----------------------------------- Ganapati 12.11.2010, 17:59 Capitolul 4 - Despre sănătate, boală și moarte ----------------------------------- Capitolul 4 Despre sănătate, boală și moarte(13 iulie 1870) Avem din nou ca temă de discuție trei cuvinte care, luate în sensul lor natural, sunt ușor de descifrat. Sănătatea se referă la starea normală a vieții voastre vegetative, în care toate organele își îndeplinesc funcțiile așa cum trebuie, fără împiedice astfel să urmați chemarea și fără blocheze dezvoltarea voastră spirituală sau preocupările voastre materiale. Nu putem vorbi de o stare autentică de sănătate trupească decât la oamenii care nu sunt conștienți de mișcarea și de funcțiile organelor lor. Atunci când apare un dezechilibru interior, unul sau mai multe organe încep să funcționeze altfel decât ar trebui, provocând astfel o senzație de disconfort sau de durere. Simțindu-se handicapat în activitățile sale din cauza corpului, sufletul se întristează, iar din această suferință rezultă ceea ce voi numiți boală. Dacă această stare se agravează, tot mai multe organe refuză coopereze cu cele bolnave (sau invers, activitatea lor este afectată de acestea), iar senzația de disconfort se accentuează. Procesul vieții este astfel întrerupt, iar odată cu încetarea procesului de alimentare cu energie vitală și de eliminare a deșeurilor, mașinăria își încetează până la urmă complet funcționarea, producându-se acel punct terminus pe care voi îl numiți moarte. Ceea ce a fost până atunci un corp individual se descompune după moarte în elementele sale constitutive, în ceea ce privește sufletul, acesta este blocat în activitatea sa și trebuie să-și caute un alt veșmânt, adică un alt corp, întrucât nu se mai poate folosi de cel vechi, acum complet uzat. În acest fel încetează viața fizică, dar ea este urmată de o viață spirituală. Sufletul este tras în sus sau în jos, în funcție de dorințele sale, și respectiv de nivelul său de conștiință. Funcțiile corpului fizic sunt înlocuite în viața spirituală de funcțiile specifice acesteia, în acest fel, sufletul își continuă evoluția, până când atinge perfecțiunea. Acesta este cursul vieții în lumea de dincolo. Pentru ca această cale să fie mai netedă și mai lină, sufletul aflat încă pe pământ trebuie să facă efortul de a-și menține cât mai intactă sănătatea sufletească, dar și cea fizică. Căci așa cum sănătatea corpului susține și amplifică bunăstarea sufletului, la fel, sănătatea sufletului susține și amplifică starea de sănătate a corpului fizic, astfel încât funcțiile sale spirituale să nu fie tulburate de norii și furtunile pasiunilor. Atunci când spiritul omului își poate exercita cu regularitate influența asupra sufletului, corpul rămâne sănătos, într-adevăr, atât pe ansamblu cât și la nivelul părților individuale, frumusețea morală a sufletului își găsește expresia corespondentă în formele fizice ale corpului său, așa cum se întâmplă de pildă cu fața omului, care reflectă involuntar toate înclinațiile, aberațiile și pasiunile sale. Puțini reușesc însă citească acest limbaj al trupului, al liniilor care se modifică pe fața omului, revelând starea sufletească a acestuia. Dacă ați învăța să citiți acest limbaj, ați descifra în această veritabilă oglindă a sufletului numeroase informații care v-ar face să schimbați opiniile despre diferiți oameni, astfel încât mulți dintre cei care vă atrag La ora actuală vi s-ar părea respingători. În înțelepciunea Mea, Eu nu am permis însă revelarea acestui secret al fizionomiei decât pentru un număr mic de oameni, căci dacă toată lumea ar putea citi caracterul în înfățișarea exterioară a celorlalți, evoluția spirituală a multor oameni ar fi încetinită, iar în cazul altora chiar blocată complet. În acest fel, Eu le permit diavolilor să se ascundă în spatele unui limbaj fermecător sau al unor maniere politicoase, amestecându-se astfel cu cei buni, fără ca cineva să își dea seama ce se petrece. Ființele depravate au astfel și ele șansa să învețe ceva bun din comportamentul celorlalți, lucru care nu ar fi posibil dacă oamenii ar putea citi caracterul în funcție de înfățișarea exterioară, căci atunci, societatea i-ar respinge pe loc pe cei răi, care nu s-ar mai putea asocia decât între ei, fiind complet izolați și fără posibilitatea de a comunica cu ființele mai evoluate decât ei. Această situație nu ar face decât să înrăutățească și mai tare lucrurile. În schimb, în lumea de dincolo situația este diferită. Acolo, fiecare spirit își dă seama pe loc cum este celălalt, astfel încât îl poate evita pe loc dacă este rău, căutând compania celor la fel ca el sau mai buni. De aceea, posibilitatea de a deveni mai bun este foarte dificilă acolo, căci în acea lume adevărul nu poate fi ascuns, spre deosebire de pământ, unde ipocrizia este la ea acasă. Așadar, copiii Mei, faceți efortul să însănătoșiți sufletele, nu vă opuneți influenței spiritului, dar rezistați în fața tuturor impulsurilor care v-ar putea păta sufletul, lăsând eventual urme neplăcute și pe fața voastră. Fiți convinși că aceste amprente ale pasiunilor pe fața voastră, dar și pe restul corpului, cum ar fi anumite gesturi ale mâinilor și anumite mișcări corporale, dar și lumina sinistră a ochilor voștri, inexplicabilă pentru voi, nu pot fi controlate de voi. În lumea de dincolo, gândurile nu pot fi ascunse, iar secretele nu există. Nu veți putea ascunde niciodată acolo impresiile lăsate de gândurile și acțiunile voastre negative, nici privirea voastră necurată, care se va revela pe loc atunci când va fi privită de ochiul curat al inocentei. Privirea sa vi se va părea insuportabilă și sufletul vostru va fi silit să se retragă, căci acolo, cuvintele înflorite și manierele alese nu pot ascunde șarpele trădării care abia așteaptă iasă la iveală. Cultivați așadar sănătatea sufletului vostru, pentru ca privirea voastră o poată întâlni pe a altcuiva fără ezite și fără se simtă vinovată. asigur că nici o calitate spirituală nu atestă mai bine noblețea și puritatea moștenite de la Mine decât ochiul sufletului, decât privirea blândă, plină de iubire! Din exterior, în ochi se reflectă întreaga lume materială. Din interiorul său este reflectată însă în afară întreaga lume spirituală, de la cele mai înalte ceruri și până la cele mai inferioare iaduri. Atâta vreme cât veți purta în inima voastră Cuvântul Meu, atâta vreme cât Mă veți căuta pe Mine, și nu lumea exterioară, sufletul vostru va deveni din ce în ce mai sănătos. Această stare de sănătate va deveni atât de intensă încât corpul, care corespundea fostei stări sufletești, va deveni acum un obstacol în calea progresului sufletului. Profund spiritualizat prin învățătura Mea, prin Cuvântul și Grația Mea, sufletul va simți nevoia să renunțe la corpul material, dorindu-și un organ mai potrivit pentru noul său nivel de conștiința, respectiv un corp spiritual. Atunci când veți atinge această stare, voi ridica personal povara care v-a apăsat de-a lungul întregii voastre vieți pământești și o voi schimba cu un corp eteric, astfel încât natura voastră devină încă și mai transparentă și să își asume în totalitate forma corespondentă a personalității voastre lăuntrice. Așadar, sfatul Meu este să deveniți frumoși din punct de vedere spiritual, și vă asigur că în lumea de dincolo veți primi acel veșmânt care va corespunde frumuseții incoruptibile a spiritului, care vă va ajuta să creșteți încă și mai mult în frumusețe, exaltare și transparență. La fel cum boala trupului reprezintă un dezechilibru la nivelul funcționării organelor, viața netrăită la unison cu iubirea și cu învățăturile Mele reprezintă un dezechilibru al funcționării sufletului. Acesta este deviat de la calea sa reală din cauza pasiunilor și dorințelor sale lumești, cum ar fi ura, mânia, dorința de putere, etc., ajungând să trăiască o viață rușinoasă, nu viața adevărată a spiritului. Astfel de suflete trăiesc numai datorită poftelor inferioare ale corpului lor material, și sfârșesc prin a deveni ele însele materiale. Ele pierd astfel din vedere care este adevăratul lor destin și nu își mai îndeplinesc îndatoririle și menirea pe pământ, în această școală a încercărilor creată special pentru ca sufletele să învețe să își controleze pasiunile până la eliminarea lor completă, pentru a putea pătrunde într-o stare de puritate deplină în sferele spirituale cele mai înalte. În loc să lupte pentru starea de sănătate spirituală, sufletul orientat către cele lumești preferă starea de boală spirituală. Deși menirea lui este să lupte pentru eliminarea răului și pentru integrarea binelui și a vieții, el face exact pe dos. În loc să lupte pentru viață, el preferă boala, care îl conduce apoi la moarte! Încă în timpul vieții, în loc să își folosească în mod natural corpul, spiritualizându-l, el își pierde nobila sa moștenire, Sinele, scufundându-se în materialitate, identificându-se cu ea, bătându-și joc de calitățile sufletului și spiritului, și devenind astfel un simplu corp lipsit de suflet, ceea ce echivalează cu un act de sinucidere spirituală! Dacă toate mijloacele folosite pentru a smulge un asemenea suflet din materialitatea lui dau greș, sunt nevoit să dizolv Eu însumi mormântul în care s-a îngropat singur acesta. puteți imagina cu ușurință ce fel de veșmânt va avea el în lumea cealaltă și cum va arăta el. Cu siguranță nu va fi un veșmânt de lumină, căci încă din timpul vieții trăite pe acest pământ sufletul nu a fost un prieten al luminii, preferând întunericul materiei. V-am descris așadar în detaliu semnificația celor trei cuvinte, care trebuie să fie un avertisment pentru voi și pentru generațiile următoare care vor citi aceste rânduri. Aveți grijă ce faceți și pe ce cale o apucați! Legile Mele referitoare la lumea materială și la cea spirituală sunt imuabile, iar greutatea spirituală corespunde greutății materiale. Bine spunea Pavel: „Așa cum cade copacul, așa va zăcea el!” Aveți grijă nu cădeți ca un copac uscat și găunos, ci ca o mlădiță verde, din care mai pot ieși rădăcini și o viață nouă! Atunci când cade, trunchiul uscat și mort rămâne la pământ, lipsit de viață și de mișcare. Din el nu va mai răsări nici un lăstar, nici o rădăcină, căci principiul vital a dispărut complet. El putrezește și se descompune din nou în elementele care, pentru o scurtă perioadă de timp, au alcătuit cândva un arbore. Nu la fel se petrec însă lucrurile cu mlădițele tinere și verzi. Atunci când cad pe un pământ suficient de fertil, acestea prind imediat rădăcini, încep să se ridice din nou deasupra solului, se simt confortabil în noua lor existență, fac muguri și frunze, apoi flori și fructe. După cum este solul, la fel vor fi și roadele noului pom. Partea vie a ramurii, în combinație cu partea valoroasă a solului (substanțele nutritive), transformă creanga căzută într-un copac nou, mai frumos și mai evoluat decât primul, permițându-i acestuia să se mai apropie cu un pas de destinul său final. La fel și voi, copiii Mei, faceți efortul să deveniți sănătoși din punct de vedere spiritual, eliminați sechelele bolii spirituale, iar atunci când veți simți nevoia să dispuneți de un instrument mai rafinat decât corpul vostru grosier actual, cădeți precum un lăstar verde pe solul Meu spiritual, fertilizat de iubire, în timp ce pământul propriu-zis este reprezentat de smerenia și iubirea de aproape. Acolo, întindeți-vă brațele ca niște rădăcini în căutarea substanțelor nutritive (iubirea). Creșteți apoi în acel sol, hrănindu-vă cu iubire, până când din sămânța inițială va rezulta un arbore nobil, ale cărui fructe vor fi mai sublime și mai spirituale decât tot ce ați cunoscut vreodată voi, gratie solului ales în care ați crescut, în acest fel prin acțiunile și prin iubirea voastră pentru Mine, cu fructele voastre din ce în ce mai nobile și mai sublime, veți simți din ce în ce mai atrași de Acela care v-a hrănit atât de des cu fructele spirituale ale lumii de dincolo și care v-a udat cu apa vieții eterne, potolind astfel setea sufletului vostru. Rețineți: indiferent de forma în care vă înmânez hrana spirituală, grija Mea este întotdeauna aceeași - ca voi să fiți educați astfel încât să deveniți suflete sănătoase, dobândind astfel viața eternă, și nu să îmbolnăviți, căzând pradă morții. Acestea fiind spuse, binecuvântez pe toți, copiii Mei iubiți. Deocamdată atât din partea Tatălui vostru preaplin de iubire. Amin!