----------------------------------- 1% 16.11.2010, 21:09 Capitolul 107 - DESPRE ȘIRETENIE ----------------------------------- Capitolul 107 DESPRE ȘIRETENIE 1. După discuția dintre Kenan și Mahalaleel, care a urmat celei dintre Jared și Enoh, Seth și Enos erau și ei cât se poate de dornici să schimbe în secret câteva cuvinte unul cu celălalt. Această dorință a apărut mai întâi la Seth, și ea nu a făcut decât să o trezească pe cea a lui Enos. Iată cum s-au petrecut lucrurile. 2. Seth își dorea foarte mult să afle ce credea Enos despre Asmahael, dar mai exista și un alt motiv pentru care Seth dorea să-l întrebe pe Enos despre Asmahael, și anume, un fel de teamă de a nu fi întrebat el primul. 3. Căci el se gândea astfel în sinea lui: “Dacă fiul meu mă va întreba primul, oare ce aș putea să-i spun? 4. Dacă în schimb îl voi întreba eu primul, el va trebui să-mi răspundă, și astfel, voi putea asculta multă vreme răspunsul său, care cu siguranță nu va fi lipsit de semnificație. Ulterior, el nu va mai dori să-mi pună nici o întrebare, și în această manieră simplă și inofensivă, voi feri de la a dezvălui ceea ce nu trebuie să dezvălui. Așadar, amin!” 5. Și astfel, Seth l-a întrebat pe Enos: “Ascultă, dragul meu fiu Enos! De vreme ce cei din fața noastră, care ne sunt un fel de ghizi, discută despre Asmahael, de ce nu am face și noi același lucru, atâta vreme cât nu ni s-a ordonat să nu o facem? dori foarte mult să-mi vorbești despre Asmahael. 6. Ce crezi tu despre El? Iar aceasta încă de la început, de când El a venit la noi. Deși prima Lui apariție în mijlocul nostru a părut de-a dreptul insignifiantă, efectele cuvintelor Lui se dovedesc cu totul extraordinare acum, lucru care nu a scăpat cu siguranță spiritului tău plin de pace. 7. Iată, dori așadar să ascult părerea ta în legătură cu el. Poți începe să vorbești. Amin!” 8. Șiretenia lui Seth era justificată de data aceasta, căci ea s-a datorat numai marii sale iubiri față de Mine, dar viclenia nu este prin ea însăși un lucru bun, căci ea are o natură duală și se opune ordinii iubirii, chiar dacă nu se opune iubirii în sine. Din punct de vedere fizic, ea ar putea fi comparată cu natura duală a unui om pe care natura l-a mutilat, astfel încât el s-a născut pe jumătate bărbat, pe jumătate femeie. Cine s-ar putea mărita cu un asemenea hermafrodit, și ce fecioară ar putea concepe un prunc cu o asemenea ființă, ale cărei organe nu pot fi folosite nici pentru a concepe, nici pentru a primi concepția? 9. Totuși, o asemenea ființă își iubește semenii perfecți, care o iubesc la rândul lor, și astfel, ea nu este împotriva iubirii. Ea nu se integrează însă în ordinea acestei iubiri, singura care poate aduce fructe, acesta fiind de altfel și cazul surorii sale spirituale – șiretenia. Căci ea nu poate impregna nimic cu viață și nu poate fi impregnată ea însăși de viață, nefiind altceva decât o fraudă, deși într-o manieră inocentă, enervându-l întotdeauna mai mult sau mai puțin pe cel dezamăgit, care are dreptul să-l întrebe pe cel șiret: “De ce a trebuit să cad în capcana șireteniei tale, chiar și pentru un scop bun? Și de ce a trebuit ca fratele meu să se ascundă de mine, chiar și pentru a realiza ceva bun? Oare nu este lucrul bun deja bun, nemaifiind nevoie de șiretenie pentru a deveni bun? Sau oare sunt eu rău, ori am fost rău, pentru a fi cucerit în favoarea binelui prin șiretenie? 10. Dacă șiretenia este accesibilă celui rău, înseamnă ea trebuie să fie rea ea însăși; căci dacă ea ar fi bună, cel rău ar fi alungat-o de la el”. 11. Cam aceasta era maniera în care a acționat Seth asupra lui Enos, convins fiind că se descurcă foarte bine. El a căzut însă în propria sa capcană, iar dacă Asmahael nu ar fi intervenit în favoarea lui, Seth ar fi apărut în fața fiului său într-o lumină foarte proastă. Acest lucru vă va deveni evident după răspunsul inocent și cinstit al lui Enos: 12. “Dragă tată, de ce mă întrebi ceea ce eu însumi doream și trebuia să te întreb pe tine? Adevăr îți spun, această întrebare mă chinuie deja de mai multă vreme, și tocmai mă pregăteam să Ți-o pun; văd însă mi-ai luat-o înainte. 13. Dar întrucât în această privință eu mă aflu în plină noapte, și nu pot străluci precum o stea în fața ta, în timp ce din câte știu și intuiesc, tu te afli în plină zi, sau cel puțin la începutul amurgului, te rog să-mi oferi și mie puțină lumină din această zi a ta. 14. Tu însuți mi-ai spus de atâtea ori că întreaga lumină provine de sus. Cum aș putea eu să strălucesc acum către tine, de jos în sus? 15. Dorești poate să încep acum o conversație – inutilă și zadarnic㠖 despre ceva care îmi este pe deplin necunoscut și incomprehensibil? 16. Ascultă, tată, deoarece este inutil să vorbesc despre Asmahael, îmi iau libertatea să-Ți adresez aceeași întrebare. De aceea, fii atât de bun și spune-i fiului tău, care este atât de sărman și ignorant, ceea ce doreai să auzi de la el. 17. De altfel, întotdeauna a existat obiceiul ca în ceea ce privește lucrurile extraordinare, copiii să fie instruiți de către părinții lor, iar eu nu am nici o intenție să încalc această ordine străveche și sfântă, ca să nu mai vorbim de tentația ta părintească, astfel încât aștept acum cu toată încrederea să aud de la tine, dragă tată, clarificarea acestei chestiuni, purtându-ți deja în inimă o recunoștință de copil. 18. O, dragă tată, nu te ascunde de mine, și oferă-mi lumina dorită! Amin!”