----------------------------------- Acustic 20.12.2013, 22:21 Capitolul 167 - Proorocirile privitoare la venirea Domnului pe pământ ----------------------------------- Capitolul 167 Proorocirile privitoare la venirea Domnului pe pământ 1.După ce am spus toate acestea, Marcu a și ajuns la noi și ne-a spus că prânzul este gata. El a întrebat dacă îl poate servi, deoarece între timp se făcuse ceasul al nouălea (ora trei după-amiaza). 2. Iar Eu am spus: “Poți servi prânzul, căci cei așteptați au sosit deja și totul este în ordine!” 3. Cornelius l-a chemat atunci pe bătrânul Marcu și i-a spus: “Ei, tovarășe de arme, nu mă mai cunoști? Nu mai știi cum am fost împreună în Iliria și Panonia? Eu eram pe atunci, ce-i drept, mai mult copil decât războinic; dar de atunci au trecut vreo 45 de ani, iar eu am ajuns aproape de șaizeci!” 4. Marcu i-a răspuns: “O, mărite stăpâne, întâmplările acelea sunt încă vii în memoria mea! A fost nevoie de un efort serios pentru a-i disciplina cât de cât pe oamenii aceia certăreți și cârcotași. Pe Dunărea de Sus, în zona Vindobonei (Viena) nu ne-a mers prea bine la început, dar în câțiva ani lucrurile s-au așezat, iar noi am trăit apoi multe ceasuri plăcute. 5. Sigur că datinile și obiceiurile acelor triburi germanice ni se păreau cam brutale nouă, romanilor, dar după ce am reușit încet-încet să îi educăm pe acei oameni într-o oarecare măsură, ei au devenit suportabili. Vinul făcut de ei era, ce-i drept, slab și acru, dar se putea bea, după ce te obișnuiai cu el. 6. Dar nu foarte departe de petecul numit Vindobona, pe Istru în sus, unde vânam mistreți și unde am și omorât vreo patruzeci, cred, am dat peste un preot germanic clarvăzător, care în timpul vânătoarei noastre s-a suit într-un stejar și s-a uitat cum ne luptam cu mistreții. Acest om vorbea puțin limba romanilor și a spus către noi doi, în timp ce îi făceam felul unui mistreț: 7. “Țineți minte, vitejilor! În Asia, în țara care este mai sus de ape, așteaptă lucruri mărețe! Acolo veți vedea ceva ce n-a văzut încă nici un muritor! Aici înflorește numai moartea. Așa cum uriașul mistreț s-a sfârșit sub ascuțișul lăncilor și săbiilor voastre, așa se sfârșește totul aici, în țara morții! Dar în Asia înflorește viața. Cine va fi acolo, în veci nu va mai vedea vreo moarte!” 8. După care a amuțit; și oricât am insistat pe lângă el, nu ne-a mai dat nici un răspuns, iar noi am plecat mai departe, după alți mistreți. Dar iată bătrânul preot a proorocit adevărul, iar noi trăim acum proorocirea lui!” 9. Iar Cornelius a spus: “Uite, aproape că îl uitasem pe bătrânul preot! Așa e, așa e, ai dreptate! Trebuie să mai vorbim despre asta!” 10. Bătrânul Marcu a plecat apoi să pună, împreună cu slugile lui Cyrenius și ale lui Iulius, mâncărurile pe masă, iar Cornelius Mi-a spus: “Doamne, ce spui Tu de proorocirea pe care germanul ne-a făcut-o în Europa acum mulți ani, bătrânului Marcu și mie, Marcu fiind cam cu 10 ani mai mare decât mine?” 11. Eu i-am răspuns: “Toate popoarele care astăzi trăiesc împrăștiate peste tot pe pământ cunosc proorocirea venirii Mele pe pământ, care a fost făcută deja primului om, dar preoții lor nu au știut întotdeauna să-și croiască, prin vorbe și prin chemarea din inimile lor, o cale către o viziune spirituală, și au proorocit uneori în imagini foarte încâlcite, pe care nici ei nu le-au înțeles. 12. Dar în extaze repetate, în clipe de înflăcărare a spiritului, unii dintre ei au căpătat o cunoaștere mai luminoasă și au putut să explice cât de cât viziunile avute. 13. Așa a fost și cu germanii. Omul vostru se afla într-un astfel de extaz vizionar, iar emanațiile stejarului și spaima în fața armelor voastre l-au ajutat să intre în această stare și v-a proorocit adevărul. Dar după aceea, când s-a trezit, nu și-a mai amintit nimic din ce vă spusese și nu v-a putut răspunde la întrebările voastre insistente. 14. Iată, aceasta este esența unor astfel de proorociri! Dacă puteți să acceptați acest lucru, și vrăjitoarea din Endor se afla într-un asemenea extaz vizionar atunci când Saul a silit-o să invoce pentru el spiritul lui Samuel, deși de regulă ea nu avea legături decât cu spiritele rele, prin care proorocea numai minciuni, viclenii și înșelătorii. 15. Nici un om nu este atât de mort și atât de rău încât să nu poată face la un moment dat o proorocire adevărată și bună. Dar aceasta nu poate fi o garanție pentru toate proorocirile făcute de el, ci este adevărată doar ea singură. 16. Așa s-au petrecut lucrurile și cu oracolul din Dordona sau cu cel din Delfi, care au făcut adeseori câte o proorocire adevărată. Dar acesteia i-au urmat apoi o mie de proorociri false și mincinoase. 17. Nu trebuie pus la îndoială nici faptul că anumiți clarvăzători și profeți au făcut chiar minuni. Dar în urma lor au venit alții, inspirați de duhuri necurate, care le-au trezit dorința de cunoaștere lumească, și au făcut minuni false, prin care au făcut praf popoare întregi pentru o mie de ani. Iar ei au trăit bine și fără griji, până când la un moment dat alți clarvăzători adevărați le-au stricat socotelile. 18. Dar acest lucru nu a fost ușor, căci un popor care a apucat să se minuneze de un lucru și să creadă în el cu greu mai poate fi îndreptat, și cu atât mai greu preoții săi mincinoși, care își văd puse în pericol marile lor avantaje lumești. 19. Voi toți aveți acum ocazia să convingeți cât de greu îmi reușește chiar și Mie acest lucru, și totuși Eu vorbesc o limbă pe care înaintea Mea nici un clarvăzător nu a vorbit-o, iar despre fapte ca cele făcute de Mine nu s-a mai auzit până acum! Tot cerul este deschis, îngeri coboară și îmi slujesc, mărturisindu-Mă, și totuși, chiar și unii dintre ucenicii care sunt tot timpul în jurul Meu și văd, aud și află totul, au o credință care se clatină ca o trestie bătută de vânt în toate părțile! Ce să mai spunem de ceilalți muritori?!”