----------------------------------- 1% 15.12.2010, 05:54 Capitolul 170 - O EVANGHELIE A SACRIFICIULUI ----------------------------------- Capitolul 170 O EVANGHELIE A SACRIFICIULUI(10 decembrie 1841) 1. Enoh s-a ridicat atunci cu inima plină de iubire și recunoștință, și L-a întrebat pe Abedam cel înalt: 2. “Doamne, Tată preasfânt și preaplin de iubire, oare este de acord voința Ta sfântă-Ți aducem și aici, pe înălțimile sacre, același sacrificiu ca și ieri, în câmpie? O, Abba, îngăduie-mi să cunosc voința Ta sfântă!” 3. Iar Abedam i-a răspuns: “Enoh, de ce Mă mai întrebi, când tu știi prea bine care este sacrificiul care îmi face plăcere? 4. Ori de câte ori primesc o ofrandă interioară, născută dintr-o inimă plină de iubire și de smerenie, orice sacrificiu este sfințit, indiferent dacă este făcut în maniera lui Abel, Seth și Enos, sau în cea de ieri, din câmpie. 5. Remarc totuși în inimile voastre un loc gol. Voi ați consacrat acest loc sacrificiului adus lui Dumnezeu, dar din cauza goliciunii lui, voi nu înțelegeți cui și de ce aduceți acest sacrificiu. Ascultați așadar această explicație: Tatăl nu dorește nici un alt sacrificiu decât acela al inimii. Pe de altă parte, Tatăl este Dumnezeu cel etern, preasfânt și atotputernic; Lui și numai Lui îi datorați sacrificiul vostru, la fel cum iubirea voastră pură este pentru Tatăl. 6. Sacrificiul consumă, distruge și ucide orice ofrandă în focul ce arde pe altar. Iată, aceasta este mărturisirea omului în fața lui Dumnezeu, prin care el îl recunoaște pe Dumnezeu, fie deschis, fie mai vag, simțind în inima sa cum este Dumnezeu și ce face El. 7. Dacă cineva se limitează însă numai la ofrandă, fără fie ancorat în iubirea sa fermă pentru Tatăl, ofranda – care este similară lui Dumnezeu – nu ar face altceva decât să-l consume,-l distrugă și să-l ucidă pe el, datorită faptului că el nu s-a umezit mai întâi cu apa vieții, care nu este altceva decât iubirea pură pentru Tatăl. 8. Adevăr vă spun: cel care îi aduce un sacrificiu Tatălui în inima sa, face simultan și un sacrificiu plăcut lui Dumnezeu; în schimb, cel care își face sacrificiul său numai pe altar, în fața lui Dumnezeu, crezând că astfel îi face plăcere și Tatălui, acționează dintr-o mare eroare. Căci Tatăl nu este niciodată satisfăcut de o ofrandă arsă, ci numai de ofranda vie a inimii. 9. Cum credeți că ar putea fi satisfăcut Tatăl cel viu – din care s-a născut orice formă de viaț㠖 de un sacrificiu ars și mort, sau de unul care consumă, distruge și sfârșește prin a ucide în cele din urmă respectiva ofrandă? 10. Dar dac㠖 după cum spuneam – ființa aduce mai întâi o ofrandă de iubire către Tatăl, în inima sa, sacrificiul ulterior va fi la rândul lui bine primit, căci prin el omul declară ce a descoperit în inima sa, și anume faptul că Tatăl este sfânt, sfânt, sfânt, fiind una cu Dumnezeu cel atotputernic, dintru eternitate. Fără ofranda inițială, arderea sacrificiului nu este decât un act grotesc în fața Mea. 11. Amintiți-vă de Cain și Abel. Cain a făcut sacrificii fără iubire, în timp ce Abel le-a făcut cu iubire. Al cui sacrificiu s-a înălțat la cer și al cui a fost coborât la loc, către pământ? 12. Fiind o oroare în ochii Tatălui, care a fost consecința sacrificiului lui Cain? Acesta l-a prins în ghearele sale pe Cain și a făcut din el ucigașul fratelui său. 13. În mod similar, sacrificiul orb îi va prinde pe mulți în ghearele sale, iar ei vor acționa precum Cain și își vor ucide nenumărați frați, atât trupește cât și din punct de vedere spiritual. 14. Dacă doriți să faceți un sacrificiu, faceți-l așa cum se cuvine și după cum v-am explicat. 15. Astăzi, el va fi săvârșit așa cum a fost făcut ieri, pe câmpie. În schimb, nu veți mai aprinde focul sacrificial din altar seara, ci la amiază, pentru ca acei copii care locuiesc departe de acest loc să poată ajunge acasă până seara. 16. De acum înainte, copiii cei mici nu vor mai lua parte la sacrificii, fiind suficient ca din fiecare colibă participe doi bărbați și o femeie. Mai mult, venirea la celebrarea sacrificiului nu trebuie să devină o datorie pentru nimeni, căci numai iubirea pentru Tatăl trebuie să-i strângă pe oameni, și nu sacrificiul în sine. 17. Dacă cineva va veni din iubire pentru Tatăl, sacrificiul său va fi sfânt, iar el va fi întărit din punct de vedere spiritual. Dacă însă, altcineva este chemat nu din iubire, ci din obligația stabilită pentru el de către un om al legii, deși propria sa inimă se opune, sacrificiul acestuia va fi desacralizat și îl va distruge, vestejindu-i inima. Iar ceea ce îmi va oferi el Mie va fi la fel ca inima sa, o lucrare lipsită de viață, o ofrandă moartă. 18. Cele ce v-am explicat acum vor rămâne de-a pururi valabile. 19. Iar acum, mult iubitul Meu Enoh, poți să începi ce ai de făcut. Voi, ceilalți, mergeți afară și spuneți-le copiilor veniți din toate colțurile pământului ce presupune un sacrificiu. Dar să nu spuneți nimănui că Eu sunt prezent printre voi. 20. Până în momentul sacrificiului, voi, Jared, Abedam și Adam, urmați-Mă la coliba lui Jared. Vor veni de asemenea cu noi copiii lui Seth și Eva. 21. În concluzie, haideți să facem totul corect, întru și prin iubire! Amin!”