----------------------------------- 1% 7.11.2010, 02:31 Capitolul 94 - CEREREA ADRESATĂ DE ADAM LUI ENOH ----------------------------------- Capitolul 94 CEREREA ADRESATĂ DE ADAM LUI ENOH (1 iulie 1841) 1. După ce mânia lui s-a mai potolit, iar furtuna curiozității sale s-a diminuat gradat, Adam s-a ridicat de la sol și i s-a adresat lui Enoh: 2. “Enoh, spune-i cel puțin tatălui tău, rănit în forul cel mai intim al ființei sale, dacă cuvintele lui Asmahael au fost de mare importanță sau nu. Au fost ele cuvinte de lumină și iubire, sau au izvorât din profunzimea întunericului și răutății? 3. Iar dacă Domnul Ți-a interzis într-adevăr să-mi spui despre ce este vorba, îngăduie-mi să știu măcar de ce a interzis El aceste cuvinte față de mine, dar Ți le-a revelat Ție. 4. Dragă Enoh, răspunde-mi măcar la această întrebare și fii cinstit față de mine, care nu am ascuns niciodată nimic față de tine și de ceilalți, fiind complet deschis față de voi. 5. Domnul știe prea bine cât de deschis am fost eu întotdeauna față de voi toți. Eu împărtășesc cu voi tot ceea ce vă poate fi de folos, deși în calitate de părinte al vostru aș fi fost îndrituit să am secrete față de voi într-o mai mare măsură decât voi față de mine, părintele vostru. 6. Voi ați devenit rezervați față de mine în inimile voastre. Se prea poate ca Domnul să fi poruncit să feriți de mine; și de asemenea, ca El să fie mai aproape de noi decât îmi pot imagina eu. Pot accepta de asemenea că lui Asmahael nu i s-a poruncit să păstreze tăcerea față de mine, dar este oare corect ca copiii să-l respingă pe tatăl lor și să îl dea pe mâna unui străin de la care să învețe ceea ce copiilor lui nu li se permite să-i spună? 7. Iată, dragă Enoh, meditând asupra acestei întrebări, îți vei da seama dintr-o privire cât de dificil de reconciliat este o asemenea poruncă prostească cu iubirea și grația lui Dumnezeu. Căci dacă unul și același cuvânt este interzis limbii tale, dar permis limbii lui Asmahael, acesta nu poate fi cu siguranță un cuvânt prea important. Iar un asemenea cuvânt nu poate conta cu adevărat, de vreme ce lui Asmahael i se permite să-l rostească, dar în schimb, ceea ce contează cu adevărat este legarea limbii voastre. 8. De ce este limba ta împiedicată rostească acest cuvânt, în timp ce a lui Asmahael este liberă? 9. Cine poate crede că Domnul ar impune inimilor copiilor să fie închise față de părinții lor, în timp ce inimile străinilor ar rămâne deschise, producând astfel o neîncredere ireparabilă între părinți și copii? 10. Iată, dacă Dumnezeu ar fi dat cu adevărat o asemenea poruncă, El ar fi un promotor al răului, în nici un caz un promotor al justiției, grației, iubirii și compasiunii. 11. De aceea, îți recomand să te asiguri dacă o asemenea poruncă izvorăște de la un spirit bun și nu de la unul rău. 12. Dacă ea vine de la Dumnezeu, vai nouă tuturor, căci în acest caz noi nu suntem altceva decât o jucărie fragilă în mâna unei puteri de nepătruns, dar care acționează liberă, și care pentru propriul său amuzament a creat tot felul de ființe numai pentru a se bucura de chinul lor, îngăduindu-le să guste din dulceața vieții, de la naștere și până la moartea care ne așteaptă pe toți, atunci când secvența nesfârșită a eternei distrugeri începe să se manifeste din nou, iar după tot acest chin îndelungat, noi devenim ceea ce eram și înainte de nașterea noastră, adică un infinit nimic. 13. Dacă însă o asemenea poruncă provine de la un spirit rău, vai nouă de două ori. Căci mai întâi, aceasta ar însemna că dintr-o greșeală oarecare, de care noi nu ne dăm seama, noi ne aflăm la mare distanță de Dumnezeu, și că El ne-a abandonat focului etern și răzbunător al mâniei Sale, sau că puterea cea rea a paralizat chiar brațul plin de iubire al Tatălui, astfel încât Acesta nu ne mai poate ajuta și salva de la moarte, sau poate chiar de la ceva mai rău decât moartea. 14. Dragă Enoh, cântărește bine ceea ce Ți-am spus acum și dă-mi răspunsul pe care Ți l-am cerut! Da, da, redă-mi pacea pierdută, dacă îți stă în puteri, căci iată, eu sufăr amarnic în forul cel mai lăuntric al vieții mele. Noaptea a coborât asupra sufletului meu și pe bolta nopții nu se întrevede nici măcar o singură stea, cât de mică. 15. Enoh, ție ți s-a permis să-mi dăruiești hrana cerului pe vremea când eu eram satisfăcut și împlinit; cu atât mai mult fă acest lucru acum, când sunt atât de însetat și de flămând! Ascultă-mă și acționează în consecință! Amin!”