----------------------------------- 1% 2.1.2011, 16:32 Capitolul 20 - Purista și neamul ei îl recunosc în Abedam pe Tatăl Preasfânt. ----------------------------------- Capitolul 20 Purista și neamul ei îl recunosc în Abedam pe Tatăl Preasfânt. 1. Auzind aceste cuvinte, Purista a rămas consternată și i s-a adresat în șoaptă tatălui ei, Gabiei: „Ascultă, tată, cred că avem de-a face cu un mesager foarte puternic din ceruri! Ce se va alege de noi dacă am comis vreun păcat față de el?” 2. Gabiei i-a răspuns: „Fata mea, văd că ne privește cu o mare compasiune. Sunt convins că ne va ierta, chiar dacă am greșit față de el. 3. Chiar dacă am păcătuit, am păcătuit din pură orbire. Mai bine du-te la el și cere-i iertare în numele nostru, al tuturor. 4. O, iată, cu câtă blândețe ne privește acum! Du-te repede și cere-i iertare, și sunt convins că ne-o va acorda. 5. Dar ai grijă te arunci mai întâi de toate la picioarele lui, căci pare foarte sfânt. Haide, du-te, înainte de a fi prea târziu! Amin”. 6. Purista s-a aruncat pe loc la picioarele lui Abedam și a început să plângă și să suspine. 7. Abedam s-a aplecat însă rapid, a ridicat-o și i-a pus următoarea întrebare: „Purista, ce anume te supără, căci te văd plângând?” 8. Încă cu ochii în lacrimi, Purista i-a răspuns: „O, dragă prietene, ultimele tale cuvinte mi-au revelat faptul că nu ești un locuitor al acestui pământ, ci un mesager atotputernic din ceruri trimis de Tatăl preasfânt însuși, Cel plin de o iubire și de o compasiune sublimă. Sunt convinsă acum că te-am ofensat. 9. Vrei să ne ierți, pe mine și pe ceilalți? 10. Mi-ai acordat adineauri favoarea unui semn providențial, îngăduie-mi acum să ți-l cer, prieten sublim al sărmanei umanități și al lui Dumnezeu însuși”. 11. Abedam s-a aplecat din nou, a luat-o pe Purista în brațe și a strâns-o la pieptul său sacru, după care i-a spus cu mare blândețe: 12. „Purista, perlă pură a luminii de dimineață, ce semn dorești să primești de la Mine?” 13. Aproape sufocată de fericire, Purista i-a spus cu o voce tremurândă, plină de iubire: „O, prieten sublim și atotputernic! Nu mai doresc să-ți cer nici un semn, căci tu ai anticipat deja ceea ce doream de la tine, împlinindu-mi dorința dincolo de așteptările mele, și ale celorlalți aici de față”. 14. După care nu a mai putut rosti nici un cuvânt, copleșită de sentimentele ei de recunoștință. 15. Abedam a mai strâns-o odată la piept, după care a trimis-o din nou în brațele părinților săi, care plângeau la rândul lor de recunoștință și fericire. 16. În final, Gabiei a spus: „Nu, niciodată un înger nu ar putea fi atât de bun! Draga mea soție, și tu, fiica mea, cred că ne aflăm în fața unui moment pe care nici cel mai înalt dintre îngeri nu l-ar putea înțelege!” 17. După care nici el nu a mai putut rosti nici un cuvânt. - După o vreme, când Purista a îndrăznit din nou să-L privească, Abedam i-a spus: 18. „Purista, fiica Mea! încă nu Mă recunoști pe Mine, Tatăl tău ceresc? - Iată, Eu sunt, chiar Eu însumi!” 19. La aceste cuvinte, cu toții L-au recunoscut pe Tatăl, iar Purista s-a aruncat cu un strigăt la picioarele Sale divine, strângându-le cu putere, amețită de iubire, rostind la infinit aceleași cuvinte: 20. „Tată! - Tată! - Tată! - Dragul meu Tată! - Tată preasfânt și preaplin de iubire! - Tată! - mult iubitul meu Tată!”