----------------------------------- 1% 10.3.2018, 07:16 Capitolul 12 ----------------------------------- Capitolul 12 Întrunirea colegiului de examinatori în ziua următoare, în sala de adunare. Încercarea fără succes a slujitorilor Templului de a întrerupe ședința La această veste întreg colegiul s-a grăbit spre sala de adunare, unde au fost salutați, după datină, de către cei prezenți, lucru ce a plăcut foarte mult fariseilor, dar câțiva dintre ei au observat pe dată băiatul nu a schițat nici cea mai mică încercare de salut. Tocmai de aceea un bătrân a venit la Mine și M-a întrebat, cu multă modestie, de ce Mă arăt așa de îndărătnic și nu salut pe nimeni. Eu, însă i-am răspuns atunci scurt: Acest lucru se cuvine să-l faceți voi între voi, sau cu alții asemenea vouă, dar ce obligație are în această direcție un băiat de doisprezece ani?! De altfel nu uitați că nimeni dintre voi nu M-a salutat pe Mine, și atunci întreb cum aș putea Eu oare să întorc ceva, ce n-am primit niciodată?! Și, de altfel, la noi în Galileea nici nu există acest obicei, iar pentru Mine nici atât! Căci voi vă lăsați tot timpul salutați și cinstiți peste măsură, pentru că lumea a făcut din voi niște stăpâni. Dar și Eu în felul Meu, sunt un stăpân deosebit, și atunci vă întreb de ce pe Mine nu M-ați salutat la fel de îndatoritor?! O, credeți-Mă, Eu, care sunt un copil, știu prea bine pe cine trebuie să salut, dar aflați acum că vouă nu vă sunt dator nici un salut! Motivul adevărat - dacă vreți să-l aflați - vi-l poate spune romanul Meu. Dar să nu uităm că astăzi suntem după Sabat, când, ca și în ziua Sabatului, după regulile voastre, toate saluturile și onorurile sunt strict interzise, deoarece ele ar necinsti Sabatul și ar macula pe oameni pentru întreaga zi. De ce, dar, Îmi cereți ceva, care în realitate contravine regulilor voastre? La aceste cuvinte templierii au tăcut, privindu-se unii pe alții cu ochi mari, iar tânărul levit a spus: Onorată asistență, este imposibil să faci față acestui băiat extraordinar! Partea frumoasă a situației este că el are răspuns la toate și nu poate fi deloc combătut! Superiorul sinagogii s-a adresat atunci comisarului roman: Mărite judecător, de drept și după merit! Acest băiat te-a indicat pe tine să ne vorbești despre unul dintre motivele pentru care nu ne-a salutat. Ai vrea să fii amabil, ni-l spui și nouă? Judecătorul a răspuns: De ce nu? Poate chiar mai mult! Dar mă îndoiesc că ceea ce veți auzi vă va face plăcere. Toți au strigat: Poți să vorbești, căci astăzi suntem bine dispuși și putem suporta multe lucruri pe care altfel nu le-am suporta! Judecătorul a spus: Cum credeți, și dacă spuneți că este așa atunci ascultați! Acest băiat este chiar acel copil-minune din Nazaret, pe care ieri el doar se făcea că-l reprezintă! Cum vă place acum această poveste? Cine va îndrăzni să se atingă de el va avea de-a face cu mine! La auzul acestor cuvinte, membrii colegiului s-au speriat foarte tare, și au început să tremure! După o tăcere îndelungată, Preotul Superior a spus: De ce nu ne-ai spus chiar ieri acest lucru? Dacă am fi știut asta de ieri, am fi vorbit, desigur, altfel cu Tine și ți-am fi dat cu totul alte răspunsuri, care, poate, ți-ar fi plăcut mai mult decât cele de ieri! Eu am răspuns: O, sunt sigur de asta. Dar pentru că Eu nu doresc să fiu lingușit, ci vreau să aflu adevărul, M-am purtat așa cum ați văzut! Și dacă mai fi și astăzi cel care am fost ieri, din nou n-aș obține de la voi nici un cuvânt adevărat, pentru că voi vă temeți de roman și atunci v-ați sfătuit peste noapte să prefaceți că acceptați cele povestite de mine despre existența lui Mesia, încercând astfel să îmbunați și, prin Mine, și pe judecător, din cauza întâmplării cu Zaharia. Dar, pentru că acum Eu nu mai sunt apărătorul băiatului-minune, ci chiar băiatul-minune în persoană, simțiți dezorientați de această întorsătură a lucrurilor, care vă zădărnicește planul și iată stați în fața Mea plini de teamă și spaimă, neștiind încotro s-o luați. Acum, spuneți, cum vă place această poveste? Toți stăteau ca împietriți, iar Preotul Superior a spus cu o mină aparent prietenoasă: Ei, tu, băiat-minune, care pari să știi răspunsul la toate, vrea să mai aflu acum de la tine, cui anume dintre noi i-a venit în minte un asemenea sfat? Eu am răspuns: Chiar cel căruia Eu i-am șoptit sfatul! Este cel mai tânăr dintre voi și este născut de asemenea în Galileea: numele lui este Barnabe! Și acest răspuns a fost ca un trăsnet printre farisei, pe care i-a prins o mare teamă: căci mulți aveau conștiința pătată și se temeau că păcatele lor ascunse vor fi date la iveală în fața romanului. Preotul Superior a șoptit atunci la urechea unui fariseu:-i dăm lui Simon banii înapoi și să punem capăt discuției cu băiatul-minune care este susținut de DUMNEZEU, și care ne mai poate prilejui multe neplăceri! Sau să nu-l mai întrebăm nimic! Iar dacă el ne întreabă pe noi,-i dăm un asemenea răspuns, ca nici dracul să nu-l priceapă! Nu, băiatul acesta nu poate fi mai deștept ca noi! Privește cu ce ne-am pricopsit! Ieri era unul și astăzi este cu totul altul! La aceste cuvinte, un fariseu, care se credea foarte șiret, l-a tras deoparte pe Preotul Superior spunându-i: știi ceva? Acestui travestit nu-i suntem datori cu nici un fel de discuție sau cu vreun răspuns! Cel de astăzi nu mai este aceeași persoană cu cel pentru care s-a plătit ieri, pentru cel de astăzi n-a plătit nimeni, așa că noi nu-i suntem datori cu nici o discuție și nici cu un răspuns! - Ce părere ai? Preotul Superior a spus: Prietene, numai DUMNEZEU putea să-ți dea un asemenea gând! Când nevoia este stringentă, ajutorul venit de sus este cel mai potrivit. Așa că acum putem declara sistarea conferinței și a concesiunii (permisiunii de a discuta), deoarece am aflat că băiatul de astăzi nu este același cu cel de ieri, pentru care s-a plătit!. După care salvatorul Templului a pășit înainte și apoi a rostit cu un patos foarte oficial: Având întreaga împuternicire din partea conducerii Templului lui DUMNEZEU, declar sistate discuțiile, pe motiv că băiatul de astăzi nu este același cu cel pentru care s-a plătit ieri acea taxă mare, prin urmare, noi nu vom mai sta la discuții cu acest băiat-minune pentru care nu s-a plătit nici o taxă. La aceste cuvinte judecătorul s-a ridicat în picioare și a rostit plin de gravitate: ședința continuă, iar voi veți rămâne în continuare la discuții! Băiatul de astăzi este exact același pentru care s-a plătit o taxă atât de mare, numai personalitatea lui este, alta pentru voi, pentru că n-ați bănuit acest lucru. Dar după legile noastre, această împrejurare fericită nu schimbă nimic din drepturile băiatului, așa că sentința mea definitivă este: ședința continuă, fără nici o schimbare astăzi și mâine, indiferent ce se va întâmpla! întrebați sau că răspundeți nu contează! Dixi!