----------------------------------- 1% 13.3.2011, 23:43 Capitolul 126 - Chemarea lui Abedam îl trezește pe placidul Enos. Despre scopul existenței umane. ----------------------------------- Capitolul 126 Chemarea lui Abedam îl trezește pe placidul Enos. Despre scopul existenței umane.(27 iulie 1842) 1. După acest discurs de mulțumire și recunoștință, Abedam cel Mare l-a chemat la El pe Enos, spunându-i: „Enos, spune-Mi, acum, după ce ai auzit cuvintele de slavă ale mult iubitului Meu Enoh, care au fost adevărate de la prima până la ultima silabă: nu au trezit ele în tine nici un alt sentiment decât această tăcere senină, care îmi amintește de un munte în lumina palidă a lunii? 2. Vai, cu greu aș putea găsi pe cineva la fel de placid ca tine, capabil să rămână imperturbabil în prezența Mea vizibilă, fără aibă nici o întrebare la care să aștepte un răspuns. 3. Ascultă, intenționez să îmi stabilesc o locuință permanentă pe acest pământ, pe care o voi clădi din piatră și mortar, pe aceste înălțimi, până la sfârșitul timpurilor. 4. Cine va obține o cameră în ea, o va putea păstra de-a pururi, în această lume și în cea de dincolo; dar cel care va continua să meargă indiferent mai departe, deși prin fața lui suflă vântul vieții, va fi respins la rândul lui de viață, iar spiritul lui va slăbi. Haide, trezește-te și scutură-te De această indecizie; Caută acel răspuns De care ai nevoie pe acest pământ! Nu privi aceste cuvinte Ca o obligație, Ci caută în inima ta, Și rostește apoi liber ce te frământă, în fața Mea! Dacă preferi totuși să dormi, Fără a profita de momentul prezent, așa cum dorești, Dar nu îmi mai pune niciodată vreo întrebare!” 5. După această provocare ieșită din comun, Enos a rămas cu gura căscată, neștiind ce să răspundă. 6. El s-a apropiat de Abedam, dar cu cât se gândea mai mult, cu atât mai confuz devenea, incapabil să găsească vreo întrebare de pus. 7. În timp ce stătea astfel, neputincios, Abedam s-a îndreptat către el și l-a întrebat: 8. „Enos, chiar nu mai vezi pădurea din cauza copacilor? Oare trebuie să pun Eu însumi o întrebare în inima ta, dând eventual și răspunsul prin gura ta? 9. Bine, voi face și acest lucru: întreabă-Mă de ce te afli acum aici, iar Eu îți voi da răspunsu1. Amin”. 10. Abia acum și-a mai revenit Enos din uimire, întrebând cu toată sinceritatea: „O, Doamne, ce altă întrebare mai bună fi putut găsi eu, sărman netot, în fața celei pe care ai pus-o chiar Tu în gura mea? De aceea, doresc să Te întreb cu toată sinceritatea, în acord cu voința Ta: de ce mă aflu aici? 11. O, Tată preasfânt, Te implor, răspunde-mi la această întrebare”. 12. Iar Abedam i-a răspuns: „Ei bine, ai dreptate; nu ai fi putut găsi niciodată o întrebare mai importantă decât aceasta, căci la fel ca tine, milioane de oameni orbi își vor pune cândva aceeași întrebare, dar le va fi infinit mai greu să găsească răspunsul potrivit. 13. Și mulți se vor întreba atunci: 'De ce ne aflăm aici? Ce se va alege de noi? Încotro ne îndreptăm, ce trebuie să facem și de ce? Cine suntem noi?' etc., etc. 14. Dar ei nu vor primi răspunsul la aceste întrebări, așa cum ai tu șansa acum. Căci răspunsul pe care tu îl primești acum de la Mine se va pierde curând, și oamenii îl vor uita. 15. Abia către sfârșitul acestui ciclu malefic al lumii voi revela din nou acest răspuns celor inocenți și sărmani, adică unei minorități alcătuite din copii încă puri. 16. Iată, pe scurt, care este acest răspuns: omul se află aici de dragul vieții, nu de dragul său. 17. El a fost creat de Mine pentru a absorbi viața, nu invers. 18. Omul nu a fost creat din plenitudinea vieții, ci dimpotrivă, pentru a o putea absorbi gradat. 19. De aceea, nimeni nu poate ști cu precizie ce înseamnă viața, până când nu o absoarbe pe deplin. 20. Nimeni nu-i poate demonstra altcuiva ce este viața, oricât de puternice ar fi argumentele sale. În schimb, dacă cineva deține el însuși viața, existența sa devine cea mai bună dovadă a acesteia. El nu mai are nevoie de vreo altă dovadă, căci deține în ființa sa întreaga plenitudine a vieții, singura dovadă autentică și comprehensibilă a vieții. 21. Cum ar putea înțelege viața cel care nu o deține încă? 22. Altfel spus, numai cei vii pot înțelege viața; cei morți nu o pot înțelege. Evident, aceștia din urmă se pot trezi gradat la viață, dacă sufletul lor dorește acest lucru. Ei nu vor fi însă capabili să înțeleagă viața decât atunci când o vor absorbi în toată plenitudinea ei. 23. Acesta este motivul pentru care vă aflați aici. Absorbiți viața, căci de dragul ei vă aflați aici, și veți ajunge să o înțelegeți, așa cum o înțelege astăzi Enoh, motiv pentru care întreaga sa ființă este atât de plină de bucurie. 24. Haide, du-te și deschide-ți inima, pentru ca sufletul tău să devină plenar conștient de viață; apoi întoarce-te pentru a percepe întreaga plenitudine a vieții, cu ajutorul Meu. Amin”.