----------------------------------- Ganapati 11.11.2010, 00:20 Capitolul 2 - Despre lumină, viață și iubire ----------------------------------- Capitolul 2 Despre lumină, viață și iubire(30 iunie 1870) Dorești să afli despre aceste trei lucruri. Nu ai fi putut alege trei subiecte mai sublime oricât de mult ai fi căutat în vocabularul uman, căci aceste trei cuvinte reflectă întreaga chintesență a creației, a existenței și duratei ei neîntrerupte. Vezi tu, tot ce am creat Eu, am creat din lumină. Această creație a primit suflul vieții și nu a mai putut fi anihilată niciodată, din cauza iubirii pe care i-am purtat-o. Există ceva în marea sferă a infinității care să nu-și datoreze existența eternă acestor trei cuvinte atât de semnificative? Odată cu lumina, începe viața, și odată cu viața, începe iubirea. Lumina reprezintă puterea creatoare, care continuă aducă la viață noi lucruri, curgând ca un flux în toate direcțiile infinității, trezind pretutindeni viața, alungând întunericul, iar apoi - prin intermediul iubirii - prezervând ceea ce a creat și aducând la viață noi creații infinite. Lumina aduce după sine căldura, care corespunde vieții. Fără căldură, viața încetează, iar iubirea nu mai poate prinde rădăcini, căci ea nu este altceva decât o aspirație fierbinte de a vedea pe toată lumea fericită și împlinită. De aceea, oriunde există lumină, razele blânde ale acesteia stimulează elementele haotice, care se ordonează în funcție de legea atracției și a respingerii, generând astfel fenomenul căldurii. Oriunde apare această fierbere, acolo există viață. Viața dorește însă fie fericită, devină totul în toate, și unicul instrument prin care își poate împlini acest vis este iubirea. Iubirea dorește să prezerve viața, în timp ce ura dorește să o distrugă. Oriunde veți privi, veți descoperi că aceste trei elemente principale se află în conflict cu opușii lor. Lumina trebuie să ducă bătălia cu întunericul, viața cu moartea, iar iubirea cu ura. În timp ce primele trei doresc să prezerve creația și să o atragă către sine, celelalte nu doresc decât să respingă și să distrugă. Fuziunea celor trei elemente pozitive dă sensul Divinității Mele, ca eternă păstrătoare a întregii creații. Cele trei elemente opuse alcătuiesc esența lui Satan, adversarul Meu, cu răceala și imensa sa capacitate distructivă. Conflictul afectează astfel întreaga materie, de la lumea îngerilor și până la ultimul spirit, cel mai redus și cel mai împietrit, care este implicit și cel mai limitat de rigorile legii, în această luptă constantă pentru viață, iubirea învinge, distrugând întunericul, moartea și ura. Pe scurt, cele trei cuvinte și elementele lor opuse sintetizează principiul prezervării tuturor lucrurilor create. Atunci când Eu, lumina pură, am decis să creez o lume exterioară Mie, alcătuită din spirite a căror menire era aceea de a Mă iubi, de a Mă înțelege și de a deveni treptat la fel ca Mine*, această decizie a reprezentat primul impuls al creației. Așa se explică afirmația din cărțile mozaice: „Iar pământul era gol, nu avea formă, și Domnul a creat lumina!” (Vezi „Cine este Dumnezeu,…”, n.r.) Odată cu apariția luminii, activitatea elementelor s-a trezit, iar spiritele au început să devină conștiente de sine, atrăgându-se și respingându-se reciproc. Odată cu lumina a apărut viața, căci până și distrugerea - oricât de crudă vi se poate părea - are la origini scopul suprem al apropierii de lumina supremă prin abandonarea formelor inferioare cu scopul de a-și asuma forme superioare, mai apropiate de lumina universală. Odată cu trezirea primelor două principii, lumina și viața, de îndată ce primele ființe create au început să se bucure de existența lor, scăldate în vibrația luminii eterne și primordiale din ceruri, a apărut și cel de-al treilea gând, acela de a uni toate aceste ființe din lumile vizibile și invizibile. Acest gând a fost iubirea, un concept la fel de fundamental ca și lumina și viața, care nu dorea altceva decât să unească în eternitate și să aducă la perfecțiune ființele care au început să se bucure de existența lor. Cei mai puri dintre îngeri, veritabile personificări ale iubirii, au fost trimiși atunci în lume cu scopul de a împărtăși viața lor trăită cu maximum de intensitate celorlalte ființe vii, în lumina grației care le-a fost acordată din plin. Astfel întărite, iluminate și încălzite, ființele vii s-au unit și și-au recunoscut menirea supremă, către care au început să aspire, luptând și bucurându-se de viață. Orice spirit inferior renunță cu bucurie la învelișul care i-a întârziat până acum progresul. El își distruge propria sa existență, cu scopul de a cunoaște o existență superioară, în care să poată absorbi mai multă lumină, mai multă viață și mai multă iubire de la sursa primordială și unică a tuturor lucrurilor. Așadar, ceea ce voi numiți distrugere - în orbirea voastră -, nu este altceva decât o eliberare care permite atingerea unei stări superioare, căci în momentul întemnițării sale în formă, spiritul este nevoit să suporte suferința materiei și să aștepte clipa în care această zeghe va cădea, iar el poate ocupa un loc superior în marea sferă a creației, individual sau colectiv, unit prin iubire cu semenii săi cu care este compatibil. Impulsul care încurajează spiritul să lupte pentru perfecțiunea destinului său, și astfel să se întoarcă treptat către sursa primordială a luminii din care a emanat, este iubirea, această căldură binecuvântată care emană din sursa unică. Acest proces se repetă în cazul tuturor spiritelor angelice. Nu întâmplător, strămoșii voștri l-au numit pe îngerul căzut Lucifer, „Păstrătorul Luminii”. Într-adevăr, el a fost păstrătorul luminii în imensa vastitate a creației Mele. Conștient de grația nemăsurată pe care a primit-o de la Mine, care l-a înzestrat cu o putere pe care nici un alt spirit nu o mai avea, el nu a mai putut controla căldura prea mare care s-a dezvoltat din cauza acestei lumini infinite, care s-a transformat astfel în opusul iubirii, ura față de Cel care l-a înzestrat cu lumina sa strălucitoare. Chiar și astăzi el rămâne un spirit angelic căzut, dușmanul Meu cel mai înverșunat. El nu se va mai putea bucura însă multă vreme de libertatea sa actuală și va trebui să facă o alegere clară dacă dorește să adopte primele Mele trei principii ale creației sau preferă cultive în continuare opusul lor. Nu va mai reuși multă vreme să aleagă calea de mijloc, evitând cu viclenie întoarcerea la Mine la care îl silește însăși legea firii. Cât de curând, va trebui să declare categoric dacă dorește să se întoarcă la viața eternă a luminii și a iubirii, sau preferă întunericul și răceala morții eterne. La fel stau lucrurile și cu voi, oamenii, în care Eu am aprins, prin lumina grației Mele, o scânteie din viața divină. Ar trebui să deveniți mai conștienți de comoara pe care o purtați în sufletul vostru! Voi purtați la sânul vostru o lumină divină, viața și iubirea primite de la Tatăl vostru ceresc. El v-a dăruit această treime ca semn al originii voastre, al începutului din care v-ați născut și al menirii voastre supreme. Nu neglijați aceste daruri divine, căci ele sunt darurile Grației, iar cei care le manifestă plenar dispun de un mare avantaj față de milioane de alte ființe din univers. Conștientizați lumina divină, dăruită vouă din iubire și care reprezintă viața sufletului și spiritului vostru lăuntric. Amintiți-vă de Cel care v-a dăruit-o și care a plătit cândva - din propria Sa voință - cu propriul Său sânge și cu o mare suferință, pentru ca voi, copiii Lui, fiți mântuiți. El nu dorește altceva decât ca voi să reveniți la menirea pe care o aveți în sfera infinită a creației. Nu uitați că iubirea Lui este cea care dorește să conducă spre viața eternă, motiv pentru care a aprins în voi lumina cunoașterii și a conștiinței divine. Luptați pentru perfecțiunea pe care o puteți atinge în calitatea voastră de ființe create, astfel încât să puteți conștientiza și manifesta cele trei daruri primite, rafinându-le din ce în ce mai mult și ridicându-vă astfel pe noi culmi ale existenței. Căci lumina Mea divină, care emană din Mine și se extinde în întreaga creație infinită, nu cunoaște limite. Ea trezește pretutindeni o viață nouă și nu dorește altceva decât să unească toate ființele create în jurul Celui care este El însuși Lumina supremă a Vieții și a Iubirii. În acest fel trebuie să înțelegeți aceste trei cuvinte, dragii Mei copii. Ele se referă la sursa primordială a întregii existențe. Sunt fundamentul întregii creații și nici o creatură vie nu ar putea exista fără ele. Acolo unde lipsesc, orice progres încetează și nu mai există decât moarte, întuneric și ură eternă. Ca dovadă a faptului că această treime a atributelor lui Dumnezeu va învinge întotdeauna, un înger al vieții veghează asupra ei, îmbrăcat într-un veșmânt de lumină și purtând pe cap coroana victoriei. Toți cei care se opun acestei sfinte treimi, preferând întunericul în fața luminii, moartea în fața vieții și ura în fața iubirii, vor fi nevoiți să se ascundă în colțurile cele mai întunecate ale pământului. Copiii Mei, întreaga creație merge înainte, mânată de aceste trei principii: de iubirea care nu își găsește odihna, dăruind în permanență pentru a putea primi din nou la sânul ei, de lumina care iluminează totul, astfel încât colțurile întunecate să poată fi izgonite din creație, și de viața care înseamnă mișcare, schimbarea formelor și progresul de la o etapă la alta, superioară. Acestea sunt principiile care vă cheamă, spunându-vă: „Fără noi nu există lume, nici trecut sau viitor! Noi suntem creatorii acestora, în lumina Domnului Suprem. Noi manifestăm întreaga Sa ființă!” De aceea, avansați și voi, descendenți ai luminii! Ridicați-vă deasupra orizontului, acolo unde nu mai există apus, ci numai un răsărit etern, acolo unde moartea nu mai alternează cu viața și unde ura, efortul și mânia nu mai întrerup splendida armonie a concertului iubirii! Ascultați armoniile angelice stârnite de aceste trei cuvinte și care penetrează întreaga infinitate. Ele sunt imnul etern de laudă adresat Domnului și Creatorului unic, Tatăl vostru, care nu își va găsi fericirea desăvârșită și beatitudinea decât atunci când voi, ființele create de El, veți bucura de El și veți învăța să-L cunoașteți și să-L iubiți din ce în ce mai mult. Sfânta Treime, atât de greșit interpretată de multe ori, nu poate fi descoperită decât în aceste trei principii atotputernice, care se regăsesc la scară microcosmică în orice ființă vie, sub forma unei semințe capabilă se dezvolte și să crească până la potențialul său maxim, devenind un înger de lumină aflat veșnic în prezența Domnului întregii creații. Copiii Mei, recunoașteți acest dar divin! Bucurați-vă de capacitatea pe care o aveți de a deveni copiii Mei! Va veni o vreme când, înzestrați cu viziunea spirituală, veți putea privi nemăsuratele spații ale creației, pornind de la tronul Tatălui și până la ultimul spațiu. Veți descoperi atunci că oriunde poate pătrunde o rază de lumină, principiile fundamentale ale naturii Mele acționează în milioanele de ființe vii, alcătuind la nivel macrocosmic imnul suprem al slavei Mele. De aceea, faceți eforturi să meritați această stare supremă de iluminare, înțelegând-o așa cum trebuie! (* Vezi: