----------------------------------- Acustic 30.12.2010, 11:52 Capitolul 42 - Suflet și spirit ----------------------------------- Capitolul 42 Suflet și spirit 1. Auzind aceste cuvinte, Matael a spus: “Caută-ți eliberezi sufletul din toate chingile lumești și ai să începi să înțelegi cât de curând cum poate dobândi un suflet atât de repede cea mai înaltă înțelepciune! Atâta timp însă cât sufletul se află îngropat în mormanul de putregai destinat morții, care este de fapt trupul, nici nu poate fi vorba de vreo înțelepciune divină sau de vreo înțelegere oarecare! 2. Uite acolo, la câțiva pași de noi, este un buștean, care pare bine înfipt în pământ. Du-te până acolo și așează-te pe el, și îți garantez că nu-l vei putea clinti din loc nici în ani de zile. Abia când lemnul va putrezi, atunci ai să te poți rostogoli odată cu el la pământ. Dacă însă nici atunci nu te vei putea despărți de jețul tău confortabil, atunci cu siguranță vei putrezi și tu odată cu el; căci tot ceea ce moare trebuie să se descompună mai întâi cu totul, înainte de a putea trece într-o altă sferă a vieții. Dar ia du-te până la apă, suie-te pe o corabie, dezleag-o, întinde-i pânzele și ia cârma în mână; în felul acesta nu vei mai rămâne țintit locului, ci vei ajunge cât de curând într-o altă țară, în care vei vedea multe lucruri noi și-ți vei îmbogăți în felul acesta tezaurul de experiență. Iată, atâta timp cât te preocupă doar propria-ți carne și viața dulce și confortabilă a acesteia, tot atâta timp vei sta țintuit pe bușteanul acela și nu vei putea face nici un mic pas înainte. De îndată însă ce renunți la grija pentru propria-ți carne și începi să te preocupi de ceea ce reprezintă viața sufletului și de spiritul care este ascuns în el, înseamnă te-ai urcat pe corabia vieții, cu care vei înainta apoi rapid. Ai înțeles ideea?” 3. Suetal a spus: “Dar ce-ai spus tu despre spiritul din suflet? doar sufletul este acela pe care-l numim spirit!” 4. Iar Matael i-a răspuns: “Prietene, dacă tu nu știi încă faptul că în fiecare suflet trăiește spiritul întregii existențe, atunci e clar că nu vei înțelege încă multă vreme de unde am dobândit eu bruma de înțelepciune la care te referi! Și, vezi tu, în condițiile acestea este greu de vorbit cu tine; căci tu nici cu urechile ciulite nu auzi nimic, și nici cu ochii larg deschiși nu vezi nimic! 5. Pentru că sufletul nu este decât un vas pentru viața dată nouă de Dumnezeu, dar nu este încă nici pe departe viața însăși; căci dacă el ar fi chiar viața însăși, atunci care dobitoc de profet ar mai putea îndruga vreodată verzi și uscate despre dobândirea vieții veșnice, sau invers, despre o posibilă moarte eternă? Cum însă sufletul nu poate ajunge la viața veșnică decât numai pe calea adevăratei virtuți divine, lucru ce poate fi dovedit pe baza multor exemple, este prin urmare imposibil să fie el însuși viață, ci doar un vas pentru asimilarea acesteia. 6. Doar o minusculă scânteie din centrul sufletului este ceea ce numim noi spiritul lui Dumnezeu și viața propriu-zisă. Iar scânteia aceasta trebuie hrănită cu hrană spirituală, care de fapt este cuvântul curat al lui Dumnezeu. Datorită hranei acesteia, minuscula scânteie începe să strălucească și aduce putere în suflet, iar până la urmă străpunge chiar sufletul însuși și sfârșește prin a-l face una cu ea însăși; abia atunci, în mod evident, sufletul devine el însuși, în ansamblul său, viață, care se poate recunoaște pe sine ca atare în cele mai mari profunzimi. 7. Și abia când viața ajunge să se perceapă pe sine în totalitatea sa, devenind conștientă de sine însăși, atunci va cunoaște ea și înțelepciunea din esența sa; atâta timp însă cât nu se petrec toate acestea, nici nu poate fi vorba despre înțelepciune! 8. Adevărata înțelepciune este lumina ochiului spiritului în ochiul sufletului; atâta timp cât un suflet mai poate întreba ce înseamnă spiritul din el - cum ar putea pătrunde în acest caz lumina spiritului și a întregii vieți în ochiul complet orb al sufletului?” 9. Suetal a spus atunci: “Te rog, prietene, nu-mi mai spune mai multe și așteaptă până când voi deveni un mai bun cunoscător; căci de un lucru îmi dau acum seama, și anume că pentru explicațiile tale sunt încă prea prost și prea orb! Toți însă dorim să ne bucurăm cât mai mult de învățăturile tale! Căci îmi dau acum seama că ai dreptate în tot ceea ce spui; însă pentru a putea pătrunde cu mintea înțelesul profund al vorbelor tale, în întregime, pentru asta este nevoie de o cu totul altă pregătire, de care până acum noi n-am avut parte! Dar, după cum am spus, suntem dispuși să-ți fim niște ucenici cât mai destoinici!”