----------------------------------- 1% 3.11.2010, 22:43 Capitolul 81 - PATRIARHII ȘI COPIII DE LA APUS (3 mai 1841) ----------------------------------- Capitolul 81 PATRIARHII ȘI COPIII DE LA APUS (3 mai 1841) 1. După ce Adam și-a încheiat discursul, și-a exprimat dorința și și-a dat binecuvântarea, Enoh, care fusese instruit mai întâi de Mine, s-a înclinat în fața patriarhilor, alături de Asmahael. 2. Cei doi s-au grăbit apoi către copiii de la apus și le-au dat vestea prezenței patriarhului Adam, care îi aștepta la granița regiunii de la apus. Auzind aceasta, copiii s-au adunat, luând cu ei tot felul de fructe și alte alimente, și s-au grăbit plini de respect către patriarhi, însoțiți de Enoh și Asmahael. Ajunși în fața lui Adam, ei au căzut la pământ, fără îndrăznească se ridice până când acesta le-a indicat în mod repetat, prin intermediul lui Kenan, ar fi cazul să renunțe la acest respect exagerat față de patriarhi și să primească binecuvântarea lui Adam. Urmau apoi să primească invitația sacră la marele festin al ofrandei prin foc, cu ocazia sfântului Sabat de a doua zi. 3. Abia atunci s-au ridicat cu toții, plini de teamă și de anxietate, acționând ca și cum conștiința lor ar fi fost roasă de viermi ce nu puteau prospera în lumina soarelui. 4. Adam, Seth și ceilalți, cu excepția lui Enoh și a lui Asmahael, au rămas oarecum surprinși, fără-și poată explica acest comportament aparent straniu, și au păstrat apoi tăcerea. 5. În cele din urmă, Adam s-a ridicat, întrebându-i pe Enoh și pe Asmahael: “Enoh, ce se întâmplă cu acești copii? Mie unul mi se pare că inimile lor sunt oprimate și împovărate de un păcat. 6. Dragă Enoh, și de asemenea tu, credinciosul meu Asmahael, spuneți-mi, sau cel puțin încercați să intuiți înlăuntrul vostru despre ce este vorba. 7. Cât despre mine, eu cred că trebuie să existe o sămânță rea în spicul de grâu. Dacă așa stau lucrurile, nu vom pleca din acest loc până când nu vom smulge sămânța cea pură dintre mărăcini și neghină, punând-o la loc sigur, în hambarul iubirii noastre pământești. 8. Ce mă uimește de asemenea este că fiara sălbatică se ascunde în spatele acestor copii, fără îi considere demni să îi privească în față cu ochii săi teribili și vii, așa cum s-a întâmplat cu copiii de la miazăzi. 9. O, dragul meu Enoh! Ajută-ne să ne recâștigăm claritatea și să restabilim în acest fel ordinea firească a lucrurilor. Amin!” 10. Auzind cuvintele patriarhului său, Enoh s-a ridicat și a spus: “Ascultați, Adam, și voi, ceilalți părinți ai mei! Acești copii au ajuns la o disperare deplină chiar datorită umilinței lor excesive față de noi. Această umilință le-a întunecat iubirea față de noi și a umplut inimile lor cu o teamă de sclavi. 11. Noi nu mai reprezentăm pentru ei un motiv de respect și iubire de copil, ci un obiect al terorii pe care îl disprețuiesc în secret. Dacă teama lor față de puterea noastră spiritual㠖 rezultată din iubirea noastră față de Domnul – nu ar fi atât de mare, împiedicându-i să acționeze, ei s-ar repezi asupra noastră, așa cum a făcut-o Cain cu Abel, datorită prea marii lui iubiri de sine. 12. O, părinte Adam, pentru această atitudine ascunsă a lor, noi suntem singurii vinovați în fața lor și a Domnului. De aceea, numai de noi depinde să îndreptăm această greșeală. 13. Cât despre fiară, aceasta și-a asumat poziția respectivă numai pentru a ne indica faptul că eroarea se ascunde în noi înșine. Astfel se explică de ce ea privește direct la noi, întorcându-și spatele către copii și arătându-ne astfel că ei au fost înșelați chiar de către noi. 14. Știu că întrebați acum în sinea voastră: „Când și cum i-am înșelat noi pe acești copii? Iar dacă acest lucru s-a întâmplat fără ca noi să fim cu adevărat conștienți de el, cum putem remedia noi această eroare?‟ 15. O, părinții mei, este ușor să răspund la prima voastră întrebare, și anume: „Când și cum au fost ei înșelați?‟ Cât despre cea de-a doua întrebare, aceasta este una dificilă. 16. O, părinte Adam! Iată care este răspunsul! Datorită poruncii tale severe, izvorâtă mai degrabă din teamă și anxietate decât din iubire față de Domnul, tu ai discriminat între copiii tăi, trimițându-i pe unii în regiunea de răsărit, unde se simt extrem de fericiți, pe alții în regiunea de miazăzi, aceștia simțindu-se întotdeauna mai prejos de favoriții răsăritului, iar pe aceștia din urmă i-ai condamnat la regiunea de apus, deoarece ți se părea că ei sunt leneși din punct de vedere spiritual, căci obișnuiau să doarmă prea mult dimineața. În sfârșit, ai exilat cu duritate ultimul grup în regiunea de la miazănoapte, întrucât aceștia nu erau de acord cu tine în ceea ce privește anumite practici exterioare. 17. Sunt convins, iubitul meu părinte Adam, dacă la momentul acela ai fi fost într-o mai mare măsură trezit la iubirea față de Tatăl etern și preasfânt, așa cum este cazul acum, judecățile tale ar fi fost cu siguranță diferite. Chiar dacă este scăldată în lumina înțelepciunii, justiția absolută apare ca fiind opresivă și dură dacă ea nu se sprijin㠖 chiar într-o manieră ascuns㠖 pe raza blândă a iubirii. 18. Atunci când cade prea abundent din cer, ploaia nu împrospătează iarba, ci numai o distruge, nemailăsând nimic altceva decât pietrele spălate; la fel stau lucrurile și cu justiția prea dură, atunci când cade de la înălțimea incomparabilă a înțelepciunii. Ea distruge și omoară viața exterioară. Iar dacă viața a devenit precum o piatră moartă, spălată de furtună, cu greu va mai putea creste vreo plantă cât de mică pe o asemenea piatră. 19. Căci presiunea constantă și grea a ploii justiției și înțelepciunii a transformat solul moale și fertil într-o piatră dură, eliminând pământul din jurul acesteia. Ce se va petrece atunci cu solul fertil? 20. Adevăr vă spun, dacă ea nu va fi schimbată din nou într-un sol fertil și moale prin flacăra intensă a iubirii, orice sămânță plantată pe ea se va usca și va muri. 21. mai reamintesc cât de dificil este să mergi pe pietre și cât de periculos este să aluneci pe ele. Cel care cade pe o piatră se lovește și se poate răni, iar cel asupra căruia cade o piatr㠖 este strivit. De aceea este atât de dificil să răspund la cea de-a doua întrebare. 22. Personal, am convingerea că dacă acești copii împietriți nu pot fi înmuiați cu ajutorul iubirii atotputernice, cu atât mai puțin va putea realiza o cantitate încă și mai mare de apă, precum și cea mai înțeleaptă justiție. 23. Haideți mai bine să ne inspirăm din maniera în care își ghidează Tatăl preasfânt toate ființele Sale vii. Păsările de pe cer, indiferent de mărimea lor, pot zbura pretutindeni, nefiind limitate de dimineață sau de seară, de răsărit sau de apus. Animalele din păduri pot colinda la rândul lor în toate direcțiile. Chiar și peștii din apă sau viermii din pământ nu au bariere în ceea ce privește libertatea lor de mișcare și locurile în care sălășluiesc. 24. Domnul nu a poruncit niciodată-i blestemăm pe copiii lui Cain; de ce să reacționăm atunci astfel față de frații și surorile noastre, exilându-i în anumite regiuni pentru a trăi acolo sub constrângere și a se împietri? 25. O, tată, desfă lanțurile inutile ale justiției și severității, și înlocuiește-le cu legăturile atotputernice ale iubirii sacre; înțelepciunea iubirii va deveni atunci noul lor far călăuzitor, iar ei se vor recunoaște în curând – iluminați de aceste noi raze – drept copii ai unuia și aceluiași sfânt Părinte – țesând fericiți un cuib în jurul inimii tale părintești și îmbrățișându-te cu brațe pline de iubire, numindu-te părintele lor drag. 26. O, părinții mei! Există mai multă putere sacră într-o picătură de rouă decât într-o lume în care domnește justiția cea mai înțeleaptă, dar al cărei fundament nu este iubirea. De aceea, haideți să lăsăm suflul atotputernic al iubirii să topească aceste blocuri rigide de gheață, pentru ca ele să devină din nou fertile precum picăturile de rouă, și să înmuiem solul pietrificat prin focul atotputernic al iubirii, astfel încât semințele noastre să nu fie plantate în zadar! Amin!”