----------------------------------- 1% 2.1.2011, 12:36 Capitolul 9 - Discursul de mulțumire al lui Sethlahem și invocarea smereniei. ----------------------------------- Capitolul 9 Discursul de mulțumire al lui Sethlahem și invocarea smereniei.(17 ianuarie 1842) 1. După ce Abedam și-a terminat discursul, cei zece i-au mulțumit din străfundurile inimilor lor, pe de o parte pentru că au avut posibilitatea să cunoască direct compasiunea nesfârșită, iubirea, răbdarea și bunătatea lui Iehova, iar pe de altă parte, pentru marea grație de a fi fost aleși de El, deși ei erau convinși că nu merită fie nici pe departe instrumentele grației Sale. 2. În sfârșit, Sethlahem a luat cuvântul și s-a adresat celorlalți nouă aleși: „Fraților, ia-tă, profeția mea este acum în mod plenar împlinită! 3. Ori de câte ori îmi spuneați că marele, sublimul și preasfântul Iehova nu își poate găsi plăcerea decât în lucrurile cele mai mărețe și mai glorioase, eu v-am contrazis, îndeosebi în ceea ce ne privește. 4. Cu cât un om este mai puțin important, mai sărman, mai umil și mai temător în fața Lui, mai retras față de lumea exterioară, cu cât cuvintele și acțiunile sale sunt mai simple, atestând astfel că se simte mai prejos decât frații săi, cu cât el va fi mai dornic să-și servească semenii, neglijându-se pe sine, cu atât mai mare trebuie să fie plăcerea lui Iehova. Căci iată cum am raționat eu: 5. Dacă Iehova și-ar găsi plăcerea supremă în lucrurile cele mai mari și mai glorioase, El le-ar fi înzestrat cu limbi și cu o perfecțiune a limbajului care ne-ar fi lăsat pe toți fără grai. 6. Cine a auzit însă vreodată un copac, un munte, un râu, oceanul, pământul, soarele, luna și stelele vorbind? Prin grația Domnului, am continuat să vorbesc, arătându-vă iarba și alte lucruri mute: Deși incapabile să vorbească, plantele cele mai modeste sunt cu siguranță de o mie de ori mai binecuvântate decât un copac arogant și puternic. Gândiți-vă numai la nenumăratele și inestimabilele lor utilizări. 7. Ele ne dăruiesc pâinea cea de toate zilele, ne hrănesc vacile, caprele și oile. Câte animale, mai mari sau mai mici, multe dintre ele complet necunoscute nouă, nu trăiesc printre firele modeste ale ierbii, în timp ce nici măcar un urs foarte flămând nu reușește să smulgă ceva cu care să se hrănească dintr-un cedru orgolios și puternic. 8. Priviți copacii! Cu cât sunt mai mici, cu atât mai binecuvântați sunt ei de Dumnezeu, căci fructele lor sunt mai dulci și mai parfumate decât ale celor mari, trezind în noi plăcerea și recunoștința față de Creatorul lor. 9. Cui îi plac însă fructele tari și lipsite de gust ale mărețului stejar, cu excepția porcilor? Si cine s-ar bate cu corbii pentru fructele goale ale cedrilor? Sau cui i-ar plăcea conurile tari ale înalților molizi?' 10. Și adăugam adeseori: „Priviți râurile și izvoarele. Cu cât sunt mai modeste în albiile lor, cu atât mai pură este apa lor și cu atât mai mare este plăcerea de a le privi. Pe măsură ce cresc, apa lor devine însă din ce în ce mai murdară, umplându-se de mâl. Apa binecuvântată a pâraielor pure și cristaline devine imposibil de băut în râurile umflate, care își ies din albie și care nu fac decât ravagii. 11. Ploaia atât de binecuvântată nu cade decât sub formă de picături minuscule. Ogoarele udate de această ploaie dau rod foarte bogat. Când cade însă sub formă de picături mari, ea se transformă în furtună, culcând la pământ și distrugând plantele cărora, în forma ei modestă, le-ar fi dat viață”. 12. Mi-aș fi dorit să spun de asemenea multe alte lucruri legate de sărăcie și de modestie, dar la vremea respectivă, în inimile voastre domnea un alt spirit, care îl asocia pe Dumnezeu cu culmile maiestuoase ale munților sau și-l imagina undeva, dincolo de stele. 13. Și iată, când eram pe punctul de a renunța să mai conving de viziunea mea, marele Abedam Iehova Emmanuel însuși ne-a demonstrat cu claritate că El nu respectă importanța, măreția, splendoarea și strălucirea acestei lumi exterioare. El preferă mai degrabă un țânțar unui mamut, de vreme ce l-a înzestrat pe acesta cu aripi cu care poate zbura, în timp ce mamutul este nevoit să se târască cu mare greutate la sol pentru a-și culege hrana necesară. 14. O, fraților, profeția mea s-a împlinit, și încă în ce manieră glorioasă! 15. Domnul, Creatorul nostru atotputernic, Părintele nostru preasfânt, Iehova cel Etern, Infinit în iubire și înțelepciune, Lumina tuturor luminilor, Puterea tuturor puterilor - ne-a confirmat El însuși că în ochii Lui nimic nu contează, cu excepția acelor inimi care sunt pline de iubirea cea mai pură pentru El. 16. O, fraților, cine poate înțelege cu adevărat infinita măreție a compasiunii, iubirii și grației Sale? 17. I-ar fi fost atât de ușor să acorde grația supremă - viața eternă obținută prin realizarea iubirii Sale părintești, inimilor ambițioase, care iubesc măreția și splendoarea. Cât de scump ar fi trebuit să plătim însă această grație, căci nu am fi regăsit-o decât în lumea exterioară, niciodată în inimile noastre! 18. Și iată, cât de ușor ne este acum să dobândim viața eternă! Căci orice om poate obține în solitudinea inimii lui supremul cadou de la El, Părintele preasfânt și preabun. 19. O, Tată adorat! Cât de fericit sunt astăzi, când am aflat chiar din gura Ta că îți găsești plăcerea numai în modestie și smerenie, și nu în măreția către care eu și frații mei nu am fi putut aspira niciodată! 20. Te implor, acceptă recunoștința eternă din inimile noastre, slava și cinstirea noastră, căci ai privit către noi, cei mici și neînsemnați, alegându-ne pentru a supune în numele Tău aroganța lumii exterioare. 21. Susține-ne, acum și de-a pururi, ne păstrăm smerenia și iubirea față de Tine și de toți frații noștri! Amin''.