parabolă te poate ajuta să înțelegi ce este de făcut în continuare cu pământul, care trebuie să continue să rămână o cale spinoasă a spiritului uman, dacă acesta dorește să descopere adevăratul paradis! 8. Dacă alunga prin puterea Mea toți conducătorii de pe pământ, lăsându-i pradă populației dezlănțuite, oamenii ar ajunge în scurt timp să se conducă singuri - dar la ce le-ar folosi acest lucru? Toată lumea ar dori atunci să conducă și nimeni nu ar mai fi dispus să asculte de altcineva. Dacă popoarele ar fi lăsate să se conducă singure și să își stabilească propriile legi, întreb cine le-ar putea sili să asculte vreodată - în caz de pericol sau de urgență - chiar aceste legi, create de ele însele? Adevăr îți spun: 9. Va veni o vreme când pe pământ va domni democrația, dar aceasta va fi complet diferită de cea pe care și-o imaginează la ora actuală oamenii. Și vom vedea cât de curând dacă ei nu vor plânge la fel ca izraeliții în deșert, atunci când nu și-au mai putut fierbe carnea pe vetrele lor. 10. reamintesc tuturor că pământul nu poate fi un paradis, căci el este și trebuie să rămână un poligon al tuturor încercărilor pentru spiritul care sălășluiește în trupul păcătos al omului. Fără aceste încercări, nici un spirit nu ar putea cunoaște vreodată adevărata viață, cea eternă, lucru de care vă veți da seama cât de curând. 11. Dar adevăratul motiv al slăbiciunii din ce în ce mai mari a regilor și al orbirii tot mai accentuate a națiunilor este altul decât cel pe care vi-l imaginați voi. Îl vom cunoaște în curând pe unicul vinovat de această situație și vom avea grijă îl încarcerăm, eliberând astfel popoarele pământului de lanțurile sale, caz în care lucrurile se vor îmbunătăți de la sine, fără mai fie nevoie ca noi să intervenim într-o manieră directă și teribilă! 12. Adevăr îți spun, draga Mea Helena, când această adunare va ajunge la concluzia finală, vei fi cu adevărat mulțumită de Mine. Deocamdată este necesar să lăsăm spiritele de pe pământ să devină conștiente de sine și să dobândească o viziune spirituală mai amplă, căci la ora actuală aceasta le lipsește cu desăvârșire! 13. Când acest lucru se va realiza, nu va dura decât o singură clipă ca pe pământ să fie instaurată o nouă ordine! 14. Dragul Meu Max Olaf, Mi se pare că tu nu ai scos încă nici un cuvânt. Haide, apropie-te puțin de Mine și spune ce gândești și care sunt dorințele tale în legătură cu pământul!”