----------------------------------- Acustic 25.3.2011, 02:28 Capitolul 95 - Despre educația din vechiul Egipt ----------------------------------- Capitolul 95 Despre educația din vechiul Egipt 1. Atunci a spus Matael, cu sufletul vădit ușurat, dat fiind că observațiile foarte corecte ale bătrânului îi făcuseră plăcere: “Iubite prietene Uran, vorbele tale, izvorâte din natura ta umană, conțin în ele multă înțelepciune și cât se poate de mult adevăr, iar În ceea ce privește percepția unor adevăruri noi, inexistente până la un moment dat, lucrurile stau într-adevăr așa cum le-ai prezentat tu. Totuși, trebuie să aduc la spusele tale și un contraargument: vezi tu, în Egipt, și anume în școlile mai vechi, se practica pentru educarea copiilor destinați a face parte din tagma preoțească o metodă foarte deosebită, care în realitate nu era deloc rea. 2. Copiii nou-născuți erau duși de îndată în niște încăperi subterane foarte spațioase, în care nu pătrundea niciodată lumina zilei. Ei erau îngrijiți acolo foarte bine, dar nu vedeau nici o altă lumină decât pe cea artificială dată de vreo lampă cu petrol oarecare, în construcția cărora egiptenii erau, după cum se știe, niște meșteri fără egal. Și în asemenea încăperi își petrecea apoi învățăcelul viața până la împlinirea vârstei de douăzeci de ani. Acolo el primea toate cunoștințele despre frumoasa lume de la suprafață - sau de fapt lumea exterioară -, fără aibă însă ocazia să o vadă vreodată cu ochii. 3. El și-o reprezenta în imaginația sa în fel și chip, dar despre întinderile nesfârșite ale diferitelor ținuturi, despre lumina de afară, adică despre soare, lună și nenumăratele stele, despre intensitatea luminii și despre căldura iradiată de aceasta - el nu-și putea face nicidecum o idee reală. 4. Un astfel de învățăcel al întunecatelor spații școlare subterane nu acumula, prin urmare, în mintea sa decât frânturi de adevăruri despre lumea de la suprafață și despre condițiile vieții de acolo și, în pofida oricărei istețimi a lui sau a sârguinței de care dădea dovadă, el nu le putea lega în nici un fel unul de altul. 5. Acestea erau tot un fel de pietre de construcție solide și adevărate, a căror asamblare în vederea construirii unui palat mai avea însă mult de așteptat, și care firește că în încăperile cele subterane nici nu era posibilă. 6. Odată ce un astfel de învățăcel subteran atingea, după aprecierea mentorilor săi, nivelul de cultură dorit, lui i se aducea la cunoștință, prin mila lui Dumnezeu, va ajunge cât de curând la suprafața pământului, la lumina căreia va afla și va învăța într-o singură clipă mult mai multe decât în nenumăratele ore petrecute în subteran. 7. Firește că învățăcelul se bucura foarte mult de acest lucru, deși știa că înainte de momentul acela trebuia să «moară» mai întâi, într-un mod foarte specific. Moartea consta de fapt într-un somn profund, timp în care învățăcelul era transportat într-un palat minunat de la suprafață. 8. Ce ochi mari de uimire trebuie să fi făcut apoi un asemenea tânăr atunci când se trezea pentru prima oară din somnul său și se vedea mângâiat de razele dumnezeiești ale soarelui! Și când se vedea apoi pe sine în vesminte albe, bordate cu panglici roșii și albastre! Și ce impresie trebuie să fi făcut asupra lui oamenii foarte prietenoși de ambele sexe, îmbrăcați și ei tot în veșminte frumoase! Cât de mult trebuie să-i fi plăcut mâncărurile acelea gustoase! Dar, mai ales, ce trebuie să fi simțit sufletul său de îndată ce i-a părăsit pe oamenii cei prietenoși și a ieșit afară, plimbându-se prin grădinile acelea minunate și trăgând în piept miresmele lor îmbătătoare, văzând pentru prima oară cu ochii săi beți de fericire întreaga natură, în toată plenitudinea ei și scăldată de razele soarelui! 9. Ei bine, din imaginile acestea, pe care tu le poți completa în continuare în imaginația ta, poți să-ți dai seama de propria ta putere actuală de înțelegere în raport cu noile adevăruri, care ți-au fost revelate aici! 10. Ceea ce percepi tu acum, în încăperile întunecate în care se află sufletul tău, sunt firește doar niște frânturi care nu pot forma încă un tot și nu pot reprezenta încă ceva desăvârșit. Dar, odată revelat spiritul din sufletul tău prin adevărata iubire față de Domnul Dumnezeu, din iubirea aceasta și prin iubirea față de aproapele tău, atunci - în lumina strălucitoare a vieții din spiritul tău - le vei vedea dintr-odată pe toate într-o perfectă conexiune și vei percepe astfel o mare incomensurabilă de lumină plină de cel mai înalt adevăr, chiar dacă astăzi abia te dovedești în stare să identifici câțiva stropi din ea. 11. De aceea, prima noastră grijă și cea mai importantă va fi aceea de a descătușa spiritul din suflet și de a aduce sufletul în lumina acestuia. Odată realizat acest lucru, prietene, nu va mai fi nevoie să adunăm lumina strop cu strop, ci vom descoperi de îndată adevărate mări pline de cea mai înaltă înțelepciune întru Dumnezeu. 12. Iar atunci, prietene, nu mă vei mai întreba pe mine despre relațiile dintre pământul nostru, lună, soare și mulțimea de stele, căci toate acestea ți se vor revela dintr-o privire, la fel de limpede ca soarele în faptul zilei. 13. Atunci însă, pentru noi va începe o altă ucenicie, despre care acum firește că nu ai încă habar. Spune-mi, prietene, dacă ți-ai putut face din vorbele mele o oarecare imagine? Și cum ți-au plăcut ele?”