----------------------------------- Duhul 18.11.2010, 01:27 Apocalipsa lui Avraam ----------------------------------- Apocalipsa lui Avraam Apocalipsa lui Avram nu ni s-a păstrat decât în slavonă. Epifanie de Salamina și Teodor bar Konei amintesc, în termeni nu prea favorabili, de o „Apocalipsa a lui Avraam". Teodor bar Konei ne dă și trei citate din aceste cărți. Niciunul dintre ele nu corespunde, nici pe departe, cu textul pe care îl cunoaștem astăzi. Ar trebui, deci, presupunem existenta a două apocalipse diferite, una gnostică, cealaltă iudaică, amândouă pretinzând autoritatea patriarhului.1 Apocalipsa lui Avraam are două părți distincte. Prima se cuprinde între cap. 1-8. Avem aici o legendă, unde ni se povestește cum Avraam, fiul lui Terah, fabricantul de idoli, s-a convertit la Dumnezeu Creatorul. Partea a doua - între cap. 9-31 - se împarte în două secțiuni. Una descrie sacrificiul lui Avraam și întâlnirea cu Iael și Azazel (Apoc. lui Avraam 9,1-14,7). Cealaltă ne prezintă vedenia, pe care Avraam a avut-o, când s-a urcat la cer, pe aripile unui porumbel, însoțit fiind de arhanghelul Iael (Apoc. lui Avraam 15,2-29,19). Un scurt epilog ne prezintă revelația făcută de Dumnezeu lui Avraam, la întoarcerea acestuia pe pământ (Apoc. luiAvraam30-31).2 Prima parte a Apocalipsei lui Avraam trebuie să fii existat independent de partea a doua a cărții. Dar această a doua parte, care face în mod expres trimitere la prima (Apoc. lui Avraam 10,13; 25,1; 26,2-3), nu pare să fii existat independent. Această ipoteză își găsește confirmarea în faptul că numeroase manuscrise nu cuprind decât prima parte.3 Textul slav este traducerea unui text grecesc, care nu este nici el decât versiunea unui original semitic, ebraic, fără îndoială. Textul este colorat, pe ici pe acolo, cu diverse aramaisme.4 Această observație se potrivește la amândouă părțile cărții, acolo unde ni se descoperă jocuri de cuvinte ce implică o cunoaștere a limbii ebraice sau aramaice.5 Reținem, de asemenea, unele construcții de fraze foarte ebraizante.6 Apocalipsa lui Avraam face referire și la poruncile Decalogului, într-o ordine care este cea a Textului Masoretic și nu a Septuagintei (Apoc. lui Avraam 24,4-8). __ 1v. Emil Turdeanu, L’Apocalypse d'Abraham en slave, în Journal for the Study of Iudaism, 3, 1973, p. 153-189 (reluată în E. Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leyde, 1981, p. 173-200 și 439). 2 v. Belkis Philonenko-Sayar și Marc Philonenko, L'Apocalypse d'Abraham, în La Bible. Écrits intertestamentaires, Bibliotheque de la Pleiade, Paris, Gallimard, 1987, p. CXXXH. 3v. Ibidem. 4v. A. Rubinstein, Hebraisms in the Slavonic Apocalypse of Abraham, în Journal of Jewish Studies, 4, 1953, p. 108-115. 5v. Apoc. lui Avraam 1,2 și nota; 5,3 și nota; 13,10 și nota (v. și A. Rubinstein, Hebraisms in the Apocalypse of Abraham, în Journal of Jewish Studies, 8, 1957, p. 45-50). 6Ibidem (v. și Apoc. lui Avraam 13,7 și nota; 29,18 și nota). Versetele 8-10 ale capitolului 17 ne invită la o observație specială. Pasajul cuprinde, într-adevăr, o serie de adjective formate cu un alfa privativ și care arată n-au putut fi scrise decât în greacă, sau ar fi putut fi interpolate la traducerea în greacă a originalului ebraic. Nimeni nu , ne obligă considerăm această interpolare ca fiind de origine creștină, dar această ipoteză nu poate fi, în mod natural, exclusă.7 Versetele 2b-ll ale capitolului 19 ridică unele probleme. Ele au fost considerate o interpolare iudeo-creștină, sau doar o remaniere creștină a unui text iudaic. Aceste explicații sunt insuficiente: autentic, interpolat sau remaniat, textul rămâne pentru noi enigmatic.8 Menționăm, în fine, o ipoteză nouă și destul de nefericită, care crede că poate dovedi în Apocalipsa lui Avraam retușările, sau adausurile unui glosetar bogomil.9 Legenda lui Avraam, distrugătorul de idoli, își găsește rădăcina în vechea Hagadauă iudaică, la fel cum este povestită în cartea Jubileelor (12,12).10 Numai partea a doua a cărții poate fi numită, în sens strict, „apocalipsă", deoarece e vorba aici de o „revelație” a istoriei sfârșitului lumii, făcută lui Avraam, atunci când el s-a înălțat la cer. Această călătorie la cer se aseamănă cu alte expediții comparabile, în special cea relatată în Testamentul lui Avraam (A. 10-14; B. 8-12).11 La fel ca Testamentul lui Avraam și Apocalipsă lui Avraam, în prima sa parte, se fundamentează pe textul din Facere 12,1: „Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu". Dar pe când „Testamentul" presupune o interpretare alegorică a textului biblic (Test. lui Avraam A, l J)12, „Apocalipsă" ne oferă o exegeză literară: „Ieși de la tatăl tău Terah și din casa lui, ca nu cumva să fii ucis, tu însuți, de păcatele din casa tatălui tău" (Apoc. lui Avraam 8,3).13 Autorul „Apocalipsei" caută, deci, o altă justificare a înălțării la cer a patriarhului. El a găsit într-o tradiție, atestată de 4 Ezdra (3,14 :„ Tu-l vei iubi (pe Avram) și-i vei descoperi sfârșitul veacurilor, numai lui, în mod tainic, în timpul nopții") și de Apocalipsă siriacă a lui Baruh (2 Baruh 4,5: „Apoi eu îi voi arăta slujitorului meu Avraam, în timpul nopții, cum vor fi despărțite jertfele"), Avraam a avut o vedenie în timpul sacrificiului relatat de Fac. 15,17. Aici ni se spune că turtureaua și porumbelul n-au fost tăiate (Fac. 15,12), și, pornind de la acest fapt, autorul „Apocalipsei" își imaginează s-a întâmplat așa pentru ca Avraam și Iael, ghidul său, ajungă în ceruri pe aripile acestor două păsări. __ 7 v. L'Apocalypse d'Abraham, în La Bible. Ecrits ..., p. CXXXIIL 8 Ibidem. 9 R. Rubinkiewicz, La Vision de l'histoire dans l'Apocalypse d'Abraham, în Aufstieg und Niedergang der romischen Welt, II,19,I, Berlin-New York, 1979, p. 137-151. 10 v. G.G.Scholem, Leș grands Courants de la mystique juive, Paris, 1950, p. 32 u. 11 v. Testamentul lui Avraam, în Trei apocrife ale Vechiului Testament, Trad., note și prezentare de Cristian Bădiliță, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 135-143. 12 Ibidem, p. 124. 13 Ibidem, p. 135. În Testamentul lui Avraam, patriarhul urcă la cer într-o căruță (Test. lui Avraam A, 10,1). În Apocalipsă lui Avraam căruța nu este vehiculul ascensiunii, ci, într-o primă fază, scopul viziunii însăși (Apoc. lui Avraam 18,10). Autorul cărții stabilește aici o legătură cu mistica iudaică, care plasează în centrul străduințelor sale viziunea de la râul Chebar, carul ceresc contemplat de Iezechiel (Iez. 1,3,26; 10,1; 43,3; I.Sirah 49,9). Această problematică a generat speculații de mare finețe. „Tronul reprezintă pentru mistica iudaică ceea ce „pleroma", plinătatea, sfera strălucitoare a Divinității cu puterile sale, cu eonii săi, începătoriile și stăpânirile cerești, reprezintă pentru misticii greci și pentru primi creștini, care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici și hermetici. Mistica iudaică, chiar dacă e ghid pentru motive asemănătoare, exprimă totuși viziunea sa în termeni proprii fondului său religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu cuprinde și ilustrează toate formele de creație și în același timp scopul și tema viziunii mistice".14 Cea mai veche descriere a Tronului ceresc,15 lăsată nouă de această școală mistică, se găsește în cartea etiopiană a lui Enoh (l Enoh 14,18-20: „M-am uitat și am văzut înălțat un tron care avea înfățișare de cristal si strălucea ca soarele. Am văzut si muntele heruvimilor. La picioarele tronului curgeau râuri de foc scânteietor, la care nu puteai privi").16 Cartea Secretelor lui Enoh 17 se înscrie, de asemenea, în același context (2 Enoh 21,2 : "Și toată ceata Heruvimilor în preajma tronului, neîndepărtându-se de el, și Serafimii cu câte șase aripi acopereau tronul, cântând în fața Domnului"; v. și 2 Enoh 22,2). Ipoteza veche, ce caută originea mistică a lui Merkava18 (carul ceresc) în esenianism, a găsit în textele de la Qumran un suport nou.19 Fragmentele „Liturghiei îngerești20, arată, fără îndoială, la Esenieni carul divin este o temă privilegiată".21 Putem observa că în cartea lui Enoh este vorba numai de Tronul ceresc, la fel ca în textul ebraic al cărții lui lezechiel.22 __ 14 G.G. Scholem, Leș Grands Courants …, p. 53 u. 15 Imaginea lui Dumnezeu șezând pe un tron, ca simbol al suveranității sale, este curentă în Sf. Scriptură a Vechiului Testament, iar imaginea tronului de glorie este reluată în literatura rabinică, în poezie și în mistica iudaică. Descrierea lui Dumnezeu șezând pe un tron „foarte înalt” (Is. 6,1) apare în Biblie mai ales în viziunile profetice. Profeții și misticii ulteriori aveau viziuni de ascensiune spre tronul lui Dumnezeu, pe care primul capitol din Iezechiel îl zugrăvește ca un car. (v. Tronul lui Dumnezeu, în Dicționar Enciclopedic de Iudaism, București, Hasefer, 2000, p. 830). 16 v. Pr. Remus Onișor, Cartea lui Enoh și apocaliptica intertestamentară, Alba Iulia, 2000, p. 50 u, 114. 17 Cartea Secretelor lui Enoh e cunoscută și sub numele de Enoh slav, sau 2 Enoh (v. Ibidem, p. 40). 18 Descrieri ale tronului lui Dumnezeu sunt frecvente în literatura mistică iudaică, ea deosebind mai multe tronuri ale lui Dumnezeu, identificate cu Merkava (Carul). Potrivit acestei literaturi, tronul cântă lauda Domnului și îl învață vină se așeze pe el: „și de trei ori pe zi tronul se închină în fața Lui și spune: «O, Dumnezeule glorios, Dumnezeu al lui Israel, cinstește-mă și vino să te așezi pe mine. O Dumnezeule glorios, mi-e scump și prețios ca Tu să te așezi pe mine, aceasta nu e o povară»" (v. Dicționar Enciclopedic de Iudaism, p. 830). 19 G.G. Scholem, Jewish Gnosticism, Merkabah Mysticism and Talmudic Tradition, New York, 2e ed., 1965. 20 v. Andre Dupont-Sommer, Liturgic angelique, în „La Bible. Ecrits intertestamentaires", Paris, 1987, pp. 433-440. 21 Idem, Les Écrits esséniens découverts près de la mer Morte, Paris, 4e ed., 1980, p. 431. 22 Pr. Remus Onișor, op.cit., p. 51-53. Textele rabinice vorbesc de „Car". Liturghia îngerească și 3 Enoh cunosc și ele „Tronul Carului". Aceste ezitări terminologice sunt caracteristice literaturii mistice iudaice și le regăsim și în Apocalipsa lui Avraam, care vorbește atât despre „Tron", cât și despre „Car" (Apoc. lui Avraam 18,2,10). Cântecul lui Avraam, ajuns în ceruri, trebuie rostit fără oprire, și aceasta este piesa cea mai prețioasă a Apocalipsei lui Avraam (Apoc. lui Avraam 17,8-18). El se apropie de imnurile despre Merkava.O oarecare monotonie și un anumit ritm însoțesc ascensiunea mistică. Sub forma sa literară prezentă, acest poem, de o mare densitate doctrinară și liturgică, nu poate fi pur și simplu asimilat cu unul din aceste imnuri, ci doar îi asigură misiunea, deoarece el trebuie cântat de Avraam în timpul ascensiunii sale cerești. Vedenia Tronului și a Carului, așa cum este ea prezentată de autorul Apocalipsei lui Avraam, este desigur, un fenomen literar a cărei sursă biblică este ușor de descoperit (Is. 6; Iez. 1,10), dar este și descrierea unei experiențe extatice reale, a căror manifestări sunt consemnate.23 Avraam este cuprins de un fel de amețeală: locul unde el se afl㠄era când foarte înalt, când cobora spre cel de jos" (Apoc. lui Avraam 17,4). Invitat de înger să facă închinăciune și să cânte, Avraam observ㠄nu era pământ unde să cazi" (Apoc. lui Avraam 17,5). Arhanghelul Iael este personajul cel mai surprinzător din Apocalipsa lui Avraam. Numele său este de două ori teofor, deoarece este format din adiționarea lui "Ia" și „El" (Iahve și Elohim). Iael are putere, deoarece este purtător al numelui divin, în virtutea textului din Ieșire 23,21 („Ia aminte la tine însuți;-l asculți și să nu-i fi necredincios, nu te va ierta, pentru că numele Meu este în el") (cf. Apoc. lui Avraam 10,4). Azazel ocupă în Apocalipsa un loc simetric cu cel al lui Iael. E vorba despre nelegiuirea personificată (Apoc. lui Avraam 13,6), lăcomia ce stă deasupra animalelor jertfite (Apoc. lui Avraam 13,2), stăpânul cuptorului din iad (Apoc. lui Avraam 14,3).24 __ 23 Tronul-car al lui Iezechiel era un subiect de studiu important în mistica iudaică primară și rabinii limitau abordarea acestui subiect la acei discipoli pe care îi socoteau maturi și erudiți. Misticul se străduie să urce, străbătând cele șapte ceruri și cele șapte palate cerești, pentru a ajunge la tronul, sau la carul slavei, unde „șade" Dumnezeu, pentru a participa la rugăciunile îngerilor care slujesc în jurul tronului (v. art. Mistica evreiască, în Dicționar Enciclopedic de Iudaism ..., p. 528-529). 24 Azazel este prezentat în diferite tradiții ca șef al îngerilor răi. Numele său este împrumutat din Vechiul Testament, unde el apare în legătură cu ritualul din ziua Ispășirii (Iom Kipur) (cf. Lev. 16,8,10,26). Sub această form㠄Azazel": el pare a fi o deformare intenționată a lui „Azazael" = „El (ohim) este puternic", care la origine ar fi fost un veritabil nume teofor (cf. H. Haag, Teufelsglaube, Tubingen, 1974, p. 170). Un alt înger rău apare cu numele de „Azael" = „răzvrătit față de Dumnezeu" (cf. M. Schwab, Vocabulaire de l’angelologie d'apres les manuscrits hébreaux de la Bibliothèque Naționale, Paris, 1897, p. 209). Cartea lui Enoh face din Azazel șeful îngerilor căzuți, acesta locuind în pustie, acolo unde sălășluiesc, în mod obișnuit ființele demonice (cf. Is. 13,21; 34,11-14; Tob. 8,3; Mt. 12,43) (cf. Pr„ Remus Onișor, op.cit., p. 98). Vom observa că în Apocalipsa lui Avraam, Iael și Azazel nu intră, niciodată, în conflict deschis: Avraam este câmpul împrejmuit al înfruntării lor. „Oamenii se nasc cu stelele și cu norii" (Apoc. lui Avraam 14,4). Înțelegem că un determinism25 riguros fixează apartenența fiecăruia, în „parcela" luminii sau în „parcela" întunericului. Acest vocabular și această tematică dualistă26 se situează pe linia directă a „învățăturilor despre cele două Duhuri”. Speculațiile asupra „Carului" precum și dualismul Apocalipsei lui Avraam sunt indicații clare ce ne invită facem din această scriere o operă eseniană sau să o situăm pe linia curentului esenian.27 Se face referire în 27,3 la incendierea și la jefuirea Templului de către legiunile romane în anul 70 d.Hr. Apocalipsa lui Avraam ar putea fi cu puțin posterioară acestei date și aparține aceluiași esenianism strălucitor care este mărturisit și de 4 Ezdra și de Apocalipsa siriacă a lui Baruh. Istoria cărții Apocalipsa lui Avraam ni s-a păstrat într-o versiune slavă, inserată în diverse Palii. Textul slavon al cărții nu este cel original; el nu este decât traducerea unei versiuni grecești, făcută la rândul ei după un text ebraic. Specialiștii sunt de părere că această carte ar aparține unui original semitic.28 Cartea se compune din două scrieri distincte, din care prima este o povestire despre chemarea lui Avraam și distrugerea idolilor. Ea a cunoscut o existență aparte. La această primă parte a scrierii s-a adăugat o a doua, despre vedenia lui Avraam. Sunt manuscrise care păstrează textul complet, după cum sunt unele care cuprind numai prima parte.29 Ediția textului din „La Bible. Ecrits intertestamentaires" a folosit paisprezece manuscrise.30 Manuscrisele cele mai vechi datează din secolul XIV, iar cele mai târzii din sec. XVI, începutul sec. XVII. Dintre ele, Codex Sylvester are o autoritate particulară. El a stat la baza ediției lui B. Philonenko-Sayar și M. Philonenko.31 N. Bonwetsch a făcut o traducere critică a Apocalipsei lui Avraam, folosindu-se de patru manuscrise.32 Găsim în cărticica lui G.H. Box – J.I. Landsman, The Apocalypse of Abraham, London, 1918, o traducere engleză făcută după aceleași manuscrise folosite de N. Bonwetsch. Menționăm și ediția lui R. Rubinkiewicz, L'Apocalypse d'Abraham în limba slavonă, Introducere, text critic, traducere și comentariu, Lublin, 1987. __ 25 Determinismul este o caracteristică a literaturii apocaliptice (v. Pr. R. Onișor, op.cit., p. 68-74). 26 Ibidem. 27 La Bible. Écrits intertestamentaires ..., p. CXXXVI. 28 Belkis Philonenko-Sayar și Marc Philonenko, Apocalypse d'Abraham, în La Bible. Ecrits intertestamentaires..., p. 1693. 29 Ibidem. 30 Ibidem. 31 Belkis Philonenko-Sayar și Marc Philonenko, L’apocalipse d'Abraham. Introduction, texte slave, traduction et notes, Semitica, XXXI, Paris, Adrien-Maisonneuve, 1981. 32 N. Bonwetsch, Die Apokalypse Abmhams, Lipzig, 1897 Indicații bibliografice G.G. Scholem, Les Grands Courants de la mystique juive, Paris, 1950. Idem, Jewish Gnosticism, Merkabah Mysticism and Talmudic Tradition, 2e ed., New-York, 1965. A. Rubinstein, Hebraisms in the Slavonie Apocalypse of Abraham, în Journal of Jewish Studies, 4, 1953, p, 108-115. Idem, Hebraisms in the Apocalypse of Abraham, în Journal of Jewish Studies, 5, 1954, p. 132-135. Idem, A Problematic Passage în the Apocalypse of Abraham, în Journal of Jewish Studies, 8, 1957, p. 45-50. E. Turdeanu, L'Apocalypse d'Abraham en slave, în Journal for the Study of Iudaism, 3, 1973, p. 153-180 (articol reluat în E. Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leyden, 1981, p. 173-200 și 439). R. Rubinkiewicz, La Vision de Fhistoire dans l'Apocalypse d'Abraham, în Aufstieg und Niedergang der romischen Welt, H; 19,1, Berlin-New York, 1979, p. 137-151. Idem, Les Semitismes dans l'Apocalypse d'Abraham, în Folia orientalia, 21, 1980, p. 141-148. APOCALIPSA LUI AVRAAM Cartea Apocalipsei lui Avraam, fiul lui Terah, fiul lui Nahor, fiul lui Serug, fiul lui Rog, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusalem, fiul lui Enoh, fiul lui Iared.* Capitolul 1 Avraam și idolul Marumat. 1.1. Într-o zi, când lucram cu rindeaua la confecționarea zeilor tatălui meu Terah și la cei ai fratelui meu Nahor, întrebam, care dintre ei este, într-adevăr, un zeu puternic. Eu, Avraam, în momentul săvârșirii slujbei religioase, când am terminat de oficiat jertfa cerută de Tatăl meu, în fața zeilor de lemn și de piatră, de aur și de argint, de bronz și de fier, am intrat în templu lor pentru slujbă.1'1 2. Aici am găsit idolul de piatră, numit Marumat, căzut la pământ, la picioarele idolului de fier Nahon.2 3. Și când am văzut aceasta inima mea s-a tulburat. 4. M-am gândit, în sufletul meu, eu singur n-am să pot să-l pun la loc, deoarece era greu, fiind făcut dintr-o piatră mare. 5. Așa că m-am dus și i-am spus tatălui meu. 6. El a venit cu mine și am mutat idolul, cu multă osteneală, punându-l la locul lui. Și pe când îl țineam de cap, acesta a căzut. 7. Și când tatăl meu a văzut capul lui Marumat căzut jos, mi-a zis: „Avraame!". Și eu am zis: „Iată-mă!". „Adu-mi un toporaș de acasă" - a zis el. 8. Și eu i l-am adus. 9. El a tăiat un alt Marumat, fără cap, dintr-o altă piatră, iar deasupra i-a pus capul lui Marumat, cel ce căzuse; iar ceea ce a rămas din acest Marumat, a fost sfărâmat. __ * Titlu: genealogia lui Avraam după Fac. 11,10-26; 5,18-23. Numele lui Pelag, fiul lui Eber (Fac. 11,16), a lui Eber, fiul lui Șelah (Fac. 11,14), a lui Selah, fiul lui Arfaxad (Fac. 11,12) au fost omise. Citim în alte manuscrise: „Terah l-a născut pe Avraam și Terah a început să facă același lucru, pe care l-a văzut făcând pe tatăl său, Nahor. Acesta cinstea idoli și le aducea jertfe, vaci și juninci și făcea tot felul de lucruri plăcute diavolului. Văzând aceasta Avraam a căzut pe gânduri, zicându-și în sinea sa: Acești idoli, care înșeală pe tatăl meu Terah, sunt din lemn și ei n-au suflare într-înșii. Ei au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud; au mâini, dar nu pot atinge ceva; au picioare, dar nu umblă; au nări, dar nu simt nimic. Și nu este glas în gura lor. Eu cred, într-adevăr, pentru toate acestea că tatăl meu Terah a fost înșelat". Așa cugetând Avraam Capitolul 2 Avraam vinde idoli la negustorii sirieni. 2.1. El a făcut alți cinci idoli și mi i-a dat. Apoi mi-a poruncit să-i vând afară din oraș, pe drumul ce ieșea din cetate. 2. Eu am pus șaua pe asinul tatălui meu, iar idoli i-am pus deasupra. Apoi am ieșit la drumul mare, pentru a-i vinde. 3. Și iată apar niște negustori, cu cămile, din Fandana Siriei; ei se duceau în Egipt să cumpere țesături stacojii. I-am întrebat și ei mi-au dat lămuriri, și așa am stat de vorbă cu ei. (2,3) 4. Una din cămilele lor a zbierat tare, asinul meu s-a speriat și a luat-o la fugă, iar idolii au căzut. 5. Trei dintre ei s-au spart, iar doi au rămas întregi. 6. Așa Sirienii au văzut că eu aveam idoli și atunci au zis: „De ce nu ne-ai spus că ai idoli? Noi i-am fi cumpărat înainte ca asinul să audă zbieretul cămilei și tu n-ai mai fi avut nici o pierdere". 7.-ne acum cel puțin idolii rămași și noi îți vom da un preț bun pe ei. Am stat puțin și m-am gândit, dar ei mi-au oferit prețul zeilor sparți pentru idolii rămași. 8. Atunci inima mea s-a întristat, întrebându-mă cum am să duc banii pentru marfa tatălui meu? 9. Am aruncat cei trei idoli sparți în apa râului Gur, ce se afla în locul acela; ei s-au scufundat și n-a mai rămas nimic.2,9 __ 2,3 Fandana Siriei: identificată cu Padan-Aram din Fac. 25,20. 2,9 râul Gur: ne putem gândi la râul Saocoras, din Mesopotamia, dar trebuie fără îndoială, credem, e vorba de Ger sau Gir amintit de Pliniu, Ptolemeu și Claudiu, astăzi Oued Guir, Nigerul. Capitolul 3 Îndoiala lui Avraam 3.1. Și mergând așa pe drum inima mi s-a tulburat și eram tare descumpănit. 2. Și mi-am zis în sinea mea: „Iată cum Marumat a căzut în templul său și nu s-a mai putut ridica; și eu nici atât; nu l-am putut mișca singur, până ce nu a venit tatăl meu. Și amândoi am reușit să-l ridicăm”. (3,2) 3. Când alți cinci idoli au căzut de pe asin, ei n-au putut nici să se salveze, nici să facă vreun rău asinului care i-a spart. Iar ceea ce a rămas din ei n-a putut să iasă afară din apele râului. (3,3) 4. Și atunci mi-am zis în sinea mea: „Cum ar putea, deci, Marumat, idolul tatălui care are capul făcut dintr-o piatră, iar corpul cioplit dintr-o altă piatră, mântuiască un om, sau să asculte rugăciunea altui om și să i-o împlinească?" __ (3,2) Dup㠄sinea med", unele manuscrise adaugă: „Ce-i această înfăptuire rea a tatălui meu? Nu este oare el mai degrabă, zeul-zeilor, deoarece aceștia există datorită muncii sale, a fasonăm, a sculpturii și artei sale? Și ar fi mai degrabă bine ca ei să-l cinstească pe tatăl meu, deoarece sunt lucrarea lui. Ce fel de material folosește tatăl meu pentru aceste lucrări?" (3,3) Contradicție cu 2,9 unde se precizează trei idoli și nu cinci, s-au spart. Capitoul 4 Mânia lui Terah. 4,1 Cugetând așa, am ajuns acasă la tatăl meu; am dat apă asinului și apoi i-am pus dinainte fân. 2. Am scos argintul și l-am dat tatălui meu Terah. 3. Văzându-l a fost încântat și mi-a zis: „Binecuvântat să fii tu Avraam, de dumnezeul meu? căci mi-ai adus banii pentru idoli, în așa fel că osteneala mea n-a fost zadarnică". 4. I-am răspuns, zicându-i: „Da, părinte Terah, dar binecuvântați să fie acești idoli de către tine, căci tu ești dumnezeul lor, deoarece tu i-ai făcut pe ei. Într-adevăr, binecuvântarea lor este ruina și puterea lor deșartă. Ei nu pot să se ajute deloc pe ei înșiși. Cum atunci să te ajute sau să binecuvinteze? (4,4) 5. Eu am fost, într-adevăr, bun pentru tine în această afacere, căci datorită priceperii mele ți-am adus bani și pentru idolii ce au căzut și s-au spart". 6. Auzind cuvintele mele s-a supărat foarte tare, fiindcă eu am cuvinte aspre la adresa idolilor săi. __ (4,4) cf. Înțelep. lui Solomon 13,16. Capitolul 5 Idolul Barisat cade pradă flăcărilor 5,1 Văzând supărarea tatălui meu, am ieșit. Pe când ieșeam el m-a chemat și mi-a zis: „Avraame!". „Sunt aici!" - i-am răspuns eu. 2. El mi-a zis: „Adună așchiile de lemn ce au rămas din fabricarea idolilor de brad, pe care i-am făcut până acum. Pregătește-mi ceva de mâncare!". (5,2) 3. Și cum adunam așchiile de lemn, am găsit un idol mic, ce căzuse printre legăturile de vreascuri din stânga mea. Pe fruntea lui era scris: Dumnezeu Barisat. (5,3) 4. Și nu i-am spus tatălui meu că am găsit pe Barisat, idolul de lemn între așchii. 5. Apoi am pus așchiile pe foc pentru a pregăti mâncarea tatălui meu. (5,5) 6. Ieșind ca să-l întreb în legătură cu mâncarea, l-am pus pe Barisat lângă focul ce s-a aprins și i-am spus pe un ton amenințător: „Ai grijă Barisat ca nu cumva să se stingă focul până ce mă întorc eu. Dacă se stinge, suflă ca să se aprindă din nou". Eu am ieșit ca să împlinesc ceea ce mi-am propus. 7. Când m-am întors l-am găsit pe Barisat căzut de-a latul: picioarele-i erau înconjurate de foc și foarte arse. (5,7) 8. Am izbucnit în râs și mi-am zis în sinea mea: „într-adevăr Barisat tu știi să aprinzi un foc și să faci să fiarbă mâncarea". 9. Și în timp ce eu vorbeam în sinea mea, puțin câte puțin el a fost în întregime ars de foc, rămânând doar cenușa. 10. I-am dus tatălui meu mâncarea și el a mâncat-o. I-am dat vin și lapte, și el a băut. (5,10) 11. A fost mulțumit și a binecuvântat pe zeul Maramat. 12. Eu însă i-am zis: „Tatăl meu Terah nu-l binecuvânta pe zeul Maramat și nu-l preaslăvi pe el! Preaslăvește-l mai degrabă pe zeul Barisat, căci acesta, din dragoste față de tine, s-a aruncat în foc pentru ca să-ți fiarbă mâncarea". 13. Dar el mi-a zis: „Unde este el acum? - S-a transformat în cenușă, datorită fierbințelii focului și s-a făcut praf!". 14. Atunci el a zis: „Mare este puterea lui Barisat! Am să fac altul și mâine el îmi va pregăti mâncarea". __ 5,2 Reluarea istoriei lui Diogene, căruia i se atribuie o faptă de impietate nemaiauzită. Intr-o zi nemaiavând vreascuri pentru a-și prepara hrana, el a pus mâna pe un Hercule din lemn, l-a făcut bucăți și l-a pus pe foc zicând: „Haide, împlinește și cea de-a treisprezecea muncă, ajutându-mă-mi fierb o farfurie de linte". V. Martiriul lui Ignatie și cf. Isaia 44,12-20; Înțelep. lui Solomon 13,12. 5,3 Barisat: din lb. aramaic㠄bar ishâta": „fiul focului". 5,5 cf. Isaia 44,15; Înțelep. lui Solomon 13,12. 5,7 cf. Isaia 44,16,19. 5,10 Vin și lapte: v. Cânt. Cântărilor 5,1 și cf. Cartea Antichităților biblice 31,6. Capitolul 6 Avraam arată tatălui său deșertăciunea idolilor. 6,1. Eu, Avraam, când am auzit aceste cuvinte ale tatălui meu, am început a râde în sinea mea și sufletul mi s-a umplut de amărăciune și de supărare. (6,1) 2. Și am zis: „Cum deci, ceea ce a fost făcut de tatăl meu - idolii fabricați - ar putea să-i vină în ajutor? Sau cum ar putea el supune trapul sufletului său, sufletul duhului și duhul nebuniei și neștiinței?". (6,2) 3. Am zis: îi convine probabil să suporte răul. Trebuie să-mi îndrept mintea spre curăție și să-mi exprim gândurile în fața tatălui meu. 4. I-am răspuns, zicându-i: „Părinte Terah, n-are nici un rost să-i lauzi, pe oricare din acești zei ai tăi. 5. Iată, zeii fratelui meu Nahor, care se află în templul cel sfânt, sunt mai vrednici de cinstire decât ai tăi. 6. Într-adevăr iată Zuk, dumnezeul fratelui meu Nahor: el este mult mai vrednic de cinstire decât Marumat, dumnezeul tău, căci e făcut din aur, care este mult prețuit oameni; și, dacă se învechește în decursul anilor, poate fi refăcut. (6,6) 7. În vreme ce Marumat, dacă-și schimbă înfățișarea sau se crapă, nu mai poate fi refăcut, deoarece este din piatră. 8. Și ce să mai spun despre dumnezeul Ioavon care stă lângă Zuk? (6,8) 9. Cât despre Barisat, el a fost ars de foc, rămânând numai cenușa și nimic altceva din el. (6,9) 10. Și tu zici: „Astăzi voi face un alt idol și el îmi va pregăti, mâine, mâncarea!" El a fost în întregime distrus. __ 6,1 După Facere 17,17; cf. Filon, De mutatione, 154: Avraam a început a râde, cu sufletul vesel; el are fața întunecată, dar zâmbește în sufletul său". V. de asemenea De Abrahamo, 205-207. 6,2 Reținem acest exemplu de trihotomie cu valoare ascendentă: trup-suflet-spirit. 6,6 Zuk: probabil că acest nume provine din rădăcina ebraic㠄Zkh" = a fi pur; se aseamănă, fără îndoială, cu un zeu sau un demon, menționat în papirusurile grecești despre magie, sub numele de Zuc sau Zuki. 6,8 Ioavon: fără îndoială transcris, prin intermediul lb. grecești din ebraicul „Yawan", „Ionia", „Grecia". Dup㠄Zuk" unele manuscrise adaugă: „căci el este mai vrednic de cinstire decât zeul Barisat care e făcut din lemn, pe când el este făurit din argint, într-adevăr acela este împodobit pentru a se arăta oamenilor". 6,9 Dup㠄cât despre Barisat", același manuscris adaugă: „zeul tău, înainte de a fi fost făurit, era înrădăcinat în pământ, mare și frumos, cu ramuri, flori și demn de laudă; tu l-ai doborât la pământ, cu securea ta, și datorită meșteșugului tău el a devenit zeu. Și iată seva sa s-a uscat și a dispărut; din înălțime el a căzut la pământ; de la măreție el a trecut la micime; și chipul feței sale a dispărut și Capitolul 7 7.1 Apoi am zis (7,1): „Focul este mai vrednic de cinstire decât idolii, căci până și cel nesupus se supune lui. El râde apoi, de cel care piere fără zăbavă în flăcările sale. 2. Dar cu toate acestea nu-l consider dumnezeu, căci și el se supune apelor”. „Mult mai vrednice de cinstire sunt apele, căci ele biruiesc focul și hrănesc pământul. Dar nici lor nu le dau numele de dumnezeu, căci ele intră în pământ și se supun acestuia”. 3. „Aș considera mai vrednic de cinstire pământul, deoarece el înghite apa din natură. Dar nici lui nu pot să-i dau numele de dumnezeu, căci și pe el îl usucă soarele, iar oamenii îl lucrează”. 4. „Mai mult decât pământul eu aș considera demn de cinstire soarele, căci el luminează cu razele sale lumea și văzduhul întreg. Dar nici pe acesta nu-l pot așeza printre zei, căci noaptea, mersul său este umbrit de nori”. 5. „Și nici luna sau stelele nu le pot numi dumnezeu, căci și ele, în vremea lor, noaptea, își umbresc lumina lor". 6. „Ascultă-mă Terah, tatăl meu, eu vreau să-l caut înaintea ta pe dumnezeul care a creat toate lucrurile și nu dumnezei inventați de noi". 7. „Cine este sau ce este cel care a împurpurat cerurile, care a poleit cu aur soarele, care a dat lumină lumii și stelelor, care a uscat pământul din mulțimea de ape, care te-a așezat pe tine printre oameni? Poate Dumnezeu se descoperă El însuși nouă!".   __ (7,1) Acest capitol reia polemica iudaică tradițională în legătură cu acest cult al elementelor naturii - focul, apa, pământul - și al astrelor. Cf. Filon din Alexandria, De vita contemplativa 3-5; De Decalogo, 53; De specialibus legibus, II, 255; Epistola lui Ieremia, 59-62. Admirația fată de univers l-a dus pe Avraam la convertirea și la adorarea lui Dumnezeu, creatorul cerului și al pământului. Cf. Jubilee 12, 16-17. V. și Evanghelia lui Varnava, 29,97. Capitolul 8 Casa lui Terah arsă de un foc ceresc. 8.1. Pe când eu vorbeam așa cu tatăl meu, Terah, în curtea casei sale, glasul celui Preaputernic a căzut din cer, ca un torent de foc, zicând: „Avraame, Avraame!". Eu am zis: „lată-mă". (8,1) 2. Și el a zis: „Tu-l cauți pe dumnezeul dumnezeilor și pe Creatorul înlăuntrul inimii tale. Eu sunt Acela". 3. Ieși de la tatăl tău Terah și din casa lui, pentru a nu fi omorât în păcatele casei tatălui tău". (8,3) 4. Eu am ieșit; și pe când ieșeam din casă, neapucând să ies pe poarta curții, 5. a căzut un trăznet, care l-a mistuit pe tatăl meu și casa sa, precum și toate cele din casă, pe o adâncime de patruzeci de coți. (8,4-5) __ 8,1 Avem aici un mic midraș asupra Fac. 12,1: „Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău”. Se aseamănă cu Test. Lui Avraam B, 1,1-2: „Domnul a zis lui Mihail: Coboară-te la Avraam slujitorul meu și spune-i: «Tu trebuie să părăsești această viață»". „Glasul celui puternic a căzut din cer": cf. 9,1 și v. Jubilee 18,14; l Enoh 65,4; 2 Baruh 13,1; 4 Ezdra 6,13-18; Mt. 3,17; F.Ap. 11,9; în Fac. 12,1 chemarea adresată de Dumnezeu lui Avraam este făcută imediat după moartea lui Terah, ca în Apocalipsa lui Avraam 9,1. Aici chemarea se petrece puțin înainte. Și pentru ca să nu împărtășească soarta tatălui său, Avraam trebuie să părăsească repede casa. 8,3 cf. Fac. 12,1. 8,4-5 Mic midraș asupra Fac. 15,7: „Eu sunt Domnul care te-a scos din Urul Caldeii". „Ur" a fost cuprins în cuvântul „foc" și Avraam, care iese din orașul „Ur" este, într-adevăr, smuls din flăcări. Capitolul 9 Avraam primește porunca să aducă jertfă lui Dumnezeu. 9,1. Apoi s-a auzit un glas, care mi-a zis, de două ori: „Avraame, Avraame!" Și eu am zis: „Iată-mă!". (9,1) 2. Iar El mi-a zis: „Iată, sunt Eu, nu te teme! Căci Eu sunt un Dumnezeu puternic; Eu sunt înainte de a fi lumea; Eu am creat începutul lumii acestui veac". (9,2) 3. Eu sunt cel care te ocrotește și-ți vine în ajutor (9,3) 4. Gătește-mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un porumbel. (9,4) 5. Adu-mi o jertfa curată, și, în această jertfă, Eu voi pune înaintea ta veacurile și te voi lămuri, pentru ca tu să le respecți. Vei vedea lucruri pe care nu le-ai mai văzut, pentru că tu ai dorit să cauți și eu te-am numit prietenul Meu. (9,5) 6. Totuși să nu mănânci nici o mâncare gătită la foc, nici să bei vin sau să te ungi cu ulei vreme de patruzeci de zile. (9,6) 7. După aceea să-Mi aduci jertfa pe care Eu ți-am poruncit-o, în locul pe care ți l-am arătat, pe un munte înalt. (9,7) 8. Acolo îți voi arăta veacurile, care prin cuvântul Meu au fost făcute și întărite, plăsmuite și primenite. (9,8) 9. îți voi face cunoscut ce se va întâmpla, în aceste veacuri, cu cei care vor săvârși răul sau dreptatea în neamul omenesc. __ 9,1 cf. Facere 22,1,11. „Nu te teme": v. Fac. 15,1. 9,2 „Eu sunt înainte de a fi lumea"', afirmație, fără echivoc, a preexistentei lui Dumnezeu, ca în 20,1: cf. Filon, Legum allegoriae, 2,3: „Dumnezeu este mai bătrân ca lumea și el este demiurgul"', v. 2 Enoh 65,1: ,Înainte ca întreaga creație să existe, Domnul a stabilit Veacul creației". „Eu am creat începutul luminii acestui veac": cf. Ioan 8,12. 9,3 cf.Fac. 15,L 9,4 citat din Fac. 15,9. 9,5 „Vei vedea lucruri pe care nu le-ai mai văzut": cf. Cartea Antichităților biblice 26,13; l Cor. 2,9; despre revelația făcută lui Avraam între animalele sacrificate v.: 4 Ezdra 3,14; 2 Baruh 4,5; Cartea Antichităților biblice 23,6. Avraam este numit „prietenul lui Dumnezeu" ca în Isaia 41,8; 2 Paralip. 20,7; Daniel 3,35 (Septuaginta); Jubilee 19,9; Scrierea din Damasc 3,2; Testamentul lui Avraam B, 4,10; 8,2; 13,1,6; Testam, lui Avraam A 1,6; 2,3,6,; 8,2,4; 9,7; 15,12,13,14; 16,5,9; 20,14; Iac. 2,23; l Clement 10,1; 17,2; la Filon, De sobrietate 56; De Abrahamo, 89; în Coran 4,124. 9,6 „Nici o mâncare gătită la foc": pâinea. Pentru secvența pâine-vin-ulei v. și Iosif și Asineta 8,5; 15,4. „Patruzeci de zile" ca în Viața latină a lui Adam și Eva 6,1. 9,7 „Pe un munte înalt": după Fac. 22,2 „în pământul Moria", redat în Septuaginta și în Vetus latina „pe un munte", v. Jubilee 18,2. 9,8 „Prin cuvântul Meu": cf. 22,3 și v. 2 Enoh 33,2. Lumea care a fost creată trebuie să fie reînnoită în zilele de apoi: cf. 17,14 și v. Isaia 65,17; 66,22; Regula Comunității 4,25. Capitolul 10 Dumnezeu trimite pe Iaoel la Avraam. 10,1. A venit cineva, în timp ce eu ascultam un glas ce-mi vestea aceste cuvinte; și am început să privesc împrejur. 2. Și iată el n-avea suflare omenească și inima mi s-a umplut de spaimă. 3. Și sufletul a ieșit din mine, iar eu eram ca o piatră și am căzut la pământ, nemaiavând putere să țin pe picioare. (10,2-3) 4. Și pe când eram cu fața la pământ, am auzit glasul Celui Sfânt, zicându-mi: „Du-te Iaoel, tu care-Mi porți numele, cu ajutorul numelui Meu, care nu poate fi rostit în cuvinte, ridică-l pe acest om și-l întărește, și alungă-i teama!". (10,4) 5. Și îngerul pe care mi L-a trimis a venit, sub chipul unui om, m-a luat de mâna dreaptă și m-a ridicat în picioare. 6. El mi-a zis: „Ridică-te Avraame, prieten iubit al lui Dumnezeu, căci spaima omenească nu trebuie să te cuprindă. 7. Căci, iată, eu am fost trimis la tine, pentru a te întări și a te binecuvânta în numele lui Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, care te iubește. Fii fără teamă și grăbește-te spre El". 8. „Eu sunt Iaoel, numit așa de Cel care mă duce pe mine în al șaptelea loc din cer. Eu sunt o putere datorită numelui inefabil ce este în mine". (10,8) 9. Am fost creat din voia Sa, pentru a potoli neînțelegerile dintre ființele îngerești. (10-9) 10. I-am învățat pe cei care cântă în ceasul al șaptelea din noapte. (10,10) 11. „Am fost făcut pentru a păzi pe Leviatani, căci eu sunt cel ce opresc orice năvălire sau amenințare a tuturor reptilelor". (10,11) 12. „Eu am primit poruncă de a dezlega iadul și a nimici pe cei care adoră idolii". (10,12-13) 13. „Eu am primit poruncă dau foc casei tatălui tău și lui însuși, deoarece cinstea pe idoli". (10,13) 14. „Am fost trimis acum la tine să te binecuvintez, pe tine și pământul pe care ți l-a pregătit Cel veșnic, pe care l-ai chemat. Din cauza ta am venit eu pe pământ. (10,14) 15. Ridică-te Avraame și umblă fără frică, bucură-te și fii vesel. Și eu sunt cu tine. Cel Veșnic ți-a pregătit o soartă veșnică. (10,15) 16. Du-te împlinește jertfa prescrisă. Căci iată eu am fost numit să fiu cu tine și cu neamul hărăzit a se naște din tine. 17. Și alături de mine și arhanghelul Mihail te binecuvintează până la sfârșitul Veacului. Fii fără frică, du-te!" (10,17) __ 10,2-3 Descrierea lui Avraam în extaz. 10,4 Iaoel joacă în Apocalipsa lui Avraam rolul pe care-l joacă arhanghelul Gavriil în Testamentul lui Avraam, sau Metatron în 3 Enoh. El își trage puterea din faptul că este purtător al numelui divin, cu referire la Ieșire 23,20-21: Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu (...)-l asculți (...) pentru că numele Meu este în el", cf. 3 Enoh 12,5. „Numele Meu, care nu poate fi rostit: aluzie la tetragrama sfântă care nu trebuie niciodată pronunțată. 10,8 Despre al șaptelea loc: terminologia traducătorului slav este destul de imprecisă. Nu sunt foarte clar distinse cuvintele „loc", „întindere", „firmament", învățătura despre cele șapte ceruri etajate este reluată în cap. 19. Vom regăsi această reprezentare a lumii cerești în Testam, lui Levi 2,7-3,9; 2 Enoh 3-20; Înălțarea lui Isaia 7-11; Coran 23,88. „Eu sunt o putere": puterile sunt una din cetele îngerești, cf. 2 Enoh 20,1; Testam, lui Adam 4; Constituțiile apostolice VII,35,3; Coloseni 1,16; l P. 3,22. 10,9 v. 18,7. Ființele îngerești sunt cele din Iezechiel l, identificate în Iez. 10,20 cu Heruvimii. 10,10 Ceasul al șaptelea din noapte: text alterat. Un cuvânt slav (sredestvom: literal „cu ajutorul; datorită") este omis în traducere. „Al șaptelea ceas" ar putea face aluzie la „Liturghia orelor din zi și noapte" reluată în Testamentul lui Adam. Găsim menționate „cele șapte mari ceasuri ale nopții" în 2 Enoh 14,3 (varianta lungă). 10,11 „Leviatanii" sau mai degrab㠄Leviatanul" ca în 21,6. v. Isaia 27,1; l Enoh 60,7; 2 Baruh 29,4; 4 Ezdra 6,49. Leviatanii și reptilele reprezintă puterile iadului. „Căci eu sunt cel ce opresc orice năvălire sau amenințare a tuturor reptilelor": cf. 2 Tes. 2,6. 10,12-13 „Idolii": literal „morții". Idolii păgânilor sunt dumnezei morți, sau fără viață. V. Epistola lui Ieremia 70; 2 Clement 3,1; Aristide, Apologia 3,2. 10,13 Avem aici o referință interesantă cu privire la prima parte a Apocalipsei lui Avraam. înțelegem de aici că Iaoel este cel care a dat foc casei lui Terah. În loc de „eu am primit poruncă" citim în unele manuscrise „eu sunt cel care am dat poruncă". 10,14 cf. Fac. 15,18. 10,15 „O soartă veșnică" = termenul „soartă", „lot" are o valoare tehnică, precum în 13,6 și 14,4. El traduce, prin intermediul Ib. grecești, ebraicul „gorâl" adeseori folosit în textele de la Qumran, pentru a marca apartenența fiecăruia la „partea" luminii sau a întunericului. V. Regula Comunității 2,2,5 și cf. l Enoh 37,4; Testam, lui Iov 38,2; 41,5; Înălțarea lui Isaia 8,13(latină). 10,17 Interesantă această menționare a arhanghelului Mihail, ceea ce arată în Apoc. lui Avraam, Iaoel și Mihail sunt îngeri bine distincți. Capitopul 11 Descrierea lui laoel. 11,1- Și când m-am ridicat l-am văzut pe cel care m-a prins de mâna dreaptă și m-a pus din nou pe picioare. (11,1) 2. Trupul său avea înfățișarea unui safir, iar fața îi era ca de crizalit; părul capului său era ca zăpada, iar turbanul de pe cap era ca un curcubeu. (11,2) 3. Veșmintele sale erau de purpură, iar în mâna dreaptă ținea un sceptru de aur. (10,3) 4. El mi-a zis: „Avraame!" Și eu am răspuns: „Iată robul tău". El a zis: „Să nu te înspăimânte înfățișarea mea, iar cuvântul meu să nu-ți tulbure sufletul. 5. Vino cu mine. Eu merg cu tine ca să aduci jertfa; după aceea însă nu mă vei mai vedea până la sfârșitul Veacului. Fii fără teamă, du-te!". __ 11,1 cf. 10,5. 11,2 vezi portretul Celui Vechi de zile în Daniel 7,9. 11,3 Reținem atributele regale ale personajului: purpura și sceptrul de aur. Capitolul 12 Iaoel îl învață pe Avraam cum să săvârșească jertfa. 12,1. Am mers apoi, numai noi doi, timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. (12,1) 2. N-am pus pâine în gura mea și nici vreo picătură de apă în tot acest timp, căci hrana mea era doar vederea îngerului ce era cu mine, iar băutura era grăirea pe care el mi-o adresa. (12,2) 3. Am ajuns la munții Domnului, la mărețul Horeb. (12,3) 4. I-am zis îngerului: „Tu, care cânți Celui Veșnic, învață-mă cum să împlinesc jertfa mea, deoarece nici animal de jertfa n-am și nici nu știu vreun altar pe acest munte?". (12,4) 5. Și el mi-a zis: „întoarce-te!" Și m-am întors. Și iată, toate animalele recomandate pentru jertfa veneau în urma noastră: tăurașul, capra, berbecul, turtureaua și porumbelul. (12,5) 6. Și îngerul mi-a zis: „Avraame!" Iar eu am răspuns: „Iată-mă!" Și el a zis așa: Toate aceste animale să le junghii și să le tai în două și să pui bucățile una în fața celeilalte. Dar păsările să nu le tai. (12,6) 7. dai bucățile bărbaților pe care ți-i voi arăta și care vor sta în picioare lângă tine, pentru că ei sunt altarul de pe munte pe care tu să aduci jertfa Celui Veșnic. (12,7) 8. Iar turtureaua și porumbelul să mi le dai mie, ca eu să urc pe aripile lor și să-ți arăt ceea ce este în cer și pe pământ, în mare și-n adâncuri, în străfundurile pământului, în grădina raiului și în râurile sale și în toată lumea; și tu vei vedea cercul său în întregime. (12,8) __ 12,1 Compară cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți cu postul lui Ilie, în drumul său spre muntele Horeb: l R. 19,8. 12,2 cf. Testamentul lui Avraam B, 2,13, 12,3 cf. 1 R. 19,8. 12,4 cf. Fac. 22,7; și reținem absența oricărei aluzii privitoare la Isaac. 12,5 cf. Fac. 15,9. Reținem că acestea sunt animalele desemnate pentru sacrificiu, care, ele însele, îl urmează pe Avraam, pentru a se oferi de bună voie ca jertfa. 12,6 cf. Fac. 15,10. 12,7 „Bărbaților pe care ți-i voi arăta": adică îngerii. Ei constituie altarul spiritual, pe care Avraam va aduce jertfa sa. Tema înălțării lui Avraam o găsim reluată în Cartea Antichităților biblice 18,5. V. și Test. lui Avraam A 10-14. Această înălțare coincide cu vedenia lui Avraam dintre animale, ca în Cartea Antichităților biblice 23,6. 12,8 „Străfundurile pământului” adică iadul. Cf. 14,3; 21,5; 24,5 și asemănarea cu Efeseni 4,9. Capitolul 13 Avraam și Azazel. 13.1. Eu am săvârșit toate acestea după sfaturile îngerului și am oferit părțile animalelor îngerilor care au venit spre noi. Păsările au fost luate de înger. 2. Am așteptat jertfa de seară. O pasăre necurată a coborât asupra animalelor tăiate, dar eu am alungat-o. (13,2) 3. Pasărea necurată mi s-a adresat zicându-mi: „Ce faci tu Avraame, căci sfinții din înălțime nu mănâncă, nici nu beau. Nu există acolo nici un fel de hrană omenească. Căci toate aceste bucăți vor fi mistuite de foc și ei te vor arde. (13,3) 4. Lasă-l pe omul care este cu tine și fugi, căci dacă te vei sui pe înălțimi te vei prăpădi". 5. Am reușit să văd pasărea care-mi vorbea; atunci i-am zis îngerului: Ce-i aceasta „stăpânul meu"? 6. El a zis: Aceasta-i nelegiuirea, acesta-i Azazel. Și el i-a zis: „Rușine ție Azazel, căci partea lui Avraam este în cer, iar a ta este sub pământ. (13,6) 7. Într-adevăr, tu ai ales pământul și pe acesta l-ai iubit, în locuința ta necurată. Pentru aceasta Domnul Cel Veșnic, Atotputernic, ți-a dat pe locuitorii pământului. (13,7) 8. De la tine vine duhul cel rău și înșelător; de la tine vine mânia și relele peste generațiile de oameni necredincioși. (13,8) 9. Căci Cel Veșnic și Atotputernic n-a îngăduit ca trupurile celor drepți să fie în mâinile tale, pentru ca prin ei să fie întărită viața cea dreaptă și nimicită necredința. (13,9) 10. Ascultă, înțelege, îndepărtează-te de mine și să-ți fie rușine, căci nu-ți este îngăduit să ispitești pe cei drepți. 11. Depărtează-te de acest om! Tu nu-l poți înșela, căci el este vrăjmașul tău și a tuturor celor care-ți urmează ție și îndrăgesc ceea ce vrei tu. 12. Iată veșmântul care a fost al tău când erai în cer, i-a fost atribuit lui, și stricăciunea care era asupra lui a trecut asupra ta". (13,12) __ 13,2 Autorul se inspiră din Facere 15,11. 13,3 Înălțimile cerești aparțin împărăției spiritului și acolo mâncarea și băutura nu-și au locul. „Ei te vor arde", înțelegem: îngerii te vor arde. Despre gelozia îngerilor în privința lui Avraam, v. Cartea Antichităților biblice 32,1. 13,6 Pasărea necurată este identificată cu Azazel, el însuși identificat cu nelegiuirea. Azazel are, într-adevăr, legături speciale cu nelegiuirea, v. 1 Enoh 8,1-2. Azazel este, în Apocalipsa lui Avraam, adversarul înverșunat al lui Avraam, protejatul lui Iaoel. 13,7 „Locuitorii pământului": aceeași expresie în 4 Ezdra 3,35; 4,21; 51; 6,18; cf. Daniel 3,1; 6,26; Cartea Antichităților biblice 3,10; Testamentul lui Avraam A 3,5; 1 Clement 60,4. 13,8 cf. Regula Comunității 4,9-11. 13,9 cf. Iov 1,12. 13,12 „Veșmântul" desemnează trupurile glorioase și transfigurate, promise celor drepți. V. înălțarea lui Isaia 9,2,24-26. „Stricăciunea" caracterizează împărăția lui Satan și a Morții. V. Testam, lui Avraam B, 13,20.