----------------------------------- 1% 10.3.2018, 07:59 Capitolul 22 ----------------------------------- Capitolul 22 Cuvintele judecătorului roman de recunoaștere a lui Iisus, urmate apoi de cuvântarea lui despre legile statului privind ordinea și Legea lui DUMNEZEU. Unele considerații privind dragostea față de aproapele tău. Aici judecătorul a intervenit: Tu, copil minunat, care ești fără îndoială pogorât din ceruri! Tu ești deja mai înțelept decât toți înțelepții care au existat vreodată pe pământ! Ce vei deveni tu oare?! - Da, acum am realizat că tu ești un adevărat Mesia (mijlocitor între DUMNEZEU și oameni), căci nicicând până acum un înțelept nu a explicat mai clar și mai concis diferența dintre materie, suflet și Spirit! Cu adevărat, consider că această lecție merită o răsplată, căci așa ceva n-a mai existat vreodată! Eu am spus: lăsăm asta, nobile prieten! Ce răsplată ai putea tu să-mi dai, pe care Eu n-aș putea să ți-o întorc înmiit? Adevărat îți spun, cel care, din dragoste curată față de DUMNEZEU și față de semenii săi, face o faptă bună, acela o face pentru Mine și i se socotește înmiit! Dar tot la fel stau lucrurile și cu răul pe care îl facem semenilor noștri! Judecătorul a spus: Care este, după părerea ta, principalul rău pe care noi nu trebuie să-l facem niciodată semenilor noștri? interesează mult să aflu acest lucru, deoarece eu, ca judecător, sunt adesea pus în situația de a declara pe cineva rău și vinovat, contrar voinței mele. Dar legea noastră este foarte rigidă și nu cunoaște anumite circumstanțe, nici măcar pentru proprii noștri copii! - De aceea, te rog acum să-mi dai un reper! Eu am spus: Dacă tu ai fi făcut legile, ai fi putut imediat să le și schimbi, dar ele reprezintă de fapt o hotărâre veche și bine chibzuită a poporului, iar misiunea ta este să-i sancționezi pe cei care o încalcă. Atâta vreme cât tu respecți cu strictețe legea și acționezi în mod just în virtutea ei, nu poți face un lucru rău, ci unul bun! Căci oricine trăiește într-o societate trebuie să se supună legilor ei și să-și facă din respectarea ordinii un mod de existență. Dacă, însă, n-o face, atunci trebuie să suporte consecințele amare ale slăbiciunii sale, de persoană care a încălcat ordinea socială. Iar judecătorul, ca persoană aleasă de popor, sau de conducătorii săi, de exemplu de un rege sau de împărat, care își exercită atunci funcția în spiritul strict al legii, nu poate face decât bine, curățând ogorul societății de buruieni. Făcând acest lucru tu îți faci corect și bine datoria și ești un binefăcător pentru oamenii care iubesc ordinea și dreptatea. Dar dacă tu, ca judecător, ajungi la concluzia că un om este rătăcit, și că, mai degrabă el trebuie să fie îndreptat decât pedepsit, înseamnă în inima ta se află o virtute cerească, pentru că judeci mai degrabă după principiul etern al dragostei de oameni, care sună astfel: Ce ție nu-ți place, altora nu le face! Acționând mereu în acest fel tu ești drept în fața lui DUMNEZEU, ca și în fața oamenilor, și nu mai ai nevoie să te tot întrebi, ce este bine și ce este rău! Dacă acești oameni, care stau pe scaunul lui Moise și al lui Aaron ar acționa sau ar fi acționat în acest fel, ei nu ar fi fost niciodată subjugați de voi, romanii. Dar, pentru că ei nu mai acționează după vechile legi, date odată pentru întreaga omenire, ci și-au făcut legile lor proprii, care sunt hotărâte după bunul lor plac, DUMNEZEU și-a întors fața de la ei, lăsându-i sub stăpânirea păgânilor, pentru ca astfel să plătească pentru încăpățânarea și grosolănia lor. Iată, tu ești un păgân și Mă recunoști, iar aceștia sunt evrei și fiii lui DUMNEZEU și nu Mă recunosc, și nici nu Mă vor recunoaște ușor! Cum vine asta?! Îmi vine în minte, cum a vorbit odată profetul, tot așa unor surzi: "El a mers la ai săi, în zona sa, iar aceștia nu l-au recunoscut și nu l-au primit la ei!" - Dar fie ce-o fi, Eu ți-am prezentat cum stau lucrurile de fapt, iar acum cred că a venit timpul să auzim care sunt textele care au fost descoperite de Preotul Superior, care nu s-ar potrivi cu persoana Mea.