----------------------------------- Fire 16.10.2010, 23:35 Capitolul 118 - Bardo nu se lasă. Mustrarea lui Niklas. Grupul celor o mie de păcătoși, uniți întru spirit ----------------------------------- Capitolul 118 Bardo nu se lasă. Mustrarea lui Niklas. Grupul celor o mie de păcătoși, uniți întru spirit, primește grația Domnului 1. Primul vorbitor, pe nume Bardo, nu se lasă și continuă riposteze: „Bine, dacă așa stau lucrurile, cedez. Dar Niklas ar trebui să recunoască la rândul lui că spiritul său nu este deloc rafinat și că nu are nici un motiv să se mândrească cu faptul că aparține Noului Catolicism, cult despre care se știe că nici măcar nu crede în Domnul Iisus Hristos. Acești oameni au încercat să transforme pământul într-un paradis terestru și obișnuiau să ne numească pe noi, catolicii, niște capete pătrate. Acum, în această lume a spiritelor, și Niklas, împreună cu cei din credința lui, și noi, cei care am aparținut vechiului catolicism, ne aflăm practic în aceeași barcă. De aceea, nu cred că Niklas are motive să ne spurce pe noi așa cum îi vine pe limbă”. 2. Niklas îi răspunde zâmbind: „Stimatul meu prieten Bardo! Nu mi-o lua în nume de rău dacă m-am cam încins nițel! În esență, intenția mea a fost bună, lucru pe care nimeni nu îl poate contesta. Spune-mi: există vreun romano-catolic care se roagă lui Dumnezeu dacă nu dorește să obțină ceva de la El? Toți se roagă pentru una sau alta, dar nimeni nu se închină în fața lui Dumnezeu cu venerație, pentru simplul motiv că El este Ființa perfectă. Prietene Bardo, mi-aș pune rămășag beatitudinea pe care nu am dobândit-o că nu există catolic care să se roage altfel decât pentru un interes egoist. De aceea, scutește-ne pe viitor de blândețea ta onctuoasă și de ipocrizia ta catolică! Apropo, cred că a sosit timpul să respectăm sfatul lui Bruno, căci ne-am scos destul ochii până acum, fără nici un motiv!” 3. Bardo: „Nu ai dreptul să spui că nu am avut nici un motiv să te critic, după toate jignirile pe care mi le-ai adus!” 4. Niklas: „Și ce dacă? Dacă mitocănia mea te calcă pe nervi, răspunde-mi cu aceeași monedă, ca să fim chit. Tot nu ai înțeles până acum că Domnul Iisus Hristos ar trebui să ne preocupe la ora actuală mai mult decât onoarea noastră, pe care ne-am terfelit-o reciproc? În fond, la ce folosește onoarea personală dacă ființa este lipsită de Dumnezeu?! De aceea, prietene Bardo, termină cu prostiile astea, specifice doar pământenilor. Haide mai bine să facem cum ne-a învățat Bruno: ne unim și să ne rugăm Domnului Iisus să ne dăruiască lumina, grația și compasiunea Sa! - Eu voi conduce rugăciunea, iar voi ceilalți repetați cu voce tare ceea ce voi spune eu, încercând însă simțiți în inimile voastre aceste cuvinte!” - Bardo: „Hm, de ce m-aș lua eu după tine? Crezi că nu sunt capabil să îmi formulez singur o cerere?” - Niklas: „Foarte bine! Nu ai decât! La urma urmei, fiecare își cunoaște cel mai bine propriile afaceri! Eu îmi voi rosti totuși rugăciunea cu voce tare, iar cei care doresc să o repete după mine, nu au decât să facă acest lucru!” 5. Mulțimea celor o mie de suflete îi răspunde la unison, cu o voce de tunet: „Haide, începe, Niklas, iar noi te vom urma!” 6. Bardo: „Eu totuși mă voi ruga singur. Știu eu mai bine de ce”. - Niklas: „Fă cum dorești, dar nu ne mai tulbura rugăciunea colectivă. De aceea, te rog, roagă-te în tăcere!” 7. Imediat după aceste cuvinte, toate spiritele, cu excepția lui Bardo, simt că de pe ochi li se ia o pânză și încep să vadă. Eu însumi Mă aflu față în față cu Niklas, în imediata apropiere a mesei de conferință, în jurul căreia se află în continuare compania de care am vorbit mai sus. Spiritele care și-au recăpătat vederea de-abia îndrăznesc să privească pe furiș în jur, și nu încetează se minuneze de măreția și splendoarea încăperii în care ne aflăm, precum și de frumusețea și noblețea întipărite pe fețele distinșilor meseni. 8. Bruno, care se află și el în fața Mea, se închină cu respect și îmi spune: „O, Doamne! Slăvit și adorat fie de-a pururi numele Tău! Servitorul Tău leneș îți înmânează acum această turmă de oițe, care îți aparțin deja, căci și-au deschis inimile în fața Ta!” 9. Eu: „Ai procedat foarte corect! Imensa răbdare și blândețea de care ai dat dovadă te-au ajutat să desăvârșești această primă lucrare pe care ți-am dat-o într-o manieră exemplară. De aceea, vei primi în curând noi sarcini, mult mai importante, iar prietenul tău Niklas îți va sta alături, căci a contribuit el însuși în mod decisiv, către finalul conversației de dinainte, la mântuirea acestor suflete, cu excepția unuia singur, mai recalcitrant, mântuire pe care am realizat-o Eu, Dumnezeul, Domnul și Părintele lor! 10. Adevăr îți spun, nici o întoarcere a unui spirit pe calea cea dreaptă nu este mai benefică precum aceea care se realizează prin cuvinte înțelepte și în numele unei doctrine divine. Tu ai câștigat această turmă de oi prin cuvintele tale și prin explicarea doctrinei Mele, la unison cu voința și cu ordinea Mea. De aceea, aceste spirite sunt acum pe deplin libere, fără fi fost influențate de diverse fapte miraculoase, care le-ar fi menținut încă sub incidența judecății. În aceste condiții, ele pot primi pe loc o grație chiar mai înaltă, fapt care îmi produce o mare plăcere. Desigur, răsplata ta va fi pe măsură! 11. Grupul anterior a venit la Mine abia după ce l-am silit Eu însumi să facă acest lucru, prin senzația de foame și de sete pe care le-am indus-o membrilor săi (deci printr-o acțiune miraculoasă). Voi însă nu cunoașteți această senzație, exceptându-l pe Bardo, care este extrem de însetat. Motivul este cât se poate de simplu: voi v-ați lăsat convinși exclusiv prin puterea cuvântului, iar aceasta este maniera cea mai corectă, care corespunde perfect ordinii Mele! 12. Voi doi, Bruno și Niklas, mergeți la Robert, iar el vă va da veșminte noi. Cât despre Bardo, de el Mă voi ocupa Eu însumi, dându-i exact ceea ce își dorește: o hrană amară sau dulce, după inima lui!” 13. Plin de iubire și de recunoștință, Niklas ar dori să mai spună ceva, dar Eu îi tai vorba din gură: „Prietene, te-am auzit deja, căci Eu cunosc perfect limbajul inimii. De aceea, du-te împreună cu Bruno, și primește darul oferit de Mine. Te asigur că odată înveșmântat cu noua ta robă, vei mai avea foarte multe de spus și de făcut. Așa să fie!”