----------------------------------- Acustic 24.5.2014, 02:32 Capitolul 235 - Geneza (textul mozaic) - sensul acesteia. O experiență suprasenzorială trăită de Matael. ----------------------------------- Capitolul 235 Geneza (textul mozaic) - sensul acesteia. O experiență suprasenzorială trăită de Matael. 1. În continuare, Murel i-a pus aceeași întrebare lui Matael, șl acesta I-a răspuns: “Ce spune Moise despre Geneză, nu are nici o legătură cu crearea lumii, ci doar cu formarea omului, începând din leagăn și până la desăvârșirea sa. Așadar, se sugerează acolo și întemeierea bisericii lui Dumnezeu pe pământ până în timpurile noastre, și de acum înainte până la sfârșitul lumii. 2. Prin «cer și pământ» trebuie înțeles noul om de pe pământ, chiar în momentul nașterii sale. «Cerul» se referă la capacitățile sale cele mai Intime, ascunse, spirituale, iar «pământul» gol și pustiu semnifică omul nou-născut al naturii, aproape inconștient de existența sa; acesta este primul stadiu al omului. 3. Cu timpul, copilul ajunge la conștiința de sine și începe să viseze și să gândească. La asta se referă expresia: «să se facă lumină» - se facă lumină în om ca să știe că este; acesta este cel de-al doilea stadiu. 4. Și tot așa, se trece prin toate celelalte zile ale Facerii, până la stadiul odihnei, stadiul desăvârșirii omului! Spune-mi dacă începi să pricepi ceva!” 5. Uimit la culme de înțelepciunea lui Matael, Murel a spus: “Ei bine, prietene, această înțelepciune n-aș fi bănuit-o niciodată la tine! A, în modul acesta, pe care de acum înainte îl voi considera singurul corect, vrea să-mi explici toată Scriptura! Da, trebuie multe ca un suflet omenesc să pătrundă în aceste profunzimi ale înțelepciunii! Dar cum ai ajuns până acolo?” 6. Matael: “Prietene Murel, în locul în care ne aflăm, întrebarea aceasta nu se mai pune! Domnul este aici, printre noi; tot aici este și un înger din ceruri, care sigur a fost martor al întregii creații materiale! Eu însumi am fost deja din tinerețea mea un învățat al Scripturii, în Templu, de aceea am și fost trimis ca apostol la samariteni. Dar încă înainte de a putea schimba o vorbă cu samaritenii, Iehova mi-a stricat socotelile. Am ajuns în mijlocul unor tâlhari de drumul mare și a trebuit, pentru a-mi păstra viața, devin și eu un tâlhar fioros. 7. Și, pentru că vedeam atât de părăsit de Dumnezeu, eram foarte supărat. La început mi-am pierdut credința și am început să consider întreaga Scriptură o lucrare a minții omenești. Dar o apariție ciudată mi-a arătat că lucrurile stau altfel. 8. Într-o noapte în care stăteam singur de strajă în fața odioasei peșteri a tâlharilor, a venit la mine un bărbat foarte sobru. L-am străpuns imediat cu lancea. El însă mi-a spus: «Nu te mai osteni cu jalnica ta armă, căci un spirit nemuritor nu va fi în veci ucis de arma unui muritor! Eu sunt duhul lui Avraam și te întreb: de ce L-ai părăsit pe Dumnezeu și vrei să-I prigonești numele?» 9. Iar eu, Matael, i-am răspuns plin de furie: «De ce m-a prigonit Dumnezeu mai întâi, când eu am fost trimis în numele Său la samariteni, ca să-i câștig pe toți de partea Templului!? Intenția mea a fost cinstită și curată în fața lui Dumnezeu și în fața tuturor oamenilor, pentru că era cinstită și curată în fața conștiinței, mele. Dumnezeu mi-a dat de la începutul existenței mele doar conștiința mea de judecător, iar eu am trăit drept în fața acestui aspru judecător. Nu eu singur m-am trimis la samariteni, ci Marele Preot - în calitatea sa de locțiitor al lui Moise și al lui Aaron. 10. Dacă nu a fost drept că am fost trimis la samariteni, înțelepciunea lui Dumnezeu nu trebuia să pedepsească pe mine, ci doar pe acela care mă trimisese. Dar, deoarece i-a cășunat pe mine, nevinovatul, din clipa aceea am devenit cel mai mare dușman al lui Iehova, al cărui apostol îmi pari a fi tu, duhule!» 11. Atunci duhul a spus, cu o figură mai aspră: «Cunoști puterea și mânia lui Dumnezeu? Cum vrei tu, vierme nevolnic care te zbați în praful drumului,-L înfrunți pe Dumnezeu?! Oare crezi că nu te poate ajunge puterea Lui și nu te poate nimici ca și când niciodată n-ai fi fost aici?!» 12. Eu am spus: «Asta poate cu siguranță, căci pentru existența pe care o am acum nu pot primi decât să blestem veșnic! Dar dacă eu nu mai sunt, atunci și dreapta mea furie și înverșunarea mea ar avea un veșnic sfârșit!» 13. Duhul cel sobru a spus însă: «Nu Îi poți porunci lui Dumnezeu să te distrugă! El te poate chinui cu durerile și necazurile cele mai înspăimântătoare, și atunci ai vedea până când te poți opune atotputerniciei Lui!» 14. Atunci am spus, plin de mânia cea mai vie: «Dumnezeu poate face asta, dacă Îi face o plăcere deosebită chinuie o creatură doar pentru a-i arăta atotputernicia Sa! Dar te asigur, duhule, Dumnezeu, de-ar fi de o mie de ori mai puternic decât este, nu-mi va înfrânge firea nici cu toate chinurile care Îi pot trece prin cap! 15. Prin bunătate, blândețe și dreptate dovedită poate face din mine ce vrea, poate face din mine mielul mieilor; prin mânia Lui însă, doar un diavol al diavolilor! Până acum, atotputernicia lui Dumnezeu nu mi-a dat altceva decât o viață chinuită, pentru care nu-I voi mulțumi niciodată. Dacă vreodată Îi va trece prin minte să aibă milă de mine și să repare răul pe care mi l-a făcut dintr-un capriciu de ființă atotputernică, atunci Îi voi fi recunoscător! Dar acum, când lucrurile stau așa cum stau, sunt cel mai mare dușman al lui Iehova. Pentru că în numele Său am plecat, cu cele mai bune intenții, de la Ierusalim spre Samaria, ca să propovăduiesc acolo slava și lauda Sa, iar El i-a lăsat pe diavoli să prindă și să biruie! 16. Poate că trimiterea mea acolo nu I-a fost pe plac! Dar dacă l-a putut dojeni pe falsul profet Bileam prin măgarul său, de ce nu ne-a dojenit și pe mine și pe tovarășii mei prin măgarii noștri, care ne purtau pe noi și bagajele noastre?! 17. Răspunde-mi sau te va lovi din gura mea un blestem cum n-a mai fost altul rostit pe acest pământ!» Atunci duhul a pierit, iar eu m-am prăbușit la pământ fară simțire!”