----------------------------------- 1% 10.12.2010, 02:59 Capitolul 151 - SETH CAUTĂ LUMINA ÎN LUMINĂ ----------------------------------- Capitolul 151 SETH CAUTĂ LUMINA ÎN LUMINĂ(13 noiembrie 1841) 1. Seth nu a putut uita însă acest iluminat ciudat produs de Abedam. El nu a îndrăznit să întrebe pe nimeni ce se petrece, dar a continuat să caute sursa luminii. Ochii săi au explorat toate colțurile colibei, în timp ce mintea sa investiga toate posibilitățile de a genera lumină. 2. produci lumină printr-un simplu: „Să fie lumină!‟, și încă o lumină care să ilumineze toate colțurile, fără lase nici o umbră pe nicăieri, așa ceva, Seth nu mai trăise niciodată. Dar el nu îndrăznea să întrebe pe nimeni ce se petrece. 3. Adam a observat în curând neliniștea lui Seth și l-a întrebat: “Fiul meu Abel-Seth, ce anume cauți, sau ce ai observat? Sau poate ți se pare ceva ciudat în această colibă?” 4. Seth i-a răspuns cu cel mai mare respect: “Mult iubitul meu tată, iată, oricât de ciudat ar putea părea, eu caut lumina în lumină și nu o pot găsi. Afară a început o furtună violentă, care se îndreaptă către noi dinspre regiunea de dimineață, fiind așadar încă prea departe pentru ca fulgerele sale să poată ilumina coliba; de altfel, acoperișul nostru este atât de bun, încât chiar dacă furtuna s-ar afla deja deasupra noastră, luminozitatea fulgerelor nu l-ar putea penetra. 5. Și chiar dacă acest lucru ar fi posibil, oare nu ar trebui să vedem și umbra obiectelor iluminate? 6. Iată, dragă tată, ce caut eu, oricât de ciudat ar părea, este: lumina din lumină!” 7. Adam i-a răspuns: “Da, este într-adevăr ciudat! Dar ceea ce mi se pare încă și mai ciudat este faptul că tu continui să cauți în zadar, în timp ce artistul însuși se află printre noi. Caută-L pe El și vei găsi în curând lumina din lumină. 8. Dacă vezi o piatră strălucind, te gândești și te întrebi singur: „De unde provine lumina ei?‟ Dar nu poți întreba pe nimeni de unde provine luciul pietrei și cum este produs el. Căci marele și atotputernicul Artist este sfânt și nu-i răspunde oricui, îndeosebi celor impuri în fața Lui, astfel încât este dificil să obții cunoașterea dorită referitoare la strălucirea pietrei. 9. Atât noaptea, cât și ziua, poți vedea o mare varietate de lumini. Dar pe cine poți întreba care este natura lor, atunci când te minunezi în fața lor? 10. În cazul de față avem însă simultan și lumina și Artistul, iar tu continui să cauți ceea ce ne este atât de aproape tuturor, lumina în lumină? întreb dacă nu vei începe în curând să cauți ziua în plină zi?” 11. Cuvintele adresate de Adam lui Seth conțineau adevărul cel mai deplin; și totuși, așa cum Seth căuta ceva ce nu putea înțelege cu inima sa, nici Adam însuși nu își înțelegea propriile cuvinte. 12. Acestea au avut totuși darul de a-l hotărî pe Seth să meargă la Abedam, pentru a afla de la Acesta cum produsese miraculoasa lumină. 13. Abedam l-a întâmpinat pe Seth și i-a răspuns înainte ca acesta, care se dovedea încă sfios, apuce să-i pună întrebarea: 14. “Seth, nu ți-ar plăcea și ție să poți face lumină? Da, da, ți-ar plăcea, și îți spun, nici nu este atât de dificil pe cât pare, iar mijlocul prin care poți realiza acest lucru este foarte simplu. După cum probabil ai observat că am făcut Eu, tot procesul nu constă decât din a rosti cu toată credința: „Să fie lumină!‟, iar lumina va înlocui pe loc întunericul. 15. Iată, acum cunoști marele secret și dispui de faimoasa lumină din lumină; sper să îți dai seama cât de curând că ai descoperit acum adevărata lumină, adică, cum ai spune tu, lumina adevărată din lumina adevărată. 16. Dar văd că privești încă foarte intrigat. Oare nu-ți este suficient faptul că ți-am revelat arta mea, în deplinătatea ei? 17. Du-te în coliba ta întunecată și fă cu toată credința exact ce M-ai văzut pe Mine făcând, iar atunci te vei convinge de adevărul artei Mele. 18. Seth a părăsit pe loc coliba lui Adam și s-a dus în propria sa colibă, unde întreaga sa familie era adunată în întuneric, înfricoșată de furtuna violentă ce se apropia. Încă de la intrare, el a rostit: „Să fie lumină!‟, și iată, instantaneu, coliba lui a fost luminată. 19. Abia acum, după acest succes miraculos, care i-a înspăimântat de moarte pe toți copiii lui, a fost și Seth cu adevărat copleșit. 20. El și-a recâștigat însă curajul, și-a liniștit copiii, după care s-a întors în coliba lui Adam, i-a mulțumit lui Abedam pentru arta minunată pe care l-a învățat, după care a început să-și reamintească de tot felul de lucruri, aflate în conexiune cu succesul miraculos al acestei ciudate arte de a genera lumină, și care i-au captivat din nou atenția. 21. Atunci Abedam i-a spus cu blândețe: “Seth, ascultă, cât de lumesc te dovedești încă, dacă te gândești că în regiunea de apus te aflai printre cei a căror lumină interioară L-au recunoscut pe Asmahael, fiind apoi martori la toate miracolele Sale. 22. Într-adevăr, pe vremea aceea nu aveai la fel de multe îndoieli ca acum. Oare nu ai auzit tu cuvintele pe care i le-a adresat Emanuel lui Adam atunci când acesta L-a rugat să nu vă părăsească imediat după ofranda adusă de Enoh? 23. Crezi tu oare că puterea lui Emanuel este mai mare atunci când El se află într-o formă vizibilă decât atunci când este invizibil? 24. Iată, aici se află întreaga problemă care te blochează încă. Ai văzut vreodată o forță activă cu ajutorul ochilor fizici, sau ce anume mișcă membrele tale în funcție de voința ta, ori ce îți pune sângele în mișcare de-a lungul venelor, ce stă la baza creșterii firelor de păr și a unghiilor, ce forță distribuie mâncarea în stomacul tău, făcând simultan un milion de alte lucruri? 25. Sau ai văzut vreodată vântul și forma pe care o are acesta, sau forța germinatoare a semințelor, ori aceea care conduce mișcarea soarelui de la răsărit la apus, a lunii și a stelelor? Ai văzut vreodată cu ochii tăi materiali forța care conduce pârâurile, râurile și fluviile către vărsarea lor în mare? 26. O, cât de limitat ai rămas! De aceea, ascultă și reține bine: orice forță care acționează, indiferent în ce domeniu și sens, este născută din Dumnezeu, Sursa Primordială a tuturor forțelor și puterilor. Dar, prin însăși natura Sa primordială, Dumnezeu nu poate fi observat sau înțeles de nici o ființă creată de El. Căci cel care L-ar vedea pe Dumnezeu nu ar mai putea trăi, El fiind infinit, în timp ce orice ființă este finită. Cum ar putea ceea ce este finit să observe și să înțeleagă ceea ce este infinit? 27. Sau poate crezi că tu te-ai putea expansiona la infinit, păstrându-ți totuși minuscula ta scânteie de viață? 28. Tu te întrebi acum în inima ta: „Atunci cine și ce a fost acel Emanuel pe care l-am văzut cu toții?‟ 29. Iată care este răspunsul: Dumnezeu poate crea în orice parte din creația Sa un trup aparent pentru Sine Însuși, ca Părinte plin de iubire, lucrând prin intermediul lui. Dar chiar și în acel caz, Tatăl nu este ceea ce vedeți, ci ceea ce acționează prin intermediul corpului pe care îl vedeți voi. 30. Este necesar să înțelegeți acest lucru, pentru a nu rămâne atașați de ceva care nu face decât să ascundă realitatea. 31. Îți voi vorbi acum și despre lumina din lumină: dacă ochiul tău nu ar conține în el lumina și dacă nu ar fi de natura soarelui, cum ar putea el percepe soarele și lumina lui? La fel, dacă puterea lui Dumnezeu nu ar fi înlăuntrul vostru, cum ați putea înțelege voi vreodată ceva de natură divină? De vreme ce puteți face acest lucru, rezultă puterea lui Dumnezeu se află înlăuntrul vostru, dar oare se poate înțelege această putere numai pe sine însăși, sau poate face ea ceva mai mult? 32. O, iată, ce întuneric este încă în interiorul tău. De aceea, lasă lumina să crească în primul rând acolo. Amin!”