----------------------------------- 1% 15.12.2010, 05:44 Capitolul 169 - MICUL DEJUN AL PATRIARHILOR ÎN DIMINEAȚA DE SABAT ----------------------------------- Capitolul 169 MICUL DEJUN AL PATRIARHILOR ÎN DIMINEAȚA DE SABAT(9 decembrie 1841) 1. După ce li s-a adresat astfel celor trei, Abedam cel înalt i-a îndemnat să-L urmeze. El a pornit înainte, lăsându-i pe Enoh și pe Lameh să-L însoțească alături. Imediat după El urmau Abedam cel cunoscut, cu Jared la dreapta și Methuselah la stânga. În spatele acestora urmau Enos, Kenan și Mahalaleel, și abia apoi Kaeam, Jura, Bhusin și Ohorion. 2. Ajungând în fața lui Adam, s-au așezat cu toții în jurul lui Abedam, formând un cerc deschis către Adam, cerc pe care l-au închis chiar Adam și Eva. 3. Dar întrucât Seth nu fusese inclus în cerc, Abedam i-a îndemnat pe cei care-L înconjurau să-i facă loc și acestuia. 4. I-au făcut imediat loc lângă Adam; și astfel, 16 persoane, inclusiv Abedam cel înalt, au luat parte la micul dejun, format din pâine, miere și lapte. Obiceiul făcea ca pâinea și mierea să fie mâncate primele, și abia apoi laptele. 5. Au respectat cu toții acest obicei și cu această ocazie. 6. Dar de ce ne referim în atâtea detalii la acest mic dejun de Sabat? Motivul este cât se poate de evident dacă ne gândim că la acest mic dejun a luat pentru prima oară parte Tatăl Însuși, într-o formă vizibilă, printre primii oameni de pe acest pământ, punând astfel bazele primei biserici de pe pământ. La fel cum Adam și Eva pot fi priviți drept primii oameni de pe pământ, această adunare poate fi la rândul ei privită drept prima biserică a lui Iehova. Iudaismul a fost foarte ferm atașat de această biserică, și din anumite puncte de vedere, încă mai este. Există încă și astăzi, în centrul Asiei, într-o regiune formată din munții foarte înalți, nu departe de Himalaya, o mică grupare de oameni, foarte ermetică, ce continuă trăiască în strictă conformitate cu aceste principii, înregistrate mai târziu de către copiii lui Noe pe plăcuțe de piatră, cu anumite litere picturale, a căror versiune târzie, dar deformată, au fost hieroglifele egiptene ulterioare. 7. În schimb, așa-zisa limbă sanscrită a perșilor și hindușilor nu trebuie privită ca o scriere identică; chiar și această limbă este mult mai târzie, nefiind altceva – la fel ca și hieroglifele egiptene – decât o versiune deformată, plină de erori grave, ceea ce a făcut ca serviciul divin bazat pe ea să nu fie altceva decât un păgânism abominabil. 8. Așadar, acesta este motivul pentru care acest mic dejun este menționat aici în atâtea detalii, el fiind celebrat special pentru celebrarea punerii bazelor bisericii originale, care a durat până la încheierea marii zile a națiunilor, adică circa 4000 de ani, până la ultima mare Cină, care a pus bazele Noului Testament, o Biserică nouă, a grației și compasiunii, o Biserică a vieții eterne, întru și prin Dumnezeu. 9. Ne vom limita deocamdată aici cu explicațiile istorice, și vom reveni la coliba lui Adam, pentru a vedea și asculta ce s-a mai petrecut după memorabilul mic dejun. 10. După consumarea acestuia și după ce toată lumea i-a mulțumit lui Abedam Emanuel Abba în inimile lor debordând de iubire, Cel Sublim s-a ridicat și le-a adresat celor prezenți următoarele cuvinte: 11. “Ascultați, voi, toți cei prezenți aici și care ați fost martorii nopții precedente, precum și ai zilei de ieri – exceptându-l pe Kaeam! nu uitați niciodată această zi și pe Acela care a fost, este și va fi, și care a venit la voi pentru a vă învăța El Însuși maniera corectă de a iubi, precum și înțelepciunea infinită ce derivă din aceasta. Nu vorbim aici de înțelepciunea lumească, care apasă mintea, dar încă și mai mult inima, ci de înțelepciunea adevărată, întru spiritul iubirii și al întregului adevăr ce derivă din aceasta, și care este viața eternă, liberă și autentică. 12. De acum înainte, veți celebra întotdeauna această masă înaintea oricărei ofrande de Sabat adusă Tatălui; căci adevăr vă spun: ofranda voastră nu va fi primită decât după ce vă veți fi recunoscut fiecare, la masa de dimineață, drept frați și surori întru iubirea Mea, și drept copii ai Unuia și Aceluiași Tată. 13. Ori de câte ori veți celebra această masă între voi, întru iubirea adevărată și pură pentru Mine, Eu voi fi printre voi, fie într-o formă vizibil㠖 pentru aceia ale căror inimi vor arde pururi din iubire pentru Mine, fie într-o formă invizibil㠖 pentru cei a căror iubire este mai călduță. 14. Da, prin iubirea Mea veți putea face orice, în timp ce fără ea nu veți putea face nimic! Căci iubirea Mea este un câmp fertil și bun, în care v-am plantat pe voi. Cei care nu îl vor lăsa pe dușman să îi scoată afară vor crește falnici și vor da rod bogat. Dar cei care nu își vor înfige rădăcinile vieții și iubirii lor suficient de ferm și de adânc în acest sol, se vor descurca foarte greu în momentul repetării tentației, atunci când dușmanul iubirii va veni și va încerca să scoată copăceii cei micuți din pământ. El îi va încerca pe toți; iar dacă va găsi vreunul slab, credeți că îl va cruța? 15. O, nu, el îl va scoate din pământul cel bun cu rădăcini cu tot și îl va lăsa să se usuce, căci rădăcinile sale nu vor mai avea la dispoziție umezeala necesară vieții, astfel încât copăcelul se va usca, iar în final va muri. Căci cine a văzut vreodată plante care să încolțească și să trăiască numai cu aer? 16. „Bine, dar orice plantă are nevoie și de aer pentru a trăi!‟ – Îmi veți spune. Sunt de acord; dar solul este lucrul cel mai important, iar fără el, aerul este inutil. 17. Aerul poate fi asemănat cu Cuvântul divin, în timp ce iubirea din inima voastră este solul în care a fost plantat un spirit viu, învelit de un suflet viu. 18. Această sămânță a vieții eterne dinlăuntrul vostru poate folosi în mod util aerul învățăturii divine, dar numai după ce a încolțit și a făcut rădăcini puternice în solul iubirii din inima voastră, pentru Mine. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat, spuneți-Mi și judecați singuri: oare nu va conduce atunci aerul la moarte, deși menirea sa firească ar fi fost să conducă spre viață? 19. Iată, prin urmare, Cuvântul Meu nu vă este de folos decât dacă inimile voastre sunt pline de iubire pentru Mine, și implicit pentru frații voștri; căci înțelepciunea intelectului vostru (aerul alunecos) este moartea iubirii voastre. 20. Dacă iubirea voastr㠖 menită hrănească spiritul – este moartă precum copăcelul smuls din pământ, de ale cărui rădăcini mai atârnă doar câțiva bulgări de pământ uscat (iubirea stinsă pentru Mine), de unde vreți să-și mai extragă sămânța voastr㠖 copacul vieții, pipernicit și uscat – hrana? 21. De aceea, acest mic dejun are menirea să fie un veșnic avertisment pentru voi, reamintindu-vă rămâneți de-a pururi ferm ancorați în iubire. Atâta vreme cât veți face acest lucru, veți dispune întotdeauna de viață, și Mă veți avea de asemenea pe Mine, Cel care sunt sursa veșnică a vieții și înțelepciunii ce derivă din ea. 22. Încrustați adânc aceste cuvinte în inimile voastre și acționați întotdeauna în concordanță cu ele, căci atunci veți fi mereu vii și nu veți mai fi nevoiți să întrebați: „Unde este Tatăl?‟, nici să-L strigați: „Vino!‟, căci El va fi cu voi și înlăuntrul vostru de-a pururi. Amin. 23. Acum, Enoh, du-te și pregătește ofranda sacrificială, căci a sosit timpul. Amin!”