----------------------------------- Acustic 29.1.2011, 04:19 Capitolul 57 - Domnul le promite celor doi să le atragă atenția asupra Mântuitorului ----------------------------------- Capitolul 57 Domnul le promite celor doi să le atragă atenția asupra Mântuitorului 1. Dar iată a apărut Marcu și a anunțat că prânzul este gata, poftindu-i pe toți la masă. 2. Iar Suetal i s-a adresat lui Marcu, spunându-i: “Ascultă, bătrâne și bunule prieten! Uite, noi, aceștia doisprezece, suntem niște oameni săraci lipiți pământului și nu avem nimic cu care să ne putem plăti hrana. Dar iată ucenicul acesta tânăr al marelui învățător din Nazaret, care se află și el dintr-un motiv oarecare în casa ta, ne-a dăruit prin forțele sale miraculoase mai întâi peștele acesta din soiul cel mai bun, care cu siguranță cântărește vreo sută de livre, iar mai apoi și măgarul pe care-l vezi aici! Primește aceste două vietăți în schimbul plății pe care ți-o datorăm, căci ce să facem noi cu măgarul, și ce să facem cu peștele? Ceea ce au avut aceștia de spus, ca simboluri - spre învățătura noastră de minte - am luat deja la cunoștință. Căci un pește și un măgar nu au fost, după știința noastră, niciodată simboluri ale înțelepciunii, ci dintotdeauna doar simboluri ale prostiei! Fii deci atât de bun și primește cele două vietăți, care fără îndoială au și ele o valoare, în schimbul banilor pe care ți-i datorăm!” 3. Marcu a răspuns: “Voi face bucuros acest lucru, deși voi nu-mi datorați mie nimic. Căci tot ce ați mâncat deja aici și tot ce veți mai mânca de acum încolo mi-a fost deja plătit însutit! Acum însă, găsiți-vă repede un loc la masă, căci cât de curând se vor aduce bucatele!” 4. Iar Suetal a spus: “Prietene, spune-ne și nouă, rogu-te, cine este cel care a plătit dinainte cu atâta mărinimie hrana noastră, pentru ca să-i putem arăta și noi întreaga noastră recunoștință!” 5. Și Marcu a răspuns: “Acest lucru nu îmi este îngăduit să vi-l spun. Așa că mulțumiți-vă cu ceea ce v-am explicat deja!” Cu aceste cuvinte, Marcu s-a îndepărtat, la un semn discret al Meu, luând și măgarul cu el, pe care l-a dat în primire unuia dintre fiii săi spre a se îngriji de el. 6. După plecarea lui Marcu, Suetal Mi s-a adresat Mie: “Spune, prietene, nu este un om grozav bătrânelul acesta?! Uite, oameni atât de cinstiți rar mai găsești în lumea aceasta! Dar tu ce crezi, cine să ne fi plătit oare datoriile cu atât de nespusă generozitate?” 7. Iar Eu am răspuns: “Păi cine altul decât marele învățător din Nazaret!? Căci El nu cere nimic pe degeaba. Celui care face pentru El un singur lucru, aceluia El îi plătește înzecit, iar celui care face pentru El zece lucruri, El îi plătește însutit!” 8. Suetal a spus: “Bine, dar noi n-am făcut pentru el nici măcar un singur lucru, darămite zece, și uite că el a plătit deja înmiit pentru noi!” 9. Eu: “Ei bine, dar trebuie să știți că învățătorul acesta este totodată și atotștiutor și de aceea El știe dinainte că voi veți face într-o zi ceva pentru El, astfel că răsplătește pentru lucrul acela dinainte!” 10. Suetal: “Vom accepta lucrul acesta și vom ști să-i răsplătim bunătatea cu toată râvna noastră de îndată ce vom afla ce serviciu așteaptă el de la noi!” 11. Eu: “Vedeți voi, până la urmă tot s-ar putea dovedi necesar să îl cunoașteți mai îndeaproape. Poate că va accepta chiar ca ucenici ai Săi...” 12. Atunci Suetal i s-a adresat lui Ribar: “Măi, asta ar fi ceva! Poate că până la urmă vom reuși și noi să săvârșim lucruri miraculoase asemenea tânărului acesta chipeș de aici!? Da, în perspectiva aceasta parcă zice că n-ar fi totuși rău să îl cunosc personal pe marele Maestru, dacă lucrul acesta se va dovedi într-un fel posibil!” 13. Ribar a spus și el: “Și eu de asemenea, și de fapt noi, cu toții. Teamă mi-e însă prima înfruntare cu el va fi chiar și mai neplăcuta decât întâlnirea mea cu peștele cel năstrușnic.” 14. Dar Suetal i-a replicat: “Cine știe? Ucenicul de fierar bate de obicei mult mai tare în nicovală decât fierarul însuși, tocmai pentru a arăta că știe și el să dea cu ciocanul. Dar dacă se va ivi o asemenea ocazie, poate chiar la acest prânz, oare bunul nostru prieten grec de aici nu va voi el să ne facă atenți asupra lui printr-un semn oarecare?!” 15. Eu am spus: “Desigur, serviciul acesta vi-l pot face fără nici o greutate. Dar, odată ce-L veți fi recunoscut, trebuie să rămâneți liniștiți și să nu faceți nici un fel de zarvă, căci acest lucru Lui nu-i place! El este pe deplin mulțumit dacă vede în inima unui om iubirea adevărată, arzătoare pentru Dumnezeu Tatăl!” 16. Iar Suetal a spus: “Sigur că vom face întocmai și de altfel ni se și pare mult mai înțelept așa. Fii deci atât de bun, prietene, și atrage-ne în timpul prânzului atenția asupra lui!” 17. Eu am spus: “Prea bine deci, prea bine; voi face acest lucru! Dar uite că pe masă au și apărut bucatele; mergem deci și să ne luăm locurile în primire! Uitați, acolo jos, sub teiul cel mare, sunt două mese! Eu va trebui să așez la cea lungă, chiar și numai din cauza romanilor; voi așezați-vă însă la masa de alături, și atunci vom putea vorbi mai ușor unii cu alții!” 18. “Bine, foarte bine, a spus Suetal, așa este cel mai bine! Dar uite că de-acum sunt cu adevărat curios să-l cunosc pentru prima oară personal pe marele om, pe adevăratul Mesia al iudeilor.” 19. Iar Eu am spus: “Foarte bine, dar haide acum la masă!” Eu am luat-o înainte și cei doisprezece veneau în urma Mea, iar Rafael mergea alături de Suetal, lucru care acestuia nu-i prea convenea și de aceea l-a și întrebat dacă el chiar dorește să ia loc la aceeași masă cu ei. 20. Iar Rafael a confirmat lucrul acesta pe tonul cel mai prietenesc din lume, ceea ce de asemenea nu i-a făcut plăcere lui Suetal, dat fiind că resimțea un respect fără seamăn pentru puterea nețărmurită a îngerului. Fiindcă însă Rafael îi vorbea atât de prietenește, a început și el cu timpul să-l simpatizeze din ce în ce mai mult și, în curând, nu se mai sinchisea prea mult de prezența sa.