----------------------------------- 1% 9.1.2011, 00:15 Capitolul 23 - Frumusețea cerească a Ghemelei și a Puristei. ----------------------------------- Capitolul 23 Frumusețea cerească a Ghemelei și a Puristei. (1 februarie 1842) 1. În răstimp, patriarhii se minunau, întrebându-se care dintre cele două favorite ale Domnului este mai frumoasă. Poetul Kenan și-a făcut curaj și a pășit în fața lui Abedam, cu intenția de a-L ruga să-i răspundă la această întrebare, inclusiv în numele celorlalți. 2. Anticipând întrebarea, Abedam i-a spus: „Kenan, dacă îți voi răspunde la această întrebare, vei fi mulțumit în inima ta?” 3. Kenan a răspuns: „Doamne, ce pot spune? Tu vezi deschis în inima mea. Natura acestei dorințe este dublă: am vrea cu toții să vedem fața Puristei, la fel cum am văzut-o pe cea a Ghemelei - deși numai de departe - dar am dori și să auzim preferința Ta, pentru a afla care din cele două este mai mare în ochii Tăi. 4. Ne-am stors cu toții creierul și inima în legătură cu această chestiune, dar nu am ajuns încă la nici un verdict. 5. Evident, problema este minoră, nu are nimic de-a face cu salvarea umanității, dar considerăm că unul din scopurile secundare pentru care merită facem eforturi este acela de a recunoaște ce anume îți este Ție pe plac. De aceea, dacă aceasta este voia Ta sfântă, Te rugăm să ne răspunzi la această întrebare”. 6. Abedam: „Bine, adună-i pe toți cei curioși să afle verdictul. Amin”. 7. Kenan s-a grăbit să-i adune pe cei măcinați de curiozitate, care s-au prezentat fără întârziere în fața Domnului. La rândul lui, Abedam le-a chemat la El pe Ghemela, pe care a îmbrățișat-o cu brațul Său stâng, și pe Purista, pe care a îmbrățișat-o cu brațul Său drept, după care le-a rugat cu o voce blândă își dezvăluie chipul în fața patriarhilor. 8. Atunci, cele două fete și-au dat pe spate părul bogat, privindu-i direct pe patriarhi, cu un mare respect și cu multă iubire și prietenie. 9. De îndată ce au putut privi cele două frumuseți divine, patriarhii cei curioși au fost loviți parcă de un trăsnet, și nici unul nu a mai îndrăznit să își ridice ochii din pământ și să le compare pe cele două femei. 10. Atunci, Abedam l-a întrebat pe Kenan: „Ei bine, bătrân poet care M-ai slăvit în imnurile tale, ce crezi: care dintre cele două este mai frumoasă, și deci mai apropiată de Mine? Acum le-ai văzut pe amândouă, deci bănuiesc că îmi poți da un verdict”. 11. Tremurând din toate încheieturile, Kenan a răspuns: „O, Tată preasfânt, Dumnezeule atotputernic! Îngăduie-mi să transform într-un măgar! O, ce nebunie am putut comite! 12. Deși orb, mi-am propus să acționez ca un judecător, punând în balanță cei doi sori divini, la fel de luminoși, pe care Tatăl mult iubit le ține acum în brațele Sale cu egală ardoare! 13. Care soare ar putea fi considerat mai frumos sau mai strălucitor, cel din stânga sau cel din dreapta, cel de dimineață, de la amiază sau de la asfințit? 14. O, ce prostie fără seamăn, pe care am cultivat-o atâta vreme în inima mea, altminteri iluminată de Tine! 15. O, Tată preasfânt, iubire eternă, iartă-mi această aiureală, căci nu sunt decât un măgar, un nebun, un nătâng, un vierme care se târăște prin praf și o molie oarbă. Nu mai răspunde dorinței noastre nedemne prin Cuvântul Tău sfânt, pentru a nu Te complace în nebunia noastră. Căci nu suntem demni să auzim vocea ieșită din gura cea sacră, mai ales că am cerut un verdict între cei doi îngeri divini, cei mai puri în întregul regat celest. 16. O, ce frumusețe fără seamăn, ce strălucire infinită! - O, Credință eternă, Smerenie supremă, Iubire mai presus de orice, Tată preasfânt, - ce copii glorioși ai creat Tu din ființa Ta! 17. Iar acum taci, limbă rece și nătângă, căci Cel căruia îi adresezi cuvintele tale stupide este prea sfânt pentru tine. De aceea, taci, unealtă nedemnă, căci nu ai spus decât prostii până acum! 18. O, Tată preasfânt, iartă-ne pe noi, sărmani nerozi. Facă-se voia Ta sfântă! Amin, Amin, Amin!” 19. Abedam le-a rugat pe fete să-și acopere din nou chipul și le-a spus: „Îmi sunteți la fel de drage amândouă, și nici una dintre voi nu este mai presus de cealaltă în inima Mea. Dacă veți rămâne așa cum sunteți acum, veți fi de-a pururi la fel de apropiate de Mine. Amin”. 20. După aceste cuvinte, Abedam le-a pus cu blândețe înapoi jos. Cele două fete s-au aruncat la picioarele Domnului, mulțumindu-i și slăvindu-l pe Abedam în inimile lor, căci erau incapabile să își exprime fericirea și recunoștința în cuvinte rostite: 21. „Tată preasfânt și preaplin de iubire, plin de compasiune, bunătate, răbdare, și blândețe, cum am putea fi vreodată demne de o asemenea grație? 22. Tu spui că suntem demne, dar cum putem fi demne de o asemenea onoare? 23. Din cauza noastră, patriarhii cei mari s-au făcut de rușine în fața Ta și a copiilor lor. Și totul, numai din vina noastră, a fețelor noastre, căci grația Ta sfântă ne-a înzestrat cu o frumusețe mai mare decât a altor fete, altminteri la fel de slabe ca și noi. 24. Îți mulțumim însă Ție, Tată preasfânt, preabun, prea-înțelept și preaplin de iubire, cu o recunoștință veșnică și cu inimile pline de smerenie, pentru felul în care ne-ai creat; căci fiecare din darurile Tale nu poate fi altfel decât de o înțelepciune supremă. 25. Ne pare însă rău pentru părinții noștri patriarhi, care se tânguie acum din cauza noastră, unii plângând chiar cu lacrimi fierbinți. 26. O, Tată adorat mai presus de orice, ai milă de ei și întărește-i din nou cu iubirea Ta sacră. De asemenea, iartă-ne și pe noi, căci numai din vina noastră au ajuns sărmanii patriarhi într-o asemenea situație în fața Ta! Facă-se voia Ta acum și de-a pururi”. 27. Abedam le-a răspuns: „Micuțele Mele dragi, nu vă faceți griji inutile. asigur că cei care se tânguie acum - pe bună dreptate - în fața Mea nu se simt chiar atât de mizerabil precât vă imaginați voi. Chiar dimpotrivă! Căci nimeni nu este mai apropiat de Mine, așa cum nici Eu nu sunt mai apropiat de el, decât în asemenea momente de mare smerenie în fața Mea. Exact acesta este și cazul acestor patriarhi, cărora le plângeți de milă în inimile voastre pure, învinovățindu-vă deși nu ați greșit cu nimic. 28. Chiar credeți că cineva pe care Eu îl port în brațe poate fi capabil de vreun păcat, chiar împotriva liberului său arbitru? 29. De aceea, liniștiți-vă și bucurați-vă, căci Eu am anticipat acest moment încă de la începuturile eternității. Nu ați greșit cu nimic, dar vă puteți duce la patriarhi pentru a le spune să se ridice în numele Meu. Amin”. 30. Cele două fete au ascultat cu dragă inimă voia Domnului, alergând către patriarhi și spunându-le să se ridice. 31. Patriarhii au ascultat, lăudându-L cu voce tare pe Dumnezeu. 32. Apoi, Abedam le-a trimis pe fete la familiile lor, după care l-a întrebat pe Kenan: 33. „Ei bine, căreia dintre ele te-ai decis să-i dai premiul cel mare?” 34. Dar Kenan a preferat să-și acopere gura cu mâna. 35. Atunci, Abedam i-a spus: „Dacă tu nu ești în stare să dai nici un verdict, cu atât mai puțin o voi face Eu, căci le iubesc pe amândouă cu o iubire egală și supremă. 36. Există totuși o diferență între ele, dar lumea nu o poate vedea. 37. De aceea, întoarceți-vă la locurile voastre. Amin”.