----------------------------------- Acustic 24.12.2010, 03:28 Capitolul 27 - Matael vorbește despre viața lăuntrică a lui Cyrenius ----------------------------------- Capitolul 27 Matael vorbește despre viața lăuntrică a lui Cyrenius 1. În acest moment, Cyrenius, care îl ținea pe vorbitor de mână, a făcut ochii mari și Mi s-a adresat Mie: “Doamne, omul acesta are o părere foarte ciudată despre viață! E drept că nici nu prea ai cum să-l contrazici; căci, din nefericire, el rostește purul adevăr, atât în mare, cât și în mic! Dar ce spui Tu despre toate acestea?” 2. Iar Eu am spus: “De ce te miri? V-am spus doar mai înainte că aceștia cinci vor aduce furtună peste noi. Dar ascultați în continuare vorbele lor, și apoi veți înțelege mai ușor și mai în profunzime vorbele Mele!” 3. Atunci, Cyrenius i-a spus vorbitorului dintre cei cinci, al cărui nume era Matael: “Dar n-ai putea aduce tot atâtea argumente și în sprijinul faptului că, potrivit unei probabilități mult mai mari, Dumnezeu a existat totuși înaintea lumilor tale, despre care eu nu-mi pot face încă o idee prea clară? Uite, eu cel puțin nu cunosc vreun popor pe pământ care să nu creadă în existența unui Dumnezeu înțelept și atotputernic încă dinaintea existenței vreunui alt lucru și care să nu-L idolatrizeze pe Acesta și să nu I se roage Lui; iar tu ai demonstrat acum exact contrariul. Aceasta îmi umple sufletul ele îngrijorare; de aceea, încearcă acum să demonstrezi și reversul; uite, chiar eu, guvernatorul, te rog să faci acest lucru!” 4. Matael i-a răspuns: “Tu nu ești decât un biet sugar neputincios pe acest pământ; mi-e și milă de tine! În realitate, tu ai auzit, și nu o singură dală - așa cum pot vedea cu ochiul sufletului meu - destule vorbe dătătoare de putere, pline de viață și de adevăr, și ai văzut cu propriii tăi ochi ce poate înfăptui Cuvântul lui Dumnezeu. Și totuși, sufletul tău tot nu poate răzbi în profunzimile unor asemenea gânduri! 5. Da, prietene, vezi tu, încă îți mai iubești prea mult propria-ți viață și ești încă prea puternic ancorat în ea; iar poziția aceasta este cea mai puțin favorabilă pentru cunoașterea vieții. 6. Vezi tu, prietene, trebuie să-ți fi pierdut de tot viața, vreau să spun viața asta pământească, și abia atunci vei putea recunoaște viața adevărată! 7. Ia, de pildă, un vas și umple-l cu apă; apa va sta liniștită în vas, iar tu nu vei putea recunoaște spiritele aburului din apa cea neclintită; și oricât de puternic vei încerca să amesteci apa din vas, tot nu ți se vor arăta puternicele spirite ale aburului. Dacă vei pune însă vasul pe foc, apa va începe cât de curând să fiarbă și de îndată puternicele spirite ale aburului vor începe să se ridice deasupra suprafeței de-acum bolborosinde a apei; abia acum celelalte spirite, care vor mai adăsta în apa în clocot, vor recunoaște puternicele spirite ale aburului, care cu puțin înainte stătuseră liniștite în apa cea rece fără a da vreun semn de viață. Ele se vor «privi» cu mii de ochișori mai întâi pe ele însele, și apoi suprafața bolborosindă a apei care le-a purtat în ea; și vor înțelege că spiritele aburului erau conștiente de faptul că sunt una cu apa cea rece. 8. La fel va înțelege și apa, în timpul fierberii, în ea au existat spirite dintre cele mai ciudate și că vor exista în continuare, până la ultima picătură; da, da, apa va recunoaște, în clocotirea ei, este ea însăși deopotrivă spirit și forță, însă în forma ei rece ea nu s-a putut recunoaște și înțelege pe sine! 9. Întrezărești în cele ce ți-am spus vreo asemănare? Viața ta este și ea un fel de apă, ce-i drept curată, însă altminteri complet rece în vasul pe care îl reprezintă trupul tău. Și oricât ai mișca vasul acesta al trupului tău încoace și încolo, sucindu-l în toate părțile, tot nu-ți vei putea da seama, pe calea aceasta, de ceea ce este ascuns în forța ta vitală; dimpotrivă, cu cât este zgâlțâită mai mult apa în starea aceasta rece a ei, cum se întâmplă de altfel mereu la un om pământean, cu atât mai puțin se poate cunoaște pe sine apa vieții din vasul trupului omenesc în continua mișcare în care se află, și cu atât mai puțin va putea recunoaște ea mediul ei înconjurător, căci o oglindă de apă odată mișcată nu mai redă o imagine clară, ci una deformată. 10. Atunci însă când vasul trupului tău, cu apa vieții în el, va fi așezat pe flacăra adevăratei iubiri, a celei mai mari smerenii și a tuturor suferințelor și durerilor, ei bine, atunci apa din vas va intra cât de curând în procesul de fierbere, iar spiritele aburului vieții, care se vor elibera unul după altul, se vor putea recunoaște pe ele însele, își vor recunoaște starea de început în recele repaus, și anume sufletul senzorial și vasul cel imperfect, iar apa vieții, în clocotirea ei continuă din vasul pe care îl reprezintă trupul tău, va putea zări și ea, cu miile de ochișori luminoși ai ei, spiritele vieții ridicându-se din ea și își va da seama că ea nu este doar purtătoarea inertă a acestora, ci că formează împreună cu ele o unitate!* Vasul însă, prietene, vasul trupului, pe acesta spiritele eliberate ale vieții nu îl vor percepe ca fiind una cu ele, ci îl vor percepe doar ca pe un vas exterior, la un moment dat necesar, care apoi poate fi însă sfărâmat în bucăți și aruncat în stradă. Poți acum intui măcar ceea ce am vrut să-ți explic?” 11. Cyrenius a răspuns: “Am impresia că înțeleg oarecum tabloul pe care mi l-ai prezentat, adică adaptarea lui la viața noastră sufletească; sensul mai profund însă pe care ai vrut să mi-l sugerezi prin el, acela sunt sigur că nu-l voi putea înțelege încă multă vreme! Oare ai vrut prin acest exemplu să demonstrezi că totuși a existat în mod necesar un Dumnezeu înaintea tuturor lucrurilor?” 12. Matael: “Intr-adevăr, dar acest lucru tu nu-l poți încă înțelege, căci tu însuți ești încă departe de a începe să dai în clocot!” (* - Vezi și „Secretele Vieții”, n.r.)