----------------------------------- Acustic 25.3.2011, 02:24 Capitolul 94 - Matael vorbește despre mișcarea stelelor ----------------------------------- Capitolul 94 Matael vorbește despre mișcarea stelelor 1. (Matael): “Iată, soarele acesta, care strălucește în momentul de față pe cer, nu se află - în linie dreaptă - la o distanță mai mare de noi decât ar putea-o parcurge un călăreț bun într-o jumătate de zi. Soarele real însă se află în linie dreaptă la o distanță atât de mare de pământ încât, dacă așa ceva ar fi posibil, un călăreț bun, călărind zi și noapte fără oprire, ar putea străbate distanța respectivă în circa zece mii de ani. Gândește-te acum cât de departe ajung razele soarelui real și ce spațiu de necuprins acoperă ele, și cât de scurte sunt în schimb cele ale soarelui acesta fictiv! Ele abia mai pot bate până spre răsărit, lucru pe care îl putem deduce și din întunecimea mai intensă de la răsărit, ceea ce face ca nici aerul de acolo să nu fie atât de luminos ca în cazul soarelui natural. Or, tocmai iluminarea aceasta a aerului care învăluie pământul nostru este aceea care ne împiedică vedem ziua chiar și numai o singură stea pe cer. 2. Dacă lumina soarelui nu ar fi atât de puternică, atunci am putea vedea și ziua măcar stelele mari dar, datorită luminii extinse a soarelui, prea puternică și extrem de îndepărtată, ziua nu pot fi văzute nici măcar stelele cele mari. Poți înțelege cât de cât explicația mea?” 3. Iar Uran i-a răspuns: “Da, înțeleg câte ceva, dar mai mult pe jumătate. Despre o înțelegere completă însă cred că nu va putea fi vorba în cazul meu încă multă vreme de acum înainte. Căci despre stele și despre mișcările lor n-am știut niciodată prea multe lucruri. De aceea, nu pot realiza prea bine cum se face că, îndată după apusul soarelui, pe întregul firmament își fac apariția o mulțime de stele cunoscute. Apoi însă, apar dinspre răsărit mereu altele și altele, iar cele aflate inițial pe cer încep să dispară încet înspre miazănoapte; și totuși, unele dintre ele rămân mereu, vara și iarna, cu mici modificări, în aceleași locuri de pe bolta cerească. Și acesta este în special cazul stelelor care împodobesc partea nordică a cerului. În schimb, stelele care populează bolta australă sunt extrem de schimbătoare și în fiecare anotimp vezi mereu altele. Printre ele mai există de asemenea și anumite stele călătoare, deloc fidele constelațiilor bine cunoscute și imuabile din care par să facă parte, și care se mută fără nici un motiv de la o constelație la alta. 4. Și tot așa, luna nu pare să respecte nici o ordine în ceea ce privește răsăritul și apusul ei. Ba răsare în extrema nordică, ba în cea sudică a cerului. Ei bine, prietene, întrucât pari să știi mai multe despre lucrurile astea decât mine și decât fiica mea, lămurește-ne și nouă aceste mistere ale cerului!” 5. Iar Matael a spus: “Vezi tu, pentru a te face să înțelegi pe deplin toate fenomenele acestea, nu ne-ar ajunge timpul acum, și nici tu n-ai avea răbdare să asculți până la capăt. De aceea, îți propun să amânăm discuția aceasta pentru un timp mai potrivit. Câteva lucruri însă tot pot să-ți explic chiar acum, pentru liniștea ta, astfel că încearcă urmărești cu atenție! 6. Află deci că nu stelele, soarele și luna sunt cele care răsar și apun, ci pământul - care nu este un cerc plan, ci este de fapt un glob imens cu o circumferință de mai multe mii de ore (de mers) lungime - este acela care se rotește în sensul razelor ceasului nostru solar, în circa 24 de ore, în jurul propriei sale axe centrale, după cum a explicat puțin mai înainte însuși Domnul. Din cauza acestei rotații a pământului se văd astfel toate celelalte mișcări ale corpurilor cerești despre care m-ai întrebat. Iată deci - foarte pe scurt - o explicație destul de clară. 7. Însă acele stele pe care tu le vezi ca stând mereu fixe pe cer sunt, la rândul lor - potrivit explicațiilor Domnului însuși, precum și potrivit propriei mele științe ce mi-a fost conferită de către El - niște sori aflați la distanțe atât de imens de mari de pământ, încât noi nu le putem percepe nici dimensiunile, nici depărtarea, și la fel de puțin mișcarea. Doar după mai multe milenii s-ar putea constata vreo modificare a poziției stelelor fixe. În câteva secole nu poate fi observată nici o modificare. 8. Cât despre acele stele care își schimbă mereu poziția, acestea se află la distanțe mult mai mici de pământ, fiind de altfel niște corpuri cerești mult mai mici decât un soare, care se rotesc în jurul soarelui nostru, și de aceea le și observăm modificările de poziție. Toate celelalte lucruri le vei afla de la mine cu o altă ocazie! Ești mulțumit?” 9. Uran: “Mulțumit sunt eu, doar că, vezi tu, eu am ajuns deja, așa, un fel de copac bătrân greu de clintit, și trebuie să ții puțin cont de faptul acesta. 10. Vezi tu, din cea mai fragedă copilărie și până la vârsta aceasta, de-acum destul de înaintată, am trăit cu toată cinstea și conștiinciozitatea în spiritul vechilor enormități, în care găseam - întrucât nu mi-a ajuns niciodată ceva mai bun la ureche - confirmarea adeseori memorabilă a tot ceea ce constituia credința mea. Acum însă lovesc de lucruri absolut noi și tot ce a fost până acum valabil pentru mine trebuie aruncat peste bord direct în marea celei mai depline nimicnicii. De aceea, lucrurile astea sunt puțin cam dificile pentru mine. 11. Întrucât aici mi se prezintă o învățătură nouă, pe care nici nu aș fi putut-o bănui măcar până acum, firește că costă un oarecare efort până când mă voi convinge de nulitatea științei vechi și de purul adevăr conținut de cea nouă. De aceea, trebuie să ai totuși puțină răbdare cu mine. Cu timpul, voi transforma probabil într-un ucenic destul de bunicel, în ciuda vârstei mele înaintate. 12. Cu fiica mea în schimb vei avea sigur mult mai puțină bătaie de cap, căci fetița aceasta are o mare putere de înțelegere. Dar și cu mine lucrurile se vor aranja până la urmă, firește însă cu pași mai lenți. Bineînțeles că nu mai am forțele necesare să prind un cerb din urmă, însă cu un bou mai bătrâior tot mai pot ține pasul. 13. Da, stelele acestea, prietene drag, stelele și soarele, și luna cea atât de nestatornică! Iată tot felul de probleme foarte ciudate, ca și pământul nostru de altfel. Iar cel care le-ar putea înțelege pe toate, acela sigur se află într-un stadiu foarte avansat al înțelepciunii omenești! Dar până poți descifra de-a binelea toate misterele de nepătruns și până poți scoate la lumina zilei toate lucrurile ascunse - și în special un om ca mine, zicem - luna va trebui să-și facă încă de foarte multe ori plimbarea ei pe deasupra orizontului nostru! Eu simt că cele aflate acum de la tine sunt adevăruri adevărate. Deocamdată, ele stau grămadă în capul meu, însă fiecare de-sine-stătător și fără nici o legătură cu celelalte, precum primele pietre de construcție destinate ridicării unui viitor palat. Fiecare piatră în parte este bună și solidă, prin urmare un adevăr adevărat. Dar pentru ca apoi constructorul să reușească îmbine pietrele respective între ele, pentru ca ele să devină fundamentul viitorului palat, acest lucru, prietene, va fi fără îndoială în cazul meu un proces de lungă durată și cred că nici pentru tine îndrumarea mea nu va fi deloc o treabă ușoară!”