----------------------------------- 1% 27.11.2010, 22:11 Dumnezeu ----------------------------------- DUMNEZEU Cuvântul Dumnezeu nu poate fi înțeles decât în indivizibila sa unitate și aceasta dincolo de diversele modalități care pot servi reprezentării Sale conform necesităților temporale ale manifestării. Astfel pluralul este un nonsens când este vorba despre Dumnezeu chiar din punctul de vedere hindus și nu doar cel iudaic, creștin și islamic, cum am avea tendința să ne imaginăm. Și aceasta pentru că, în esența Sa cea mai intimă, substanțialmente, am putea spune: Dumnezeu nu este doar Unu; El este Unul, Unicul, Fără al doilea. Chiar dacă apare uneori în mod manifestat sub unul dintre cele trei aspecte principale ale Sale în tradiția vedică și anume: Brahma, Vishnu și Shiva, aspecte care, luate împreună, sunt cunoscute sub numele de Trimurthi sau Tripla manifestare, El nu-și păstrează mai puțin natura Sa primă, indivizibilă, care rămâne mereu neschimbată, întrucât este o natură imuabilă și eternă. Cunoscută ca Ishvara, cu alte cuvinte, conform calificărilor Sale distinctive, această aparentă individualizare sau mai exact formalizare, nu-i afecteză deloc titlul dumnezeiesc care rămâne dincolo de orice determinare, personalitatea divină reprezentând efectiv o determinare, cu totul relativă firește, dar care caracterizează cu toate acestea Principiul dumnezeiesc care a îmbrăcat o anumită formă și nu trebuie să fie identificată cu autentica și invizibila esență a lui Dumnezeu. Prin urmare Dumnezeu ca persoană, Ishvara, ne permite sesizarea sursei și principiului manifestării universale dar El trebuie în mod imperativ gândit analogic și apofantic, sau altfel spus, prin intermediul negării oricărei limitări fenomenale dacă dorim să înțelegem sau să ne apropiem de veritabila Sa natură. Deoarece Principiul Prim, Dumnezeu, este Universul informal cuprinzând, în același timp, nemanifestatul și manifestatul și depășind orice concepții-imagine, aflat dincolo de dualitate, El este Cel Dintâi, Unul, Supremul, Parabrahman, Fără al doilea, al cărui mod nesuprem – Aparabrahman sau Ishvara – nu se distinge de El decât în mod total iluzoriu, deoarece efectul nu este întru nimic cu adevărat și esențialmente diferit de cauză. În infinitatea Sa Dumnezeu este absolut inaccesibil, neafectat și mereu necunoscut, deoarece El nu poate fi un obiect al cunoașterii pentru un altul decât El însuși; aceasta explicându-se prin faptul că în afara Lui nimic nu deține facultatea cunoașterii; orice cunoaștere, chiar relativă, nefiind decât o participare la cunoașterea absolută și supremă a Sa. Scrierile tradiționale indiene îl definesc chiar ca fiind: „Dincolo de ceea ce nu este cunoscut, deoarece numindu-L Incognoscibil, Dincolo de Unul, aceasta însemnă totala Sa transcendență depășește chiar și afirmarea inaccesibilității Sale absolute.”