----------------------------------- 1% 21.3.2018, 06:02 Capitolul 237 - Lameh se simte din nou tulburat din cauza mulțimii. Fericirea și beatitudinea - destinul omului. ----------------------------------- Capitolul 237 Lameh se simte din nou tulburat din cauza mulțimii. Fericirea și beatitudinea - destinul omului. (23 ianuarie 1843) 1. În timp ce sublimul alai avansa pe străzile orașului, în jurul și în fața lor s-au strâns oameni de pretutindeni. 2. Lameh și-a amintit pe loc cuvintele Domnului, care îi spusese: „Nimeni nu trebuie sășească în fața ta!”, drept pentru care s-a simțit foarte tulburat. Nedorind să tulbure însă ordinea impusă, el nu a îndrăznit să se întoarcă pentru a-L întreba pe Domnul ce trebuie să facă. 3. Când a ajuns însă în fața unei mari intersecții, el a constatat că drumul îi era din nou blocat de mulțime. 4. Nemaiștiind cum să procedeze, el a rămas pe loc, profund emoționat. 5. Deși vedea perfect ce se petrece în inima lui Lameh, Domnul a acționat ca și cum nu ar fi observat tulburarea acestuia. 6. Văzând că nu mai înaintează deloc, Domnul l-a întrebat: „Lameh! De ce te-ai oprit? 7. Văd că mai avem încă o jumătate din drum de parcurs, iar timpul Meu este aproape! 8. De aceea, ar trebui să te grăbești, nu să te oprești”. 9. Abia acum și-a luat Lameh inima în dinți și i-a spus Domnului: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, mi-am adus aminte că mi-ai spus că nimeni nu ar trebui sășească în fața mea. Dar privește, în fața noastră sunt mii de oameni!” 10. Domnul i-a răspuns: „Văd și Eu acest lucru, dragul Meu Lameh! Dar oare i-ai anunțat pe oameni că nimeni nu trebuie să meargă în fața noastră? 11. Văd că îți spui în sinea ta: ,Nu-mi amintesc să fi făcut acest lucru!' 12. Atunci de ce dai vina pe bieții oameni din față? 13. În realitate, Eu nu m-am referit la această procesiune formală, ci la procesiunea misiunii tale de preot. 14. De aceea, liniștește-te și continuă-ți drumul, pentru că este firesc și normal ca oamenii sășească în văzul nostru. 15. Această ordine va trebui păstrată de-a pururi de acum înainte, atât la nivel fizic cât și în plan spiritual. 16. De aceea, păstrează-ți întotdeauna privirea ațintită asupra poporului tău și vei fi de-a pururi un păstor vrednic al turmei Mele. Amin”. 17. Acest discurs al Domnului l-a liniștit pe Lameh, care a pornit cu hotărâre înainte. 18. Pe măsură ce alaiul se apropia de magnificul templu, imaginea acestuia îl umplea de încântare pe Lameh, care aproape că a început să țopăie într-un picior de fericire. 19. De altfel, dacă nu s-ar fi simțit stânjenit în fața oamenilor din fața sa, ar fi făcut cu siguranță acest lucru. 20. Dar Domnul i-a spus: „Ascultă, Lameh. Copiii Mei au voie să se bucure după pofta inimii, în numele Meu! Așa că poți sări ca un ied dacă vrei, căci Eu îl prefer pe acela care se bucură în numele Meu decât pe acela care Mi se plânge de suferințele sale. 21. Eu v-am creat pentru a fi fericiți, nu pentru tristețe”. 22. Auzind aceste cuvinte, Lameh nu s-a mai înfrânat deloc și a început să sară în sus de fericire. 23. Văzând acest comportament, mulți s-au minunat, dar unii dintre ei i-au mulțumit Domnului și au început să sară și ei, bucurându-se. 24. Alții însă și-au spus: „Priviți, regele nostru, care până nu demult era un ucigaș, s-a transformat într-un dansator! 25. Cu siguranță, aceasta este opera celor de pe înălțimile sacre, căci se spune despre ei că sunt cei mai puternici magicieni din lume, de care ascultă până și pietrele!” 26. Au fost însă destui și cei care au respins această atitudine, spunându-le celorlalți: „Oare nu vedeți tăblița cu Numele atotputernic al lui Dumnezeu și alaiul maiestuos care îl însoțește pe Lameh? 27. Nu mai vorbiți prostii și adorați tăblița sfântă a lui Dumnezeu, cel despre care ne-a vorbit prințul Farak, marele clarvăzător al lui Dumnezeu!” 28. Dincolo de aceste incidente, alaiul a ajuns în sfârșit în fața marii porți din aur a zidului exterior al templului. 29. Mura a deschis poarta, iar procesiunea și-a continuat drumul către templu, dar mulțimea de oameni simpli nu a îndrăznit să treacă de prag, rămânând cuminte în afara zidurilor.