----------------------------------- Acustic 29.12.2009, 09:30 Capitolul 119 - Rafael arată cum sunt create ființele organice ----------------------------------- Capitolul 119 Rafael arată cum sunt create ființele organice 1. Rafael a venit acum în față și a spus: „Dumnezeu în El însuși este veșnic și nesfârșit. Doar El poate umple spațiul nesfârșit. Dumnezeu, ca Cel mai înalt, Cel mai curat și mai magnific gând, și ca veșnic desăvârșită idee din El însuși și în El însuși, poate să cuprindă toată nemărginirea și veșnicia într-un singur gând al Său. Însă noi (cei dintâi îngeri), fiind gânduri-idei ale lui Dumnezeu pline de lumină, înțelepciune, cunoaștere și putere de viață, maturizate încă din timpuri neînchipuit de vechi pentru voi, oamenii, și acum independente, avem sub noi un număr nesfârșit de spirite care ne servesc, care, într-o anumită măsură, sunt brațele noastre și care ne cunosc voința și o îndeplinesc imediat. 2. Gândurile pure ale lui Dumnezeu sunt substanța din care s-a făcut tot ce este cuprins în spațiul nemărginit: la început doar noi singuri, din voia Preaînaltului și Atotputernicului Spirit al lui Dumnezeu, apoi toate lucrurile și ființele prin noi, care am fost, suntem și vom rămâne - într-un fel mereu mai înalt și mai desăvârșit - cele dintâi rezervoare măiestre pentru gândurile și ideile care au venit și vin din Dumnezeu. 3. Noi sintetizăm gândurile vii care vin din Dumnezeu și care vouă vi se arată sub formă de șerpi de foc, și creăm într-una forme și ființe, după ordinea lui Dumnezeu din noi. Iar acum, dacă întreabă cineva de unde ia Dumnezeu sau noi, veșnicii Lui slujitori și mesageri, substanța materială din care sunt create aceste ființe, o puteți vedea acum, aici, în fața voastră! Aceste limbi de foc, asemănătoare șerpilor, provin din materia primă spirituală din care este făcută întreaga creație materială. 4. Cum se desfășoară această creație v-a arătat mai înainte Domnul însuși. Veți putea însă înțelegeți pe deplin și veți putea vedea adevărata limpezime a vieții abia atunci când voi înșivă veți sta în fața Domnului Dumnezeu întru totul desăvârșiți în spirit și nu în trupul cel greu de carne. 5. Priviți aici cu ochii sufletului vostru, ca să puteți și voi vedea acum, din voința lui Dumnezeu, cum noi, puternicii și vechii slujitori ai Domnului, creăm forme și ființe din gândurile Lui care plutesc în spațiu, și veți afla ceva ce până acum nici un muritor de pe pământ nu a aflat! 6. Vedeți, în numele Atotputernicului, eu poruncesc spiritelor care mă slujesc să aducă aici foarte mulți șerpi de foc! Și priviți, deja avem în fața noastră un ghem strălucitor ca o minge rotundă de foc! Priviți cum limbile de foc se împletesc și se înghesuie ca și când fiecare ar vrea să fie în mijloc! Pe timp ce trece însă, străduința lor se pare că se potolește și totuși aceasta nu este liniște, ci o împingere continuă și mai puternică spre centru. 7. Dar de ce oare această migrare spre centru? Vedeți, dacă eu arunc globuri de mărimi diferite, pe cel mai greu îl voi putea arunca cel mai departe și mai repede sau, altfel spus, dacă arunci într-o țintă cu globuri de mărimi diferite, cel mai greu va atinge primul ținta! Așa se petrec lucrurile și cu nenumăratele gânduri din Dumnezeu. Între ele se află unele foarte grele, care se aseamănă deja cu o idee definitivată, altele mai puțin grele, dar foarte temeinice, altele mai ușoare care sunt îndeajuns hrănite de lumină; mai sunt gânduri ușoare sub o formă încă nedefinită și, în sfârșit, mai sunt și gânduri foarte ușoare. Acestea din urmă se aseamănă cu mugurii primăvăratici sau cu mlădițele tinere răsărite din sămânța unui copac. Ele în sine sunt ceva, dar nu au atins gradul de dezvoltare pentru a se putea spune: «Ele vor lua forma aceasta sau alta!» 8. Atunci când unul dintre noi vrea, după impulsul lăuntric al Spiritului Suprem și în ordinea voinței divine, creeze o ființă din această substanță vie care acum vă este cunoscută, atunci el își cheamă spiritele ajutătoare care îl slujesc, iar ele îi vor aduce îndeajuns de multă substanță vie. Iar aici este ușor de înțeles, atât spiritual, cât și material, cele mai grele gânduri vor ajunge primele. Gândurile grele formează centrul, pe când cele mai ușoare, care sosesc mai târziu, trebuie să se mulțumească cu locuri mai mărginașe, iar cele și mai ușoare - cu locurile cele mai superficiale. 9. Gândurile din centru sunt cele mai pline de substanță hrănitoare, astfel că cele mărginașe, fiind mai flămânde, mai goale și mai sărace în substanță vie hrănitoare, se împing spre cele bogate din centru, pentru a primi și ele ceva din preaplinul acestora spre a se sătura. Iar acum voi vedeți chiar acest fenomen, cum limbile de foc de la periferie se înghesuie mereu spre centru și par apoi să se liniștească, deși străduința lor de a atinge centrul persistă, pentru a prelua din acesta cât mai multă hrană. 10. Voi vedeți aici un ghem de substanță vie, care în mare parte este încă foarte flămând și care acum nu își dorește nimic altceva decât să fie îndeajuns de sătul. El se aseamănă cu un polip de mare care suge hrana din mâlul mării prin miile lui de ventuze; la suprafață îi apar excrescențe cu care apucă totul din jurul său, din când în când se mută dintr-un loc în altul, până când ajunge la suprasaturație. Prin aceste brațe, forma lui devine tot mai specifică și se deosebește tot mai mult de forma lui primară de bulgăre. 11. Voi toți vă mirați în taină de lămuririle pe care vi le-am dat privind pilda devenirii acestei ființe foarte primitive, așa cum se desfășoară ea cu adevărat și care niciodată nu poate fi altfel. Uitați-vă însă la aspectul exterior al obiectelor și veți găsi ușor și repede multe asemănări! 12. Iată, de pildă, în cazul unei găini, dacă veți cerceta mai îndeaproape bulgărele de ouă în formare veți vedea că unele sunt încă foarte mici, ca bobul de mazăre, altele cât bobul de strugure, iar altele cât merele pădurețe, înăuntrul pieliței subțiri care le mărginește nu veți găsi nimic altceva decât gălbenușul și se vede ușor cât de lipsit de formă este încă acesta. 13. Această substanță centrală este mereu hrănită cu substanță vie și formează în jurul ei albușul. După ce este hrănit o vreme, albușul elimină componentele mai primitive, care însă nu sunt îndepărtate din ou, ci din ele va lua naștere un înveliș solid care va proteja oul când va fi expulzat de găină. Uitați-vă acum la un ou, cât de mult se deosebește de oul-embrion! 14. Găina se așează acum pe ou și îl clocește o vreme. Nici nu vă închipuiți câte schimbări au loc în ou prin această încălzire! În gălbenuș încep să se miște și să se ordoneze gândurile adevărate - limbile de foc - care se caută și se unesc cu cele asemănătoare lor și le atrag pe cele imediat înrudite cu ele. Acestea se leagă din nou - în parte, cu primele și, în parte, între ele - și le atrag din nou pe cele imediat înrudite cu ele, mai exterioare, deci mai ușoare, spre ele. În scurtă vreme veți descoperi deja inima, capul, ochii, măruntaiele, picioarele, aripile și puful viitorului pui. Dacă ființa a fost până în acest stadiu formată, atunci părțile ordonate atrag substanțele asemănătoare lor tot mai mult și creează de la o clipă la alta tot mai mult. 15. Odată ce forma și trupul sunt aproape desăvârșite, gândul principal este, prin această activitate, tot mai mult întărit, susținut și hrănit și începe acum, cu plenitudinea vieții sale, treacă în trup și să ia hățurile, iar ființa devine vizibil vie și pe deplin formată. 16. Odată ființa integral formată, va trece în trup și gândul viu care de fapt este o componentă sufletească. Atunci micul pui își dă seama că se află încă într-o temniță și începe să se agite, străpungând temnița și, nesimțindu-se îndeajuns de puternic, iese plin de teamă în lumea largă. El începe imediat să se hrănească și crește în continuare până când se va simți în armonie cu lumea exterioară. 17. Iar noi vom putea vedea în fața noastră o găină, care are la rândul ei puterea să preia părți sufletești specifice hrănitoare din apă, aer și în mare parte din hrana organică, cele mai spirituale folosind în continuare la dezvoltarea componentei sufletești, iar cele mai grosiere vor folosi nu numai la întreținerea trupului ei, ci și la formarea de noi ouă, din care, prin desfășurarea ordonată pe care v-am arătat-o, se va forma din nou o găină sau un cocoș. 18. În general, sexul depinde de fiecare dată de greutatea, temeinicia și puterea gândului sufletesc de la bază. Dacă acesta este de la început pe deplin temeinic, fiind astfel deja în el însuși o idee, el va duce la formarea unui mascul, dacă însă gândul viu primar se găsește pe o treaptă mai ușoară, va duce la formarea unei femele.”