----------------------------------- 1% 10.3.2018, 05:35 Capitolul 10 ----------------------------------- Capitolul 10 Încercarea nereușită a unui cărturar și a unui bătrân de a justifica și de a face credibile afirmațiile Preotului Superior. Amânarea discuției pentru ziua următoare. Copilul Iisus și Simon sunt invitați la han, ca oaspeți ai judecătorului roman. Auzind acestea Preotul Superior s-a supărat foarte tare. Eu însă am spus: Ei bine, domnule superior al Templului, iată acum v-am oferit dovada că, dacă tocmai ceea ce am susținut eu este o aberație - dar v-ați putut convinge cu toții că nu este - chiar voi sunteți cei care o alimentați și o răspândiți?! Dacă eu am spus cumva un neadevăr, poți să dispui să-mi pună lacăt la gură pentru îndrăzneala mea! Dar va fi foarte greu să faci acest lucru, fără fii obligat să declari aberații ceea ce se află scris în catehismul nostru popular! Eu aș vrea acum să aud chiar de la tine motivul pentru care ai făcut acest lucru! Eu am spus ceea ce am avut de spus, acum este rândul tău ca să-mi răspunzi! Preotul Superior avea o mină ridicolă și el era foarte jenat că mai poată da un răspuns. S-a ridicat însă imediat un alt cărturar și a spus: Înalt prea cinstită Domnia sa a vrut să te pună la încercare, pentru a vedea cât de bine cunoști catehismul popular, pe care tu te-ai priceput atât de bine să-l folosești pentru a-ți susține cauza ta! Hai să lăsăm această controversă acum și să vorbim mai bine amândoi despre cu totul altceva! Căci în cazul unor asemenea discuții în contradictoriu nu ieșim niciodată la capăt! Eu am spus: Ia te uită ce deștept ai vrea tu să fii, dacă ai putea! Tu ai vrea cumva acum să-l ajuți pe preot să iasă din cloaca în care singur s-a vârât până peste cap; dar iată nu se mai poate! Eu îmi dau foarte bine seama, el nu-mi poate indica motivul pentru care el a numit aberație ceea ce am susținut eu și ceea ce el în calitate de Preot Superior ar fi trebuit de mult să știe, printre cei dintâi, și anume că toate aceste lucruri sunt scrise în catehism pentru oricine vrea să le citească; dar pentru că el nu le-a cunoscut, le-a numit aberații, și asta în condițiile în care el este Preot Superior, cărturar și bătrân al Templului! Ceea ce ar trebui să dea oricui de gândit este situația în sine și anume, cum poate cineva în zilele noastre să ajungă fie Preot Superior, fără fie pătruns de Mintea (Conștiința) lui DUMNEZEU și fără cunoască așa cum trebuie cuvântul lui DUMNEZEU! Nu este în această privință poruncă și în același timp datină, ca orice Preot Superior, care se află pe scaunul lui Moise și al lui Aaron, cunoască foarte bine Scriptură în toate amănuntele ei, ca să poată lămuri prompt, așa cum se cuvine, pe oricine are vreo neînțelegere sau îndoială?! Ce lămuriri și explicații poate însă dea acest Preot Superior, care nu cunoaște nici măcar varianta prescurtată a catehismului popular, făcându-se astfel de râs și supărând pe un evreu adevărat și zelos, când datorită neștiinței sale totale numește aberație ceea ce orice copil evreu are datoria să afle citind catehismul, căci altfel nici un meșter cinstit nu-l acceptă ca ucenic în atelierul său! Atunci un alt bătrân m-a apostrofat să fiu mai atent la cine este și ce este un Preot Superior. Eu însă am spus: Atâta vreme cât spun doar adevărul curat, pot să jignesc pe vreun om adevărat?! Spuneți voi singuri dacă ceea ce eu vorbesc aici nu se află scris în cartea lui Moise, și dacă lucrurile nu se prezintă așa cum sunt ele în realitate. Din păcate, trebuie să recunoașteți că astăzi nu înzestrarea spirituală, ci averea acumulată primează în numirea unui om într-un post de conducere, unde de obicei, el devine în urma acestei avansări mai sărac spiritual, dar mai bogat material. Acum spuneți-mi singuri, dacă aceasta este cumva drept în fața lui DUMNEZEU? Este de la sine înțeles că în asemenea condiții este greu de aflat o informație despre sosirea făgăduitului Mesia, de la cei care ar trebui să știe câte ceva, dacă tocmai aceștia sunt prea puțini cunoscători ai Scripturii sau chiar nu știu nimic despre existența unei scrieri emanate din Duhul Sfânt prin Moise sau prin alți profeți, dar care, cu toate acestea, stau cu mare emfază în scaunul lui Moise sau al altor profeți! Ei știu prea puțin sau nimic despre DUMNEZEU și despre cuvintele Sale și încă mai puțin despre cuvântul cel viu al lui Iehova (DUMNEZEU) în om, prin care acesta poate deveni el însuși un Fiu al lui DUMNEZEU, după cum susțin foarte clar principiile pe care chiar ei le-au elaborat pentru instruirea poporului! - Ce spui tu, judecătorule roman, ca păgân, despre astfel de lucruri și situații? Judecătorul a spus: Eu nu pot decât să-ți dau dreptate în toate. Aici, între aceste ziduri și în această sală închisă tu poți vorbi orice dorești, dar ia aminte că în fața poporului n-ar fi cuviincios, ba chiar ar fi rău și eu sper că nu vei face așa ceva pentru că ești mult prea înțelept și îți dai seama ce urmări nefaste ar avea pentru zilele noastre toate acestea! Dar acum consider că este cazul să ne oprim și să mergem la cină! Tu și Simon sunteți astăzi și mâine oaspeții mei! Și spunând aceasta, judecătorul suspendă astfel discuția, amânând-o pentru ziua următoare. În apropierea Templului era un han mare și acolo am servit cu toții o cină zdravănă, după care ne-am dus la culcare. Acest han aparținea însă Templului și era întreținut de slujitori ai Templului. Călătorii care rămâneau aici erau taxați, ca și cum ar fi rămas chiar în Templu. Adică se putea rămâne și la Templu, dar trebuia plătit dublu și nu primeai altceva decât pâine și apă. Deci, când se spune că am rămas trei zile la Templu, trebuie luat în considerație și acest han al Templului. Noi trei am dus-o bine la han și acolo fiecare dintre noi a putut dormi liniștiți.