----------------------------------- 1% 13.3.2018, 06:49 Capitolul 190 - Sarcina trasată de Sethlahem femeilor și fetelor. Sosirea lui Thubalkain. Kisehel are un dialog cu necioplitul Thubalkain. ----------------------------------- Capitolul 190 Sarcina trasată de Sethlahem femeilor și fetelor. Sosirea lui Thubalkain. Kisehel are un dialog cu necioplitul Thubalkain. (11 noiembrie, 1842) 1. După ce toată lumea s-a săturat, s-au ridicat cu toții și Mi-au mulțumit pentru masă, după care Sethlahem s-a adresat astfel femeilor și fetelor prezente: 2. „Ascultați-mă, femei și fete, strângeți acum resturile de hrană în coșuri, pentru ca cele trei mesagere, care vor ajunge aici în curând, își poată potoli și ele foamea. 3. Adunați apoi coșurile și duceți-le în oraș. Ajunse în palatul lui Lameh, faceți ordine în toate camerele, măturați și spălați, pentru ca palatul să fie pregătit pentru primirea noului rege, care a devenit fratele nostru drag. Haideți, treceți la treabă. Amin”. 4. Iar femeile și fetele au făcut ce li s-a spus, slăvindu-Mi în permanență numele pentru faptul că erau considerate demne de o asemenea sarcină, venită chiar din partea mesagerilor Mei. 5. Ajunse în oraș, ele s-au întâlnit cu cele trei mesagere. Acestea îi însoțeau pe necioplitul Thubalkain și pe minerii acestuia, care aduceau cu ei tot felul de instrumente de minerit. 6. Când grupul a ajuns în fața lui Lameh, Sethlahem le-a spus celor trei femei să mănânce și să bea din coșurile rămase. Auzind acest lucru, pe fața fetelor s-a putut citi o fericire de-a dreptul cerească. 7. Ele Mi-au slăvit cu voce tare numele, după care i-au spus lui Sethlahem: 8. „O, măreț mesager al Celui al cărui nume limbile noastre nu îndrăznesc să-l rostească, suntem noi demne să mâncăm din această hrană care a fost cu siguranță binecuvântată de voi?” 9. Sethlahem le-a răspuns: „Dacă v-am spus să faceți acest lucru, de ce mai întrebați? Haide, veseliți-vă și treceți la masă, cu inimile ușoare. 10. După ce vă veți potoli foamea, mulțumiți-i Domnului, luați coșurile și mergeți la palatul lui Lameh, unde tovarășele voastre vă vor spune ce aveți de făcut. Amin”. 11. Mulțumite de instrucțiunile primite, cele trei femei au trecut la masă. La sfârșit, ele L-au slăvit pe Dumnezeu prin bucuria inimilor lor, după care s-au ridicat și au plecat în oraș, pentru a împlini sarcina primită. 12. Pe de altă parte, între Thubalkain și Kisehel (de partea căruia se afla și Lameh) se desfășurau negocieri grele. Iată cum s-au petrecut lucrurile: 13. Când Thubalkain a ajuns în fața lui Lameh, el a trântit cu ciocanul său greu de pământ, atât de puternic încât solul s-a cutremurat pe o distanță de câteva sute de măsuri, după care a întrebat cu o voce extrem de arțăgoasă: 14. „Părinte Lameh, ce dorești să fac? Dorești să îi dobor cu ciocanul meu pe acești țărani de la munte? Sau, poate, ai nevoie de arme noi? 15. Vrei să netezesc culmile munților, ca să nu mai pară atât de amenințători? - Spune-mi, ce dorești să fac?” 16. Lameh i-a adresat însă lui Thubalkain o privire semnificativă, după care i l-a arătat pe Kisehel și i-a spus: „Nu eu, ci acest om îți va spune ce ai de făcut. 17. Dar nu te baza prea mult pe ciocanul tău, căci s-ar putea să devină prea greu pentru tine!” 18. Thubalkain s-a întors imediat către Kisehel și l-a întrebat: „Ei bine, dacă tu ai fost cel care m-a chemat aici, de ce nu vorbești? Ți-a paralizat frica limba? Sau poate nu cunoști limba noastră... Vorbește, dacă ai darul vorbirii! 19. Femeile acelea spuneau ceva despre un minereu de aur. Spune, despre ce este vorba?” 20. Atunci, Kisehel s-a ridicat și i-a vorbit astfel lui Thubalkain: „Mai întâi spune-mi un lucru: de ce ai izbit atât de puternic cu ciocanul de pământ, și de ce ne-ai numit ,țărani de la munte'? Abia apoi îți voi răspunde la întrebarea ta! - Vorbește. Amin”. 21. Auzind această impertinență, fața lui Thubalkain s-a schimonosit în o mie de riduri de furie. El a răcnit, ca și cum ar fi scuipat foc dintr-un furnal: „Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel, mizerabile? Crezi că eu sunt la fel ca femeile frumoase din orașul tatălui meu? 22. Ce zici,-ți retez capul chiar acum, sau să mai aștept o vreme? 23. Auzi, viermii și paraziții coborâți din munți așteaptă fie tratați cu respect! 24. Ar fi de-a dreptul o rușine pentru ciocanul meu să strivească un asemenea vierme!” 25. După care s-a întors către minerii săi și le-a spus: „Haideți să ne întoarcem, căci nu merită ne punem talentul în slujba unor asemenea țărani. 26. Înainte de a pleca, doresc să-ți răspund totuși la întrebare: v-am numit țărani pentru că sunteți! Până una alta, bucură-te de norocul care a dat peste tine, căci dacă ai fi fost mai puțin prost decât pari, ai fi primit un ciocan în loc de răspuns, și nu cred că ți-ar fi priit! - înțelegi ce ți-am spus?” 27. După care, Thubalkain și-a ridicat din nou ciocanul greu pe umăr și s-a pregătit de plecare. 28. Dar Kisehel și-a ridicat mâna și a tunat cu o voce puternică: „Thubalkain! Îți poruncesc să rămâi! Amin”.