----------------------------------- 1% 26.12.2015, 07:00 Capitolul 150 - Abedam cel îndrăzneț este umilit de străin. ----------------------------------- Capitolul 150 Abedam cel îndrăzneț este umilit de străin. (2 septembrie 1842) 1. De data aceasta, străinul s-a întors direct către Abedam, spunându-i: „Fratele și prietenul meu Abedam, dacă obiecțiile - care mie mi se par destul de importante - te supără atât de mult încât ți-ai propus chiar ca la următoarea să alungi dincolo de acei munți, te asigur că poți face acest lucru chiar acum. În acest fel, sunt convins că veți scăpa pentru totdeauna, tu și Enoh, de orice întrebări referitoare la iubire și la viață. 2. Cât despre mine, cred mai degrabă aceste chestiuni nu sunt deloc o joacă de copii, având o importantă mai mare decât confortul vostru personal. 3. De altfel, până acum nu-mi amintesc să-ți fi adresat vreo întrebare. De ce te amesteci atunci unde nu îți fierbe oala? 4. Dacă, așa cum spuneai mai devreme, ai niște contraargumente perfecte, nu ezita și folosește-le chiar acum. Vom vedea la sfârșit cine va obține victoria pe acest câmp de luptă. 5. După părerea mea, cel care va pierde vei fi tu. 6. De aceea, gândește-te bine dacă dorești într-adevăr să te angajezi într-o dispută a cuvintelor cu mine. 7. Înțelepciunea mea te supără pentru că îți este superioară, mai ales acum, când te complaci în iluzia că ai mâncat înțelepciune pe pâine din cauza prezenței lui Iehova, de partea căruia te-ai aflat în permanență, în timp ce pe frații tăi din regiunea de la apus îi consideri ignoranți prin comparație cu marea ta înțelepciune. 8. Oare chiar nu ai înțeles că adevărata temelie a oricărei înțelepciuni este iubirea, alături de răbdare, smerenie și blândețe? 9. Ți se pare că dai dovadă de așa ceva, atât timp cât te simți atât de ofensat de întrebările mele, și asta pentru simplul motiv că te-am depășit cu inteligența mea? 10. Ai îndrăznit chiar să-L acuzi din acest motiv pe Dumnezeu însuși, Adevărul etern și perfect, afirmând că s-ar afla în încurcătură dacă ar trebui să răspundă la aceste întrebări! 11. Abedam, privește adânc în inima ta! Ce fel de inimă ai tu dacă astăzi îl respingi pe Cel care nu mai departe de ieri a revărsat asupra ta cele mai sublime daruri divine? 12. Oare nu ar merita Abedam cel Mare un tratament mai bun din partea ta de vreme ce dorești acum să îl repudiezi în această manieră lipsită de iubire, din cauza geloziei tale pe înțelepciunea mea, căreia îi răspunzi cu atâta dispreț, propunându-ți să alungi dincolo de acei munți? 13. O, cât de greșit trebuie să fi înțeles cuvintele lui Abedam! 14. L-ai văzut vreodată pe El respingând înțelepciunea altcuiva? 15. De altfel, cum poți să-ți arogi statutul de înțelept atât timp cât inima ta este plină de mânie? 16. De aceea, purifică-ți mai întâi inima, și abia atunci vei înțelege câtă înțelepciune poate încăpea în ea. 17. Înțelegi ce îți spun? - Te provoc: dacă nu ești de acord cu mine, atunci adu-mi contraargumentele tale. Te asigur că nu mă tem nici de ele, nici de tine, căci te cunosc mai bine decât îți imaginezi, la fel cum îl cunosc și pe Abedam cel Mare mai bine decât îl vei cunoaște tu vreodată”. 18. Aceste cuvinte l-au impresionat atât de tare pe Abedam încât acesta a început să plângă, plin de remușcări. El i-a cerut străinului iertare, încheind cu aceste cuvinte: 19. „Frate, de vreme ce provii chiar din regiunea de la apus, iar în înțelepciune mă depășești înmiit - așa cum mi-ai demonstrat cu toată claritatea prin discursul tău ceresc și demn de toată considerația -, te implor, acceptă și devino înlocuitorul meu în misiunea pe care am primit-o. Căci cum i-aș putea face eu față, în marea mea nerozie? 20. Sunt convins că Abedam cel Mare mi-a dat această misiune numai pentru a-mi testa umilința, lucru de care abia acum mi-am dat seama; de aceea, ar fi cât se poate de corect ca tu să preiei această sarcină”. 21. Dar străinul i-a replicat: „Crezi că Abedam cel Mare a făcut un fel de glumă pe seama ta? - în cazul, acesta, înseamnă nu ai înțeles nimic din ceea ce ți-a spus El! 22. Ascultă, atunci când El cheamă pe cineva în vederea unei meniri, acest lucru este prestabilit încă de la începutul timpurilor. Asta nu înseamnă însă omul chemat primește pe gratis înțelepciunea necesară, pe care trebuie să o cultive el însuși mergând pe calea indicată de Domnul și respectând cu credință cuvintele Lui. 23. Haide, acceptă-ți misiunea și pășește pe calea care ți-a fost indicată, și te asigur că îți vei putea duce cu succes la bun sfârșit sarcina primită. Înțelege ce ți-am spus și acționează în consecință”. 24. Aceste cuvinte au străpuns ca un fulger inima lui Abedam, a lui Enoh și a celorlalți patriarhi prezenți, uluiți de marea înțelepciune a străinului. 25. De aceea, Adam s-a adresat lui Seth și celorlalți, spunându-le: „Cu adevărat, înțelepciunea acestui străin este foarte mare. 26. Dacă ar fi venit din regiunea de răsărit aș fi zis că în el s-a aprins deja flacăra Puristei; dar întrucât vine de la apus, acest lucru mi se pare de-a dreptul inimaginabil”. 27. Străinul i-a răspuns însă lui Adam: „Ce vrei să spui? Oare nu a venit la voi Asmahael din ținuturile de jos, în ziua de dinainte de Sabat? De ce nu ar putea veni un frate înțelept și din regiunea de la apus? 28. Ascultă, judecata ta este greșită”. La care, Adam nu a mai avut replică. 29. Apoi, străinul s-a întors către Enoh și l-a întrebat care este răspunsul la întrebarea lui, dar acesta i-a cerut propria sa părere asupra subiectului, asigurându-l că răspunsul lui nu va fi cu nimic diferit de aceasta.