----------------------------------- Acustic 24.12.2010, 03:41 Capitolul 30 - Iisus îi atrage atenția lui Cyrenius asupra vorbelor lui Matael ----------------------------------- Capitolul 30 Iisus îi atrage atenția lui Cyrenius asupra vorbelor lui Matael 1.Atunci, Cyrenius Mi s-a adresat Mie: “Doamne și Stăpâne, ce spui Tu despre toate acestea? Ce trebuie să înțelegem noi din vorbele auzite? Oare Matael spune chiar adevărul adevărat? Tu ești cel care poate să-și dea seama cel mai bine!” 2. Eu i-am răspuns: “Nu ți-am spus încă dinainte că e bine să-l ascultați? Daca aș fi văzut că rostește neadevăruri, cu siguranța nu v-aș fi îndemnat astfel. De aceea, ascultați-l în continuare pe Matael. Are o limbă ascuțită, dar ceea ce spune, spune bine; cu un asemenea elan, ajungi mult mai repede la țărm, chiar și pe o mare învolburată, decât cu orice vâslă! 3. Dar ascultați-l în continuare, căci până acum n-a vorbit decât în parabole. Dacă se mai încălzește însă puțin, va aduce sigur și alte argumente!” 4. Cyrenius: “Pentru asta mulțumesc dinainte! Drept diavoli tot ne-a etichetat deja! Ce altceva mai rău ar mai putea spune despre noi? Nu este oare un lucru lăudabil din partea mea că vreau să îngrijesc de amărâții aceștia cinci și de viitorul lor pământesc? Și pentru asta ei ne fac un tărăboi cum Tu nu ne-ai făcut niciodată! 5. Ei bine, pe Matael ăsta nici n-am de gând să-l mai ascult. Concepția sa despre viață poate fi în fond destul de bună; ea nu este însă adecvată condițiilor de pe pământ, dacă omul nu se poate îngriji nici un pic de trupul său pământesc! 6. Sigur, oameni ca profeții și vechii patriarhi s-au putut dedica exclusiv doar pregătirilor pentru viața lor veșnică, fiindcă de necesitățile lor trupești s-au îngrijit alții, cărora puțin le pasă la urma urmei dacă există sau nu o viață veșnică a sufletului! Ei primeau doar legile pe care trebuiau să le respecte, fără a afla vreodată motivul pentru care trebuiau să realizeze cutare sau cutare lucru. 7. Pentru milioane de oameni acest lucru a fost suficient, cu sau fără perspectiva vreunei vieți veșnice, și, dintr-o dată, pentru noi nu mai este acum de ajuns?! 8. Iar dacă pentru noi nu mai este suficient, atunci în mintea oricărui om care are în inima lui chiar și numai o fărâmă de iubire pentru aproapele său se naște inevitabil întrebarea: cine oare le va răsplăti la urma urmelor pe acele milioane de bieți amărâți pentru faptul că, în ciuda respectării întocmai a tuturor legilor, ei n-au avut parte decât de o moarte veșnică? Dacă ei au fost opera unei întâmplări, atunci învățătura poate avea un bun temei. Dar dacă au fost toți acei oameni o creație a unui Dumnezeu preaînțelept și preabun, atunci cu siguranță trebuie să existe și o altă cale, mai practică, pentru ca toți oamenii să dobândească viața veșnică; iar dacă nu există o alta, atunci întreaga viață este cel mai dezgustător lucru dintre toate cele pe care rațiunea omenească le poate califica drept dezgustătoare și condamnabile! 9. Căci, dacă viața veșnică este dată doar aceluia care și-o poate dobândi oarecum pe seama a mii de alți oameni, nevoiți să se spetească pentru un astfel de erou destinat vieții veșnice, doar pentru ca acesta să poată beneficia apoi numai el însuși de ea, atunci eu, în ceea ce mă privește, nu mai revendic nici măcar o fărâmă dintr-o asemenea viață veșnică, ci prefer deplina moarte. Cam aceasta este așadar părerea mea. 10. Învățătura Ta, Doamne și Stăpâne, îmi place, o iubesc și o prețuiesc; căci prin ea am alături de mine un sprijin atotputernic pentru cazul că fi cuprins de slăbiciune. După învățătura lui Matael însă, nu mă pot bizui pe nimeni altul decât pe mine însumi. Doar eu singur îmi pot acorda sau pot pierde viața veșnică, în condițiile în care un Dumnezeu oarecare nu are nimic altceva de făcut pentru mine decât să urmărească, cu supărare sau cu bunăvoință în privire, cum un biet muritor se chinuie din răsputeri să se salveze din ghearele morții și străbate, pe drumuri dintre cele mai întortocheate, pline de spini, de stânci ascuțite și de târâtoare otrăvitoare, calea spre viața veșnică! 11. Nu, nu, asemenea lucru nu este cu putință; este o nebunie învățătura aceasta despre viața veșnică! Ei bine, dacă mi-aș putea închipui un dătător de viață veșnică, iar acesta, asemenea Ție, Doamne, ne poată reda viața chiar și aici, pe pământ, de îndată ce vrea acest lucru, atunci aș face totul pentru ca odată și odată el să-mi poată da viața cea veșnică. Dar dacă sunt nevoit să mi-o caut chiar eu, descoperind-o bucată cu bucată prin cele mai abisale adâncuri ale înțelepciunii profeților, atunci, precum spuneam, chiar nu mai vreau să știu nimic despre vreo viață veșnică! Acestea le declară Cyrenius, guvernator general al Romei pentru Celosiria și pentru toate țările din Asia, Africa și o bună parte din Grecia!” 12. Iar Eu atunci i-am răspuns: “Prietene, de data aceasta chiar că te-ai depășit pe tine însuți în rostirea a tot felul de vorbe goale. Doar știi prea bine ce au fost cei cinci; și sper că știi de-acum și din care pricină! 13. Eu însă i-am curățat acum de tot răul și am aprins în ei singura lumină adevărată și neîndoielnică a vieții; și am închis în felul acesta drumul pe care ar mai fi putut ajunge la ei oaspeții cei nemernici alungați de Mine, spre a le face din nou rău. 14. Acum cei cinci sunt prin urmare întru totul curați și pot distinge în propriul lor suflet cele mai subțiri fire ale vieții, așa cum a fost ea creată de fapt încă dintru începuturile primordiale. Iar ceea ce știu ei spun acum deschis tuturor, ceea ce în timpuri străvechi nu le era dat prea multor oameni s-o facă, ci doar unui număr mic; cum poți să te superi pe ei pentru acest lucru?! 15. Căci, iată, ceea ce spun ei sunt de fapt exact aceleași lucruri pe care vi le-am spus Eu însumi vouă, doar că ei rostesc adevărurile cele mai crude. 16. Încearcă așadar mai întâi să descoperi adevărul adevărat din spusele lor, și abia apoi supără-te, dacă mai poți; acum însă, când cele spuse de ei ți se par încă de neînțeles, nu ai deloc dreptate cu supărarea ta. Lasă-l pe Matael să spună mai departe și se va vedea apoi dacă ceea ce spune el are vreo valoare practică sau nu, ori vine să contrazică în vreun fel învățătura Mea!”