----------------------------------- Acustic 24.5.2014, 04:19 Capitolul 243 - Despre principalele obstacole în calea împlinirii făgăduințelor ----------------------------------- Capitolul 243 Despre principalele obstacole în calea împlinirii făgăduințelor 1. Rafael a spus: “Mie nu mi se cuvin nici mulțumiri, nici vreo cinstire, ci totul I se cuvine doar Domnului! 2. Dar este bine că ați priceput aceste lucruri în toată profunzimea lor! Prin ele veți putea răspunde celui care va veni și va spune: «Prietene, până acum am făcut și am crezut tot ce m-ai învățat tu, dar din roadele promise nu am văzut nici unul deocamdată! Ce să mai fac? Am părăsit învățătura bună și veche a părinților mei, în care ei au găsit adeseori mângâiere, un sfat bun și ajutorul de care au avut nevoie în tot felul de necazuri, iar această învățătură nouă lasă, ca și pe cel de lângă mine, orfan. Ea nu îndeplinește nici o rugăminte și nu risipește nici o îndoială! Unde este minunatul tău Dumnezeu, de la care ne-ai promis toată fericirea posibilă și multe alte minunății?» 3. Atunci tu îi vei putea răspunde, simplu, astfel: «Prietene, de vină nu este învățătura, ci lipsa ta de înțelegere! Ce-i drept, ai asimilat învățătura în mintea ta, ba chiar ai experimentat-o, trăind strict conform cerințelor ei, și ai așteptat împlinirea făgăduinței și foloasele acesteia. Dar tu ai făcut binele pe care l-ai făcut de dragul foloaselor, nu de dragul binelui în sine! Faptele tale au pornit din minte, nu din inimă. Aceasta a rămas împietrită și rece, așa cum era înainte ca tu să primești învățătura divină. De aceea nu ai ajuns la împlinirea făgăduinței nici prin fapte, nici prin credința oarbă și moartă! 4. Acum trezește-ți inima! tot ceea ce faci dintr-o sinceră pornire lăuntrică! Iubește-L pe Dumnezeu pentru El însuși mai presus de orice, și la fel pe aproapele tău! 5. binele de dragul binelui, și nu întreba apoi dacă va veni împlinirea făgăduințelor ca răsplată pentru credința și pentru fapta ta! Căci împlinirea este urmarea credinței, a simțirii vii din inima ta și a faptei tale izvorâte din iubire. Așa cum ai crezut până acum, ai fost ca un om care a arat și semănat în vis și, apoi, după ce s-a trezit, a vrut să culeagă în realitate, dar n-a găsit nici ogorul, nici semănătura. 6. Cunoașterea, credința minții omenești și faptele pornite din ea sunt o visare deșartă care nu aduce nici un folos vieții. Omul trebuie să pună totul în inimă, în care își are lăcașul viața. Ceea ce seamănă el în inimă va înflori și va purta fructele făgăduite. 7. Cine nu știe sau nu vrea să-și rânduiască astfel viața și este egoist chiar și în credința și în gândirea sa, acela nu va vedea niciodată împlinirea făgăduinței, căci aceasta este fructul faptelor inimii! 8. Dacă îi veți răspunde astfel celui care vă va întreba de ce nu s-au împlinit făgăduințele în ceea ce-l privește, el vă va lăsa în pace și va începe să se străduiască-și trezească inima. 9. Și, dacă va face aceasta, va începe să simtă el însuși că făgăduința învățăturii divine nu este o promisiune goală și deșartă. Dar dacă va continua să se sfătuiască doar cu rațiunea sa și să trăiască conform ei, atunci el va purta singur vina dacă până la sfârșitul vieții sale pământești făgăduința nu se va împlini - și cu greu și în viața cealaltă! Spuneți-mi dacă înțelegeți lucrurile acestea foarte bine!” 10. În sfârșit, a vorbit și Philopold: “O, prietene din ceruri, cine ar putea să nu înțeleagă?! Cine trăiește, gândește și simte ca tine - mai mult în inim㠖 acela înțelege ușor și limpede tot ceea ce este legat de viața inimii. Dar cine trăiește, gândește și simte doar cu mintea, pentru acela toate problemele vieții oricum nu sunt altceva decât un nimic caraghios. Acum am lămurit pe deplin această chestiune și, după cum văd, la răsărit începe să se lumineze, iar luceafărul de dimineață este deja destul de sus. De aceea, cred că acum ar trebui să trecem la altceva!”