----------------------------------- 1% 10.3.2018, 05:29 Capitolul 9 ----------------------------------- Capitolul 9 Făgăduiala făcută de copilul Iisus judecătorului roman și mânia Preotului Superior. Cum poate în realitate omul însuși să devină cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU și astfel să ajungă a fi una chiar cu DUMNEZEU. Combaterea argumentelor Preotului Superior de către copilul Iisus cu ajutorul catehismului popular. Eu însă am privit cu prietenie la judecătorul roman și apoi am spus: Tu, deși ești un păgân, cu toate acestea ești un om drept și ai un suflet bun, care îți permite să înțelegi ceea ce este adevărat; trebuie să știi că atunci când va veni adevărata împărăție a lui DUMNEZEU pe pământ, tu și toată familia ta veți fi primiți în ea, și nu veți mai vedea niciodată moartea, în veci! Judecătorul a spus: Cum poți tu să-mi faci mie o asemenea făgăduială? Eu am spus: Nimic mai simplu! Căci, așa cum am arătat, Eu susțin că-l cunosc foarte bine pe acel copil-minune și sunt cel mai apropiat prieten al său. De aceea atunci când voi ajunge la El n-am să te uit, iar El te va binecuvânta, și binecuvântarea Lui nu va rămâne pentru tine fără urmări!. La aceste cuvinte Preotul Superior s-a ridicat mânios și a spus: Este băiatul acela cumva un DUMNEZEU, ca să poată el binecuvânta, ca și cum ar fi el însuși DUMNEZEU? Oare tu nu știi că numai DUMNEZEU poate binecuvânta și înaltul Preot, după legământul făcut lui de către DUMNEZEU, de trei ori pe an?! Cum poți spune despre acel băiat, poate binecuvânta un om, ba chiar toată casa sa?! Ce dascăli sunt prin părțile voastre, de vorbesc asemenea absurdități în fața școlarilor? Eu am grăit: Mai întâi nu trebuie să uitați că voi ne-ați trimis asemenea dascăli, și dacă ei vorbesc absurdități, vina lor se întoarce atunci împotriva voastră, o absurditate produce o altă absurditate! Dar dacă este o absurditate ceea ce am spus despre copilul-minune, anume că el binecuvântează, pe oamenii care merită această și care-i sunt prieteni adevărați, atunci voi de ce predicați ca părinții să-și binecuvânteze copiii și copiii să-și binecuvânteze părinții? Voi știți că Noe nu a fost un DUMNEZEU, dar totuși a binecuvântat cu foarte bune rezultate pe cei doi fii ai săi, care i-au acoperit rușinea! Tot așa și bătrânul orb Isaac n-a fost DUMNEZEU, când l-a binecuvântat pe Iacob și i-a adăugat numele de Israel, ceea ce înseamnă: din tine să purceadă poporul lui DUMNEZEU! A rămas oare această binecuvântare a sa fără rezultat?! Iar tu care spui și întrebi, în înfumurarea ta de slujitor al Templului, dacă acel băiat este una cu DUMNEZEU, ce zici, dacă-ți răspund: da, este, ba chiar mai degrabă merită-ți amintești ceea ce este scris de voi: Domnul DUMNEZEU Savaot a vorbit dumnezeilor Lui (de fapt FIILOR Lui care erau UNA (pe deplin UNIȚI (FUZIONAȚI)) cu EL)! Așa că dacă voi sunteți dumnezei (în realitate această înseamnă FIII lui DUMNEZEU care sunt ÎNDUMNEZEIȚI, de ce atunci nu ar fi și acel băiat dotat cu o mulțime de calități dumnezeiești, mai ales că El se trage direct din David?! nu uitați însă cine aude cuvântul lui DUMNEZEU și ascultă totdeauna de el, în acela sălășluiește mereu viu și puternic cuvântul lui DUMNEZEU și astfel el devine, oricine ar fi el, în întreaga sa ființă, cuvântul lui DUMNEZEU, și atunci mintea și sufletul lui sunt inspirate și hrănite din DUMNEZEU! Și, acolo unde se petrec cu adevărat asemenea lucruri, cine mai poate spune că întreaga ființă a acelui om nu este UNA (unită intim, FUZIONATĂ) cu DUMNEZEU? Și dacă atunci un om este pătruns în totalitate în ființa sa de Cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU, de Mintea și Sufletul lui DUMNEZEU, atunci el fiind UNA cu DUMNEZEU nu, este chiar și el un FIU al lui DUMNEZEU, rămânând astfel un purtător al Dumnezeirii pe unde trece, așa încât să poată fi considerat Trimisul lui DUMNEZEU? Fiind UNA cu DUMNEZEU un asemenea om ÎNDUMNEZEIT devine astfel un FIU IUBIT al lui DUMNEZEU. Preotul Superior a spus: Ceea ce spui tu aici este nu numai o absurditate ci și o mare blasfemie. Numai un nebun poate spune așa ceva! Pentru mine toate acestea sunt o vorbărie fără sens, de care un om cu mintea la cap nu poate decât să râdă! - Și zicând aceasta Preotul Superior a râs cu poftă. Atunci Eu am spus: Ce numești tu de fapt absurditate? Dacă aceasta este o absurditate, atunci voi toți, preoți, înțelepți și învățați, creați și răspândiți așa ceva, și o să dovedesc imediat aceasta cât se poate de clar! Preotul Superior a spus: Cum poți tu, porcar obraznic din Galileea, ne dovedești nouă ceva? Eu am spus: Aduceți-mi imediat aici catehismul popular! Preotul Superior a întrebat: și ce vrei să faci cu el? Eu am zis: Asta vei vedea! Deocamdată aduceți-Mi cartea! Mi-a fost adusă cartea și apoi Preotul Superior a spus: Iat-o! vedem acum ce vei face cu ea? Eu am spus: Vei vedea imediat! - Am deschis apoi cartea și am rugat pe judecătorul roman să citească cu voce tare pasajul indicat de Mine. El a făcut aceasta cu o bucurie vizibilă. (Judecătorul roman a citit:) Cine aude cuvântul lui DUMNEZEU și îl urmează întru totul, aceia are atunci în sine (în FIINȚA SA) cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU și prin aceasta a devenit el însuși, în întreaga sa ființă, cuvântul cel viu al Domnului, prin urmare, atunci, mintea (conștiința) este hrănită și inspirată de la DUMNEZEU! Și, acolo unde se petrec cu adevărat asemenea lucruri, cine mai poate spune, omul respectiv nu este în întregime din DUMNEZEU? Și dacă atunci un om este pătruns în întregime în ființa sa de cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU, de Mintea (Conștiința) lui DUMNEZEU, atunci nu devine chiar el un Fiu al lui DUMNEZEU, fiind totdeauna un purtător al Dumnezeirii pe unde trece, așa încât el poate să fie considerat UNA cu DUMNEZEU?! Judecătorul roman a spus apoi: Da, iată acestea sunt chiar vorbele pe care cu puțin timp mai înainte respectabilul preot le-a declarat absurdități care sunt rostite de un porcar! După cum văd, această poveste începe să devină veselă! Chiar sunt curios acum să aflu, ce poate să iasă de-aici!