----------------------------------- Acustic 18.7.2013, 02:12 Capitolul 144 - Fariseii îl judecă pe mai-marele lor ----------------------------------- Capitolul 144 Fariseii îl judecă pe mai-marele lor 1. Auzind aceste cuvinte, toți fariseii au făcut ochii mari, iar unul dintre ei a observat în șoaptă: “Na, mai-marele nostru cel isteț a făcut-o iarăși lată! Ce cămilă! Acum să vedem cum ne ridicăm din mocirlă! N-ar fi putut cămila asta de conducător al nostru să-l laude ca pe o fericire pe nazarinean în fața stăpânului? Toată povestea ar avea acum o altă față! Cămila trebuie să fi citit doar pe fața lui Cyrenius, la fel ca noi, este întru totul de partea nazarineanului făcător de minuni, și totuși s-a dezlănțuit împotriva preferatului guvernatorului ca și când ar fi Dumnezeu știe cât de convins de mârșăvia lui, și doar niciodată nu l-a văzut, nu i-a vorbit și nu l-a verificat! A, de vita asta chiar nu mai avem nevoie! fie dat jos! Pentru că dacă mai vorbește o vreme în numele nostru, vom ajunge cu toții pe cruce nu mai târziu de sfârșitul zilei ăsteia! În privința asta nu e de glumă cu guvernatorul!” 2. Auzind aceste vorbe ale fariseului, ceilalți i-au spus: “Du-te tu la guvernator și cere-i cuvântul; măgarul nostru nu trebuie să mai scoată nici un cuvânt! Poate reușim să scăpăm! Iar tu, dacă poți să ne scoți acest laț din jurul gâtului, vei fi conducătorul nostru!” 3. Fariseul a spus: “Bine, voi încerca - chiar dacă nu voi accepta să fiu în schimb mai-marele vostru!” 4. El a ieșit apoi din grup și l-a rugat pe Cyrenius să îl lase să vorbească. 5. Cyrenius a spus: “Aștept încă o părere despre nazarinean din partea mai-marelui vostru.” 6. Fariseul: “Mărite stăpâne,-l lăsăm pe el în pace. Deșteptăciunea lui a dat-o în bară, de aceea tace acum ca o cămilă în deșert! S-a prins în plasă și acum nu mai știe cum să se elibereze. Bunul nazarinean probabil că i-a tras o palmă nevăzută, drept care și-a pierdut graiul și face acum ceea ce a făcut întotdeauna! 7. Tu, mărite stăpâne, cu mintea ta ascuțită, trebuie să te fi lămurit de mult că acest conducător al nostru nu este decât o vită încălțată! Dacă eu sau altul dintre noi ar fi vorbit în locul lui, procesul ar fi acum de mult terminat. De aceea, stăpâne, nu-l mai asculta pe el, ci lasă-mă pe mine să vorbesc!” 8. Cyrenius a spus: “Bine, vorbește tu! vedem ce scoți tu la iveală!” 9. Fariseul a continuat: “Mărite stăpâne! În ceea ce privește acuzația cum că noi am fi cauza reală a focului, la nevoie putem fi de acord cu ceea ce ți-a spus mai-marele, deși trebuie să recunosc deschis, în ciuda împrejurărilor defavorabile, de fapt nu suntem atât de albi și de nevinovați pe cât a încercat el să creeze impresia; pentru că a fost ideea lui să cerem acele jertfe totale. Dacă a fost însă într-adevăr necesar să le luăm totul - până la cămașă - bieților credincioși, pentru a restabili ordinea și liniștea, atunci când nu au vrut să dea de bunăvoie, asta este o altă întrebare! La fel, o altă întrebare la care cu greu s-ar putea răspunde este cea privitoare la returnarea acestor jertfe. Probabil că li s-ar fi împrumutat diverse lucruri și bani, cu dobânzi considerabile, dar cât privește returnarea, despre care mai-marele a vorbit ca despre un lucru de la sine înțeles, cu ea lucrurile ar fi mers mult mai greu! Noi, ceilalți, ne-am revoltat până în adâncul sufletului atunci când l-am auzit trăncănind astfel, ca o cămilă fără minte, dar nu am putut interveni pentru că, într-o sfântă zi de sabat, doar mai-marele nostru poate și are voie să vorbească. Dar, pentru vorbele lui încărcate de prostie, care ne-ar putea țintui pe toți pe cruce, îi urăm să-l ia Satana tot într-o zi de sabat! 10. Îți vorbesc acum foarte deschis, așa cum simt eu și cum simt și ceilalți. Iar dacă mai-marele nostru cu mintea de cămilă are o predilecție pentru asemenea măriri, nu are decât să le aștepte pentru el, care merită fie înălțat doar pe cruce! Noi nu ne vom îneca în lacrimi pentru atâta lucru, iar de la voi, romanii, nu așteptăm deocamdată nici o mărire! 11. Acum, mărite stăpâne, în ceea ce Îl privește pe nazarineanul de care ne-ai vorbit, noi nu putem, pentru numele lui Iehova, din motive lesne de înțeles, ne pronunțăm nici pro nici contra, pentru că tot ceea ce știm despre el provine doar din niște zvonuri. Unele lucruri pe care le-am auzit despre el sunt spre lauda lui, altele însă, lansate probabil de dușmanii lui, sunt cam bizare, dacă nu chiar rele. Se spune, spre exemplu, ar fi redat într-adevăr viața morților! Ei bine, noi nu am văzut cu ochii noștri, am auzit doar vorbindu-se despre asta; dar dacă ne gândim ce înseamnă readuci la viață un om într-adevăr mort, cred că se poate avea înțelegere pentru îndoiala firească a cuiva! Eu nu vreau acum să contest posibilitatea înfăptuirii acestui lucru, ci vreau doar să atrag atenția că nu e deloc lesne de înfăptuit și că cere ceva mai mult decât cunoașterea celor mai desăvârșite forțe vitale ale trupului și ale spiritului unui om. 12. E adevărat că se spune și despre profetul Ilie că ar fi redat trupul și viața unei grămezi de oase, dar noi nu am fost acolo. Apoi, aceasta este o poveste care circulă din gură în gură și nu e scrisă în nici o carte, nici măcar în părțile apocrife ale Scripturii! Cât de greu îi este de aceea unui om cu capul pe umeri să creadă asemenea lucruri! 13. Esenienii învie și ei oameni pentru bani, de obicei pentru mulți bani. Dar această taină a fost descifrată, știm despre ce este vorba. 14. Dar dacă tu însuți ai o părere atât de bună despre nazarinean, în calitatea ta de om deosebit de cultivat și cu multă experiență, care merită fie crezut de o mie de înțelepți, nici eu și nici acești tovarăși ai mei nu putem face altfel decât să Îl judecăm pe nazarinean cu toată dreptatea. 15. Acesta este răspunsul meu la întrebarea ta, mărite stăpâne. Ți-am turnat vin nebotezat și lucrurile stau așa cum ți-am spus. Toți ceilalți, în afară de mai-marele nostru, pot depune mărturie, iar tu, mărite stăpâne, judecă-ne drept și îndură-te de noi!” 16. Cyrenius i-a răspuns: “Vorbele tale îmi sunt mai plăcute decât ale mai-marelui vostru, care a vrut să fie o vulpe vicleană și mi-a scăpat din plasă de câte ori s-a putut, dar când am micșorat ochiurile plasei, s-a prins totuși în ea, și iată-l acum, un mare și perfid mincinos. Dar o căință adevărată și o mărturisire sinceră și totală pot îndrepta lucrurile. El face parte dintre oamenii care sunt, în ascuns, prietenii minciunii și ai înșelătoriei, dar care doresc totuși, din cauza poziției lor înalte,-și păstreze în fața oamenilor prestigiul! Asemenea oameni vor să pară niște profeți, dar faptele lor sunt ale unor hoți de sciți hoinari! 17. De aceea, o căință adevărată, dorința de a duce o altă viață, îndreptarea și o mărturisire deschisă pot îmbunătăți lucrurile; pentru că eu nu am venit aici ca să îi judec la modul cel mai aspru pe păcătoșii de orice fel, ci pentru a-i ajuta să revină la calea cea dreaptă. Dar dacă eu mă port omenește, nu le voi îngădui să arunce cu pietre în calea strădaniilor mele! Și cum poate un om, care se pretinde înțelept, și care pe deasupra mai este și mai-marele fariseilor, mintă atât de josnic?! 18. Acum, conducătorule, vorbește tu și spune tot adevărul; pentru că tovarășii tăi nu au spus încă tot! De fapt, ei au vrut să-și scape pielea pe socoteala pielii tale, și pentru asta nu pot să-i laud câtuși de puțin! Eu știu ce știu, iar tu poți să minți cât vrei și cât poți, dar asta nu îți va ajuta la nimic, fiindcă pe mine nu mă poți păcăli. Așadar, spune acum adevărul!”