----------------------------------- Fire 9.10.2010, 21:32 Capitolul 95 - Domnul explică procesul de dezvoltare a ființelor independente. Cheia înțelegerii vieții terestre. ----------------------------------- Capitolul 95 Domnul explică procesul de dezvoltare a ființelor independente. Cheia înțelegerii vieții terestre. 1. Eu: „Trebuie să recunosc, iubita Mea Helena, Mi-ai dat un sfat foarte bun, pe care îl voi pune imediat în practică. Adevăr îți spun: partea feminină a umanității poate fi mândră de tine! 2. Ai exagerat totuși puțin în două privințe: atunci când Mi-ai cerut să anihilez nouă zecimi din umanitate sau să măresc pământul de zece ori, precum și atunci când Mi-ai cerut să înlătur complet orice conducere politică de pe pământ. În aceste două cazuri Mi-ai părut puțin cam dură, cu atât mai mult cu cât o astfel de soluție nu poate fi aplicată în mod natural, ci doar pe calea judecății, care reprezintă adevărata moarte spirituală pentru orice suflet asupra căruia se abate! 3. Ascultă, Eu sunt omnipotent, așa că orice gândesc trebuie să se manifeste instantaneu, dacă așa doresc Eu. De pildă, dacă Mi-aș dori ca în fața Mea să apară un milion de oameni, aceștia ar apărea fără nici o întârziere. Mai mult, dacă așa aș dori, aceștia ar vorbi și ar acționa la fel de înțelept, și ar arăta la fel de perfect ca și cel mai frumos dintre serafimi. Aceste spirite ar fi pline de iubire și ar sluji creației în o mie de feluri, dar ar fi în întregime moarte, căci tot ce ar spune sau ar face ar fi derivat din propria Mea voință. Altfel spus, ele nu ar fi înzestrate cu o viață în sine, excepție făcând voința Mea, pe care le-am împrumutat-o pe o durată determinată și limitată. De pildă, dacă va veni vreodată o vreme când nu voi mai dori existența acestor ființe aparente, ele ar dispărea pe loc, la fel cum au apărut! 4. Pe de altă parte, dacă dori să le dăruiesc acestor creaturi o viață reală și liberă în sine, independent de atotputerea Mea, nu aș putea face acest lucru decât într-un singur fel: prin despărțirea lor de Spiritul Meu (de Voința Mea), lăsându-le să se descurce singure și să învețe lecțiile iubirii. Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să ascund Spiritul Meu divin de vederea lor interioară, ținându-l captiv în interiorul unui înveliș material (un trup exterior). Le-aș transforma astfel în niște entități izolate (rupte de Mine) și aș fi nevoit să le dau anumite legi pe care să le respecte. Mai mult decât atât, ar trebui să le dau diferite oportunități și stimulente, silindu-le astfel să acționeze în mod voluntar în acord cu propria lor cunoaștere și cu propria lor voință, pentru a vedea în ce măsură sunt de acord să respecte poruncile Mele, sau preferă le încalce. Chiar și aceste porunci ar trebui alese cu grijă, astfel încât să fie pline de înțelepciune, dar și de bunătate. În cazul în care nu ar dori să respecte aceste legi, spiritele ar trebui să suporte pedeapsa cuvenită, care nu poate fi decât una singură: aceea de a le fi prelungită captivitatea până când vor fi dispuse să respecte poruncile Mele din propria lor voință. Abia atunci aș putea elimina Eu restricțiile exterioare care limitează respectivul spirit uman, lăsându-i să se bucure de o libertate deplină și de o viață perfectă, care nu mai este supusă judecății exterioare. După cum îți poți da cu ușurință seama, acest lucru nu este posibil decât după ce sufletul respectiv a atins starea necesară de maturizare interioară, prin folosirea liberului său arbitru în sensul respectării depline a poruncilor Mele pline de iubire și de înțelepciune. 5. Din acest exemplu, îți poți da seama că sunt nevoit să respect - conform propriei Mele ordini divine - acțiunea liberă a oamenilor de pe pământ, acesta fiind testul suprem al libertății lor, cu consecințele de rigoare, bune sau rele, pe care vor trebui să le suporte. Dacă i-aș sili să asculte de omnipotența Mea, ei ar muri instantaneu din punct de vedere spiritual, nemaifiind capabili să facă ceva din propria lor voință. Dacă dori ulterior să îi eliberez din nou, fi nevoit să repet același proces, respectiv să separ pe Mine de ei, lăsându-i să se descurce în mod liber, dar ținându-i în aceeași captivitate naturală; altfel spus, ar trebui să îi supun aceluiași test al libertății. 6. Dacă vor trece de acest test, în conformitate cu ordinea prestabilită, ei vor putea ajunge, așa cum s-a întâmplat cu voi, în această lume a spiritelor, ducând aici o viață pe deplin liberă. Dacă acțiunile lor se împotrivesc însă ordinii divine, ei vor trebui în mod necesar să își continue captivitatea inclusiv în această lume a spiritelor, până când vor ajunge să își dezvolte într-o măsură suficient de mare viziunea interioară astfel încât să se poată apropia de Mine, Creatorul lor, fără ca acest lucru să le facă rău. Abia după ce vor începe să iubească pe deplin, ca pe un Domn și Frate al lor, vor deveni ei cu adevărat liberi, așa cum sunt și Eu, în sensul că îmi vor îngădui din proprie voință acționez, gândesc, simt și să judec în interiorul lor ca un al doilea sine perfect! 7. Aflați în această stare de conștiință perfectă, ei pot primi de la Mine o cunoaștere încă și mai desăvârșită și o putere infinit mai mare, fără ca acest lucru să le afecteze în vreun fel libertatea individuală. Mai mult, pot deveni la fel de perfecți ca și Mine, aceasta fiind eliberarea finală și starea supremă de extaz spiritual. 8. Ascultă, este ușor să spui: «Doamne, cutare sau cutare! Judecă națiunile rele, condamnă-i pe regi și pe tiranicul papă! Distruge-i pe toți cei cu inima arogantă! un miracol! Condamnă-i definitiv pe toți ticăloșii umani și lasă-i să putrezească în iadul etern*, căci ei sunt răi până în măduva ființei lor!» - Drama este că dacă M-aș grăbi să-i judec și să-i condamn pe toți oamenii de pe pământ, datorită comportamentului lor aberant și nelegiuit, toată munca Mea de până acum ar fi în zadar. 9. Deși suntem nevoiți să ne ocupăm de ceea ce se întâmplă pe pământ, având grijă ca ordinea divină fie respectată, căci aceasta este calea cea mai ușoară care conduce către viața eliberată și divină, trebuie să dăm totuși dovadă de o răbdare infinită, privind cu egală detașare chiar și cele mai perverse dintre faptele oamenilor, la fel ca și pe cele bune și virtuoase. Căci principala condiție a dezvoltării omului liber este ca el să devină conștient de sine într-o deplină separare de Mine însumi, acționând în mod corect, dar din propria sa voință (fără fie obligat de Mine)! Indiferent dacă acționează corect sau incorect, dacă face bine sau rău, omul nu trebuie forțat niciodată, căci în caz contrar și-ar pierde liberul arbitru, iar calea care duce către eliberarea sa spirituală ar fi blocată definitiv. De aceea, trebuie să respectăm întru totul aranjamentele și descoperirile oamenilor de pe pământ, influențându-i, desigur, în bine, dar cât mai discret cu putință. Dacă am apărea brusc în fața lor, noi am distruge astfel această școală a noii umanități spiritualizate, iar ridicarea celor căzuți și conducerea lor către mărețul destin care le este predestinat ar deveni infinit mai dificilă. De aceea, singura soluție care ne rămâne este să îi ajutăm pe oamenii de pe pământ în tăcere, supraveghindu-i discret și sprijinindu-i să evolueze gradat către lumină. După această primă perioadă de dezvoltare, vom avea la dispoziție alte nenumărate căi prin care îi vom putea conduce pe cei care nu s-au dezvoltat încă suficient către adevăratul lor destin. 10. Evident, ori de câte ori încălcările ordinii divine depășesc orice imaginație, punând în pericol însăși dezvoltarea umanității potrivit destinului ei prestabilit, către libertatea supremă, putem interveni în mod natural, provocând pe pământ diferite fenomene generatoare de teamă, precum epi-demiile, foametea, războaiele, inflația, etc. Aceste pedepse sinonime cu judecata divină nu trebuie să afecteze însă niciodată mai mult de 10% din umanitate, pentru a nu afecta definitiv libertatea umană (condiția supremă care poate conduce la libertatea spirituală), condamnând astfel întreaga umanitate la o judecată definitivă, adică la moartea spirituală! 11. Iată așadar care este viziunea Mea. Ce părerea ei? Spune-Mi dacă ți se pare bună și perfect justă, sau consideri că ar putea exista o cale alternativă”. 12. Helena: „O, iubire mai presus de oricare alta și bunătate supremă! O, Doamne, o, Tată ceresc, o, Iisuse al meu! Cine ar putea aduce vreo obiecție unui asemenea raționament? Felul în care ne-ai prezentat acum crearea umanității și evoluția ei către destinul suprem care îi este predestinat, cel al libertății perfecte și al vieții trăite în lumină, depășește tot ce și-ar fi putut imagina vreodată ochii și urechile noastre limitate! 13. Abia acum înțeleg pe deplin ce înseamnă omul, cum a fost creat el, ce trebuie să facă și cum trebuie să fie ghidat pentru a fi condus fără greș către destinul măreț care i-a fost prestabilit! Iar Tu îmi ceri să îți ofer o opinie alternativă? Cu greu îmi pot imagina o prostie mai mare! - Nu, preaiubitul, preaînțeleptul, preabunul, infinit răbdătorul și desăvârșitul meu Domn Iisus! Nu vei obține o altă opinie de la mine nici dacă ai aplica asupra mea întreaga Ta omnipotență! Numai un om arogant și lipsit de minte ar îndrăzni să mai adauge ceva la cele spuse de Tine! Chiar dacă Petru sau Pavel însuși ar îndrăzni să mai scoată un cuvânt în plus față de ce ne-ai transmis Tu adineauri, m-aș vedea nevoită revin la temperamentul meu aprins de până nu demult și să le scot ochii din cap, ca răsplată pentru acest comportament nedemn! Din fericire, constat că toată lumea păstrează tăcerea, căci toți își dau seama de adevărul celor spuse de Tine, și asta într-o măsură mult mai mare decât mine! 14. Domnul și Dumnezeul meu, simt atât de profund impregnată de adevărul cuvintelor Tale încât îndrăznesc să adaug că nici chiar Tu însuți nu ai reuși să găsești o soluție alternativă la cele deja spuse! Aceasta este opinia mea irevocabilă, pe care nu intenționez să mi-o mai schimb vreodată, în eternitate, iubindu-Te simultan pe Tine mai presus de orice!” (* - Vezi „O revelație Divină despre Iad”, n.r.)