----------------------------------- 1% 16.11.2010, 23:49 Capitolul 125 - ADAM DISPUNE CĂUTAREA COPIILOR DE LA MIAZĂNOAPTE ----------------------------------- Capitolul 125 ADAM DISPUNE CĂUTAREA COPIILOR DE LA MIAZĂNOAPTE 1. Adam a meditat o vreme în sinea sa asupra acestor cuvinte atât de puternice, după care Mi-a mulțumit în inima lui cu o profundă remușcare, apoi i-a chemat pe toți cei prezenți, cu excepția lui Seth, Enoh, și evident, Asmahael, și le-a spus: 2. “Ascultați, copii pe care Dumnezeu mi i-a dăruit în ceea ce privește trupul și sufletul vostru, fiecare având însă un spirit liber primit de la Dumnezeu. Am venit aici dorind să le aducem o viață nouă și liberă acestor copii care au fost separați de noi cu multă duritate de acea stâncă înaltă și atât de crestată, numit㠓Mâna zbârcită a pământului”, astfel încât nici noi să nu putem ajunge la ei, dar nici ei la noi. Ori de câte ori priveam printre crevasele adânci ale stâncii către câmpiile joase, descopeream cu uimire că acestea erau populate cu tot mai mulți copii și cu copiii copiilor lor. Iar în zilele frumoase, vocea lui Kenan le putea chiar comunica voința mea, pentru ca bătrânii lor să nu fie nevoiți să facă acel mare ocol și să aducă fructele lor sacrificiale înaintea Sabatului și să ofteze în fața colibei mele, sperând să vadă măcar pentru o clipă. 3. Iată însă de această dată, eu și încă Cineva am coborât la ei într-o manieră miraculoasă, dar vai!, nu am găsit nici măcar o urmă a lor. 4. De aceea, este voia mea, inspirată de Dumnezeu, ca voi toți să risipiți în toate direcțiile și să îi căutați timp de o oră. Dacă descoperiți pe cineva, aduceți-l aici fără întârziere, pentru ca el să ne informeze unde se află ceilalți. Dacă nu găsiți pe nimeni timp de o oră, întoarceți-vă pentru a primi îndrumări mai înalte de la Cel de sus în legătură cu ce trebuie să facem. 5. Iar acum grăbiți-vă și duceți la îndeplinire sarcina pe care v-am dat-o. Binecuvântarea lui Iehova și a mea fie cu voi! Amin!” 6. Patriarhii s-au risipit astfel în toate direcțiile, fără descopere însă altceva decât un mare număr de locuințe părăsite, în care se aflau tot felul de ustensile. Ei au mai descoperit și numeroase animale domestice, precum și diverse cantități de fructe adunate în hambare, dar nici o ființă umană. După o jumătate de oră, văzând că eforturile lor rămân fără succes, ei au început să strige cu voce tare numele celor pe care îi cunoșteau. Dar toate aceste demersuri s-au dovedit zadarnice, căci numai ecoul a răspuns la apelurile lor, reflectat de zidurile stâncoase întretăiate de crevase. 7. Unii au urcat chiar pe câteva dealuri din apropiere, sperând să prindă vreun întârziat rămas în urmă. Dar și de data aceasta rezultatul a fost zadarnic, căci ochii lor atenți nu au putut remarca nici măcar o urmă din frații lor fugari, în timp ce urechile lor, deși ascuțite la maximum, nu puteau auzi nimic altceva decât vuietul monoton al vântului care șuiera prin crevasele munților. 8. Astfel a trecut scurta oră a căutării, iar copiii, dezamăgiți de insuccesul misiunii lor, au fost nevoiți să se întoarcă acasă, sau mai bine zis la locul în care Adam îi aștepta cu neliniște. 9. Pe măsură ce ei se apropiau, Adam îi scruta cu atenție pentru a vedea dacă există cineva străin printre ei, dar în curând a devenit clar că ei se întorceau singuri. 10. Acest lucru l-a întristat pe Adam, care a început să plângă și să se lamenteze cu voce tare.