----------------------------------- Acustic 1.2.2011, 01:14 Capitolul 66 - Sfaturile Domnului despre rânduiala sexuală pentru a da naștere unui copil de către cei care se iubesc ----------------------------------- Capitolul 66 Sfaturile Domnului despre rânduiala sexuală pentru a da naștere unui copil de către cei care se iubesc 1. Domnul: “Vedeți voi, pentru cei care se iubesc zămislirea unui copil este o problemă deosebită! Pentru a putea zămisli un rod adevărat și sănătos, doi oameni maturi - și anume un bărbat și o femeie care se iubesc - trebuie să ajungă la o adevărată armonie sufletească între ei, fără de care s-ar ajunge cu greu, sau chiar deloc, prin binecunoscutul act al concepției, la rodul dorit (copilul). 2. Și, odată ce un bărbat și o femeie care se iubesc și doresc să aibă un copil au ajuns la o stare de armonie în inimile și în sufletele lor, ei trebuie să se cunune, iar apoi să recurgă, potrivit regulii ușor de întâlnit în natură, la actul procreării pentru a da naștere unui rod bun și viu, ce va fi făcut după chipul și asemănarea lor. Tot ce este rău și generator de suferință când cei doi se împreunează este împotriva ordinii lui Dumnezeu și a naturii și este, prin urmare, un rău. Astfel au fost relele care erau întâlnite la Sodoma și Gomora! 3. Dacă bărbatul are prea multă sămânță în el, ei bine, atunci el trebuie să urmărească o stăpânească, după bunul obicei al bătrânilor și al patriarhilor, și, dacă de foarte multe ori el va face astfel dragoste fără-și piardă deloc sămânța, el nu va păcătui. Dacă însă el petrece în mare taină, fără a iubi, cu toate femeile care nu iubesc, pentru a-și satisface astfel instinctele sexuale și doar pentru a se distra fără a iubi, atunci prin aceasta el comite cu certitudine un mare păcat împotriva ordinii iubirii lui Dumnezeu și împotriva ordinii din natură! 4. Numai un flăcău tânăr și lipsit de iubire care este hărțuit de instinctul sexual și care a căzut pradă farmecelor unei fetișcane într-așa fel încât să nu mai fie stăpân pe mintea sa, doar acela se poate împerechea cu o,fată, cu sau fără procreare. După un asemenea act însă, el trebuie să-i plătească cu conștiinciozitate femeii ceea ce s-a hotărât prin legea lui Moise. Iar dacă dintr-un asemenea act se naște și un rod, atunci el trebuie să-i plătească fetei de zece sau chiar de o sută de ori mai mult decât s-a hotărât prin legea lui Moise pentru cazul în care actul ar fi rămas fără rod; căci atunci o femeie îi aduce unui asemenea om un mare sacrificiu de viață și de moarte! Dacă bărbatul respectiv începe a o iubi, el se poate căsători apoi cu femeia aceea, și atunci el nu trebuie să pregete să o facă pentru că, după cum am spus, ea a făcut, iubindu-l, un mare sacrificiu pentru el. 5. In continuare, este bine ca un asemenea bărbat care este hărțuit de instinctul sexual să-și ia degrabă o nevastă legitimă, iar la nevoie, în înțelegere cu soția legitimă, chiar și o concubină pe care o iubește, pentru ca din această cauză (FRUSTRARE!) nu se iște ceartă și mânie. Dacă însă un asemenea bărbat se poate totuși lepăda de asemenea porniri, stăpânindu-le pe deplin chiar atunci când el face dragoste, atunci în scurt timp el va avea parte, mult mai ușor decât un altul care nu se stăpânește, de un har spiritual mult mai înalt, care îi va ajuta mult fericirii și vieții sale interioare. 6. Felul în care un bărbat care iubește trebuie să-și ia o nevastă a fost hotărât încă prin legea lui Moise, potrivit ordinii divine din ceruri, și trebuie să rămână astfel, bazat pe iubire, până la sfârșitul lumii. 7. Din cele arătate deja cred că ați înțeles ce este de fapt depravarea și de ce a fost ea interzisă de Moise ca fiind unul dintre păcate; căci omului toate i-au fost dictate de Dumnezeu potrivit ordinii divine și iubirii. Cel care, iubind, se păstrează în limitele unei asemenea ordini, acela va culege plin de fericire roadele iubirii și binecuvântării divine din înalturi; cel care se va opune însă acestei ordini și nu va iubi, acela va culege numai roadele blestemului. 8. Dacă vreun bărbat hărțuit de instinctele sale sexuale lipsite de iubire nu poate totuși, în ciuda situației sale disperate,-și stingă pe cale firească focul care îl mistuie, aceluia Eu îi recomand o baie mai lungă în apă rece și o rugăciune fierbinte adresată lui Dumnezeu pentru alinarea chinului său, și în felul acesta va scăpa cel mai lesne de necazul său. Oricare altă cale de alinare fără iubire, prin desfrânare, este însă foarte rea și, fiind fără iubire, ea produce la rândul său un nou rău, iar răul este un păcat și ea generează astfel din nou păcat. 9. Totodată însă, trebuie îndrumați cu toată hotărârea și părinții să nu-și expună odraslele pericolului excitării în care iubirea este absentă! Căci orice material inflamabil ia foarte ușor foc și, odată flăcările sexualității vâlvătind din toate părțile fără iubire, stingerea lor nu mai este un lucru simplu, iar fără sacrificii și iubire focul nu se domolește! Abia când focul sexualității fără de iubire se va fi stins, abia atunci se pot constata și pagubele pe care el le-a provocat în suflet. 10. De aceea, în special femeile trebuie să umble frumos îmbrăcate, fără a fi însă în mod exagerat provocatoare, iar tinerii să nu se lase pradă lenevirii, căci lenevirea și lipsa iubirii sunt mai întotdeauna generatoare ale tuturor viciilor și ale păcatelor. 11. Cel care, iubind din toată inima, și-a luat o nevastă legitimă, acela este legat de ea. Actul dat de Moise pentru desfacerea căsătoriei anulează însă adulterul în fața ordinii lui Dumnezeu dacă un asemenea bărbat care iubește se va cununa apoi cu o altă femeie care îl iubește. La rândul ei, dacă femeia divorțată se recăsătorește pentru că iubește, atunci ea nu este adulterină, într-un cuvânt, cel care se recăsătorește pentru că iubește, după desfacerea unei căsătorii, nu comite adulter. 12. Din punct de vedere spiritual însă, comite un adulter acela care, fără a iubi deloc, urmărește cu privirile o femeie cununată și nutrește în sufletul său doar dorință sexuală, încercând să o împingă prin tot felul de amăgiri spre o relație sexuală care este lipsită de iubire, chiar și atunci când fapta rămâne neîndeplinită. 13. Iar atunci când admiri sexual, fără iubire, farmecele femeii aproapelui tău și te lași ademenit sexual de ele, atunci tu vei comite un adulter, căci prin fapta ta lipsită de iubire ai făcut din femeia aproapelui tău o dezmățată și tu te-ai dezmățat sexual cu ea. Acesta este un păcat în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, mai ales atunci când din dezmățul tău sexual cu femeia străină a rezultat un rod al pântecului ei. Dar firește că păcatul și răul este și mai mare dacă ai preacurvit prin lipsa ta de iubire cu femeia aproapelui tău doar de dragul plăcerii sexuale oarbe și mute. Asemenea păcătoși cu greu vor avea parte de împărăția cerurilor.”