----------------------------------- Acustic 31.7.2011, 20:13 Capitolul 115 - Urmările fenomenelor naturale în Cezareea lui Filip ----------------------------------- Capitolul 115 Urmările fenomenelor naturale în Cezareea lui Filip 1. Locuitorii din Cezareea așteptau cu toții, cu spaimă în suflet, lucrurile îngrozitoare ce aveau să se abată, după părerea lor, asupra pământului. Evreii așteptau judecata prevestită de Daniel, iar păgânii războiul dintre zei. Iar atunci, poporul de rând s-a răzvrătit, refuzând să mai dea ascultare mai-marilor săi și trecând la distrugerea a tot ceea ce-i ieșea în cale. Pe scurt, la numai câteva ore după stingerea soarelui ireal, în oraș se produsese cea mai mare anarhie, pentru care se făceau vinovați însă mai ales preoții cei proști. 2. Căci printre aceștia existau și unii inițiați în vechea înțelepciune și în științele egiptenilor, cărora nu le-a păsat de dispariția bruscă a soarelui ireal de pe cer, știind din vechea mitologie egipteană asemenea fenomene se mai produseseră și în alte dați, fără a produce vreun fel de pagubă pământului. La rândul lor, unii dintre preoții evrei își spuneau în sinea lor că n-ar fi exclus să fi apărut vreun al doilea Iosua care, pentru vreun scop foarte însemnat, numai de el știut, i-o fi poruncit soarelui să strălucească pe cer un timp mai îndelungat decât de obicei! 3. În același timp, exista la o anumită sectă a evreilor și credința că, o dată la o sută de ani, în ziua înfrângerii totale a Ierihonului, soarele rămânea, spre veșnică amintire, un timp mai îndelungat pe cer, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel pământului; de aceea, nici acești farisei nu s-au speriat deloc de fenomenul care se produsese. 4. Se mai aflau de asemenea în acel oraș, probabil cu ocazia vreunei călătorii a lor, și câțiva magicieni din miazăzi, iar aceștia știau că ori de câte ori soarele se întuneca complet în vreo zi anume, el rămânea apoi seara un timp mai îndelungat pe cer, pentru a compensa astfel dauna pricinuită pământului de dispariția sa de peste zi. De aceea, nici acești oameni nu s-au temut deloc de fenomenul la care au asistat. Toți cei pomeniți însă au căutat să tragă foloase pentru ei înșiși din cele petrecute, băgând o spaimă de moarte în poporul de rând. 5. La rândul său, după stingerea soarelui ireal, poporul a recurs la toate mijloacele de împăcare a divinităților după sfaturile preoților lor; însă nimic nu părea suficient pentru lăcomia fără seamăn a preoțimii; căci aceasta vedea că poporul nu scosese încă la iveală chiar toate bunătățile și lucrurile de preț pe care le deținea. 6. Mârșăvia aceasta a preoților a sesizat-o însă un grec bătrân, om de mare omenie, inițiat oarecum și el în interpretarea fenomenelor din natură. Acesta i-a adunat degrabă la el acasă pe câțiva dintre oamenii mai isteți din popor și le-a explicat cum s-a priceput mai bine și foarte pe scurt caracterul absolut natural al fenomenului, precum și faptul că acesta nu le poate produce nici un rău. El le-a atras totodată atenția oamenilor adunați la el și asupra lipsei totale de scrupule a mârșavei preoțimi, spunându-le: “Vedeți voi, dacă fenomenul acesta atât de surprinzător ar fi fost în vreun fel de temut, atunci cu siguranță șmecherii de preoți n-ar alerga acum de colo-colo, cu sacii lor, pe toate ulicioarele, storcând de la oameni prin escrocherie ofrande cât mai prețioase și mai multe! Iar mai apoi, când după câteva ore soarele va răsări din nou, la fel ca întotdeauna, escrocii amintiți vor da din nou fuga pe ulicioare și vor cere iarăși de la oameni, de data aceasta daruri de mulțumire pentru zei! Duceți-vă deci și spuneți bietului norod înșelat toate lucrurile acestea și spuneți-i că grecul cel bătrân și înțelept este cel care v-a trimis să-i duceți vorbă!” 7. Acum, trebuie să spunem că grecul acesta bătrân și bun cunoscător al fenomenelor naturii se bucura de un mare renume printre oameni, astfel încât cuvintele lui s-au răspândit cu iuțeala fulgerului din om în om. 8. Astfel, în mai puțin de o or㠓judecata de apoi” a luat o altă întorsătură, iar preoțimea s-a văzut nevoită dea înapoi toate bunurile luate prin escrocherie și să-și ia cât mai repede cu putință tălpășița. Căci poporul era tot mai înverșunat și fiecare “uns al zeilor” își vedea de-acum viața în pericol. 9. Firește că Eu prevăzusem toate acestea și de aceea îi atrăsesem lui Uran atenția cu câteva clipe înainte ca revolta evidentă a poporului împotriva preoțimii să înceapă se manifeste - deși mai existau încă mulți oameni de rând care mai așteptau în mare înfricoșare, în afara orașului, se petreacă lucruri dintre cele mai îngrozitoare. 10. Îndată după prevestirea evenimentelor de către Mine, s-au văzut dintr-o dată flăcări înalte țâșnind din mai multe cădiri, iar urletele înfricoșătoare au ajuns până la urechile noastre. 11. În acel moment a dat fuga la Mine Cyrenius, cu Iulius după el, și M-a întrebat înspăimântat ce se petrece în oraș; căci manifestările observate luau după părerea lor tot mai mult forma unei răscoale populare! Eu însă le-am explicat pe scurt, lui și lui Iulius, care era situația, așa cum am arătat mai înainte. 12. Aflând cum stăteau lucrurile, Cyrenius și Iulius s-au liniștit pe dată și M-au întrebat doar atât, dacă nu trebuie să ne așteptăm și noi la unele urmări mai grave. 13. Eu le-am răspuns: “Voi nu trebuie să așteptați la nici un fel de urmări, preoțimea de acolo însă da; căci acum, populația cea isteață încearcă-i înduplece pe zei cu un holocaust, incendiind casele preoților și templele zeilor! Iar pe preoțimea aceasta cu siguranță n-o veți jeli, căci odată și odată tot trebuiau stârpiți puii aceștia de năpârci! Iată deci că soarele ireal a avut o lumină bună, căci ea i-a dezvăluit poporului toată nerușinarea slujitorilor zeilor, iar aceștia își capătă acum binemeritata răsplată!”