----------------------------------- 1% 14.3.2011, 00:49 Capitolul 131 - Căința lui Enos. Cei care neagă viața se tem de moarte. Despre fructele coapte ale spiritului și despre ----------------------------------- Capitolul 131 Căința lui Enos. Cei care neagă viața se tem de moarte. Despre fructele coapte ale spiritului și despre cele necoapte ale trupului.(2 august 1842) 1. După această veritabilă lecție de viață, Kenan a devenit extrem de fericit; la fel și mulți alții, care i-au mulțumit din străfundurile inimii lui Abedam pentru această revelație supremă, care i-a ajutat să înțeleagă în ce constă adevărata viață și cum poate fi atinsă aceasta, prin diferențierea ei de viața aparentă a trupului, practic sinonimă cu moartea. 2. În timp ce toți îi mulțumeau astfel lui Abedam, slăvindu-L prin cuvintele lor pline de recunoștință, Enos însuși s-a simțit mișcat până la lacrimi. El s-a ridicat în picioare și s-a îndreptat plin de căință către Tatăl. 3. Văzându-l cum pășește către El, ezitant și sfios, Abedam i-a întins mâna și i-a spus: 4. „Ei bine, Enos, spune-Mi, pentru ce te-ai decis: pentru viață sau pentru anihilarea totală? 5. Crede-Mă - pentru Mine, nimic nu este imposibil. Căci iată, de dragul tău îi voi spune muntelui de colo, care continuă fumege după erupția de azi dimineață: dispari! 6. Acum privește! Mai vezi vreo urmă din muntele care s-a aflat în acel loc mii de ani? 7. Mâine vei vedea deja în acel loc fire de iarbă crescute și mici pomișori ieșiți deja din solul fertil în care cândva exista un munte măreț și în care acum nu mai există decât o câmpie. 8. După cum vezi, nimic nu este imposibil pentru Mine. De aceea, răspunde la întrebarea pe care ti-am pus-o!” 9. La fel de șocat ca și ceilalți în fața acestui fenomen uimitor, care a putut fi văzut de toți în noaptea luminată de lună, Enos nu a putut rosti nici un cuvânt. El a preferat să se prosterneze în fața Domnului atotputernic, implorându-L în inima sa să-l susțină și să-i ierte imensa nebunie de adineauri. 10. Abedam l-a întărit imediat, și, ridicându-l de jos, i-a spus: 11. „Iată, Enos, toți oamenii morți se comportă la fel ca tine! Deși nu rostesc cuvintele pe care le-ai rostit tu mai devreme, ei acționează ca și cum ar prefera moartea în locul vieții veșnice și al perfecțiunii. 12. În schimb, atunci când văd că moartea trupului lor fizic se apropie, ei se înspăimântă și devin disperați. 13. Nu pot să nu-Mi pun întrebarea: cum pot fi acești nerozi atât de inconsecvenți? 14. De ce se tem ei de distrugerea către care s-au îndreptat cu atâta hotărâre de-a lungul întregii lor vieți? 15. Voi răspunde tot Eu la această întrebare: 16. Atât timp cât cel mort percepe încă puterea vieții dinlăuntrul său, el se simte ca un stăpân al morții, netemându-se atât de tare de ea. Atât timp cât poate percepe liber lucrurile din jurul său, el nu-și dă seama că odată mort și anihilat, nu le va mai putea percepe. 17. Abia atunci când își dă seama că puterea efemeră a vieții sale trupești pălește, simțurile sale devin tot mai slabe, el își dă seama că lucrurile din jurul său încep să dispară și începe să simtă puterea morții, oroarea non-existenței și presiunea distrugerii. Abia atunci începe el să realizeze imensa diferență care există între viață și moarte. 18. Abia atunci va începe el să-și dorească cu disperare să își restaureze viața. 19. Dar Eu îți spun: pentru cei mai mulți, acest moment va fi prea târziu! 20. Căci viața adevărată, liberă și nepieritoare, este ca un fruct pe deplin copt, în timp ce viața fizică este ca un fruct necopt. 21. În cazul fructului copt, miezul și semințele au devenit libere și ferme, iar învelișul exterior poate fi eliminat fără ca miezul cel viu să sufere sau să fie distrus, căci el a absorbit deja întreaga viață și nu mai este conștient de moarte, ci numai de viața dinlăuntrul lui, cu care a devenit una. El nu se mai identifică cu masa cărnoasă din exterior, care se poate desprinde de el fără a-l afecta în vreun fel. 22. Cât de diferit stau însă lucrurile cu fructul necopt, în care masa exterioară cărnoasă continuă încă fie unită cu miezul interior, ducând împreună o viață slabă, astfel încât dacă învelișul exterior este afectat, miezul poate fi distrus cu ușurință! 23. De aceea, cu toții ar trebui să aspirați către deplina maturizare spirituală, care nu se poate petrece decât atunci când spiritul lăuntric se desprinde de toate firele care îl leagă de dorințele trupului său. 24. Cel care reușește acest lucru devine stăpânul perfect al vieții. 25. La fel cum fructul nu se poate coace însă decât cu ajutorul căldurii soarelui, nici voi nu veți putea deveni maturi din punct de vedere spiritual decât cu ajutorul căldurii iubirii Mele, așezată de Mine în inima voastră. 26. La fel și tu, Enos, maturizează-te în vederea vieții eterne la pieptul Meu, unicul izvor în care vei găsi viața perfectă, liberă și beatifică. 27. Urmărește să înțelegi ce ți-am spus și nu te mai abate de la această învățătură, acum și de-a pururi! Amin”.