----------------------------------- 1% 2.1.2011, 16:12 Capitolul 18 - Uranion dorește să afle numele făcătorului de miracole.Răspunsurile inteligente ale Puristei la întrebări ----------------------------------- Capitolul 18 Uranion dorește să afle numele făcătorului de miracole. Răspunsurile inteligente ale Puristei la întrebările Domnului. (27 ianuarie 1842) 1. După acest nou miracol extraordinar, în timp ce ofranda încă mai ardea, Uranion s-a apropiat de Enoh, încă tremurând din toate încheieturile, și l-a rugat să-i spună numele acestui om ieșit din comun. 2. Enoh i-a răspuns: „Dragă Uranion, la ce crezi că ți-ar folosi dacă ți-ar spune chiar El care este numele Său? 3. De altfel, te asigur că mai există un om cu același nume ca și El. 4. După cum vezi, simplul nume nu te va ajuta cu nimic să-L recunoști pe acest Om mai presus decât ceilalți. De aceea, nu mă mai întreba numele Lui, și mai bine adresează-te direct Lui, având convingerea că în numai trei secunde te va putea învăța mai multe decât ți-aș putea spune eu în câteva eternități! 5. Nu-ți fie teamă și nu fi stânjenit, căci deși este atât de puternic, El este de o bunătate incredibilă, plin de iubire, compasiune, grație, blândețe, înțelegere, dar mai ales de o smerenie supremă. 6. Așadar, nu trebuie să te sfiești în fața Lui”. 7. Aceste cuvinte l-au încurajat pe Uranion, care s-a apropiat imediat de Abedam cel Mare și i-a adresat următoarele cuvinte: 8. „Sublim și atotputernic frate - dacă îți pot spune astfel -, dori să aflu de la tine cine ești și de unde vii. Căci, după cum am văzut, cerul și pământul ți se supun cu atâta promptitudine încât, dacă nu aș avea o iubire supremă pentru Tatăl preasfânt al tuturor cerurilor și pământurilor, putea crede că tu însuți ești acest Tată preasfânt, sau cel puțin un spirit atotputernic din ceruri, unul din îngerii perfecți ai lui Dumnezeu. 9. Dacă voiești, oferă-mi o explicație în legătură cu persoana ta”. 10. Abedam l-a luat atunci de mână și i-a spus: „Uranion, relaxează-te, căci viața eternă a coborât acum asupra ta. 11. Du-te la Gabiei și spune-i să vină aici, însoțit de mica sa familie, adică de soția lui, Aora, și de unica sa fiică, Purista, și alături de ei Mă vei putea cunoaște pe deplin, așa cum dorește inima ta. Amin”. 12. Uranion s-a grăbit imediat către Gabiei, pe care l-a informat de dorința lui Abedam, după care cei trei s-au întors la acesta. 13. Ajuns în fața lui Abedam,. Gabiei l-a întrebat: „Tu, cel mai puternic om de pe pământ, spune-mi, ce dorești de la mine? 14. Iată, aici se află soția mea preaiubită și fiica pe care mi-a dăruit-o Tatăl preasfânt, în marea Lui iubire. Puterea ta este suficient de mare pentru a mi le răpi, dacă aceasta ți-e voia, deși sunt cele mai scumpe posesiuni pe care le am pe pământ. 15. Dar, dacă aceasta este intenția ta, cine te-ar putea împiedica? 16. Am însă ceva mult mai prețios decât soția și decât fiica mea, iar acest lucru este ascuns adânc în inima mea. 17. Această comoară este iubirea și credința mea în Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, în Creatorul atotputernic al cerului și al pământului. 18. Crezi oare că poți să-mi răpești și această comoară?” 19. Luându-și tatăl de braț, Purista i s-a adresat de asemenea lui Abedam: „Străine bun și drag, om atotputernic, sper că nu dorești să ne desparți! 20. Căci înțeleptul Enoh ne-a spus că ești nu numai plin de putere, ci și de compasiune și grație. 21. Spune-mi că nu dorești să ne desparți și că ne vei lăsa să trăim mai departe împreună, în marea iubire beatifică pe care i-o purtăm Tatălui ceresc! 22. Sunt convinsă îl cunoști tu însuți pe acest Tată ceresc, preasfânt și preaplin de iubire”. 23. Abedam a întrebat-o atunci pe Purista: „Ascultă, gingașa Mea Purista! L-ai văzut vreodată pe Tatăl ceresc?” 24. Fata i-a răspuns: „Nu este suficient să spui Tatăl ceresc', ci trebuie să adaugi întotdeauna 'cel preasfânt și preaplin de iubire', în caz contrar, nu voi îndrăzni niciodată-ți dau răspunsul meu”. 25. Abedam s-a corectat imediat, respectând ruga ei pioasă, iar fata și-a continuat răspunsul: 26. „Unde crezi că ai putea găsi pe întregul pământ un om care să se laude că L-a văzut vreodată pe Tatăl ceresc, preasfânt și preaplin de iubire? 27. Poate îngerii să-ți poată da un asemenea răspuns, dar niciodată un om nevrednic”. 28. Abedam a continuat însă o întrebe: „Bine, dar ascultă, frumoasă și adorabilă Purista, - Adam este și el un om, dar se spune că L-a văzut și că i-a vorbit Tatălui ceresc, preasfânt și preaplin de iubire, după ce a fost creat de Acesta. 29. Ce ai de spus? La fel ca și voi, este și el un om păcătos și nevrednic în fața lui Dumnezeu”. 30. Purista: „Ce idei îți mai trec prin cap! Cum poți să-l compari pe primul patriarh cu noi, restul oamenilor? 31. Nu știi tu oare că Adam este primul om creat pe acest pământ, născut direct din mâna atotputernică a Tatălui ceresc, preasfânt și preaplin de iubire, a cărui compasiune și grație depășesc tot ce ne-am putea imagina noi vreodată? De aceea, este posibil ca el să-L fi văzut și să fi discutat cu Dumnezeu, dar nu putem să generalizăm acest lucru și în ceea ce ne privește pe noi, restul oamenilor. Gândește-te puțin!” 32. Abedam: „Da, desigur, ai din nou dreptate, dacă așa stau lucrurile. Acum ascultă însă cu cea mai mare atenție ceea ce am să-ți spun. 33. Tu nu ți-ai dori să îl vezi pe acest tată ceresc, preasfânt și preaplin de iubire? Ei, ce îmi răspunzi la această întrebare a Mea?” 34. Purista: „Mda, este cu adevărat o întrebare ciudată! Cine nu și-ar dori să-L vadă pe El, îndeosebi din rândul celor care îl iubesc mai presus de orice, așa cum este cazul meu? 35. Pe de altă parte, cel care ar beneficia de o asemenea grație ar trebui să fie incomparabil mai pios decât sunt eu. 36. În ceea ce mă privește, sunt destul de mulțumită cu faptul că Tatăl preasfânt și preaplin de iubire îmi îngăduie, în bunătatea Lui infinită, fie iubit de o sărmană creatură ca și mine, revelânduni-se - mie și celorlalți - prin lucrările Lui desăvârșite și prin cuvintele oamenilor foarte sfinți. 37. Crezi că am putea să-i cerem mai mult, noi, oamenii impuri? 38. Oare ceea ce primim de la El nu este suficient pentru a nu-i putea mulțumi îndeajuns în întreaga eternitate?” 39. Abedam: „Da, ai din nou dreptate, și trebuie să recunosc că Mi-ai dat o lecție importantă. Am totuși o altă întrebare pentru tine: 40. Ai încercat vreodată vizualizezi cum arată acest Tată ceresc, preasfânt și preaplin de iubire? Răspunde-Mi, te rog!” 41. Purista, șocată: „Doamne, ce întrebare! - Cine ar putea să facă vreodată acest lucru? Dumnezeu este infinit și de o sfințenie absolută! Este cumplit numai să te gândești la așa ceva! 42. E drept, am avut odată gândul secret că ar putea să arate la fel ca primul patriarh, Adam, numai că infinit mai mare. Multă vreme după aceea m-am temut însă un asemenea păcat nu-mi va fi iertat niciodată. 43. Nopți la rând m-am rugat și am plâns, până când un bătrân pios m-a informat că păcatul meu a fost iertat! Această greșeală m-a făcut însă mai înțeleaptă, iar acum, la vârsta de 27 de ani, nu mai pot cădea cu aceeași ușurință în capcană”. 44. Abedam: „Da, Mi-ai dat din nou un răspuns extrem de inteligent, dar tot intenționez să te prind cu ceva! Ce bucurie vei trăi însă atunci...”.