----------------------------------- 1% 21.3.2018, 06:15 Capitolul 239 - Neliniștea și tristețea lui Lameh în fața altarului. Explicațiile Domnului referitoare la ordinea din templu îl liniștesc pe Lameh. Binecuvântarea altarului. ----------------------------------- Capitolul 239 Neliniștea și tristețea lui Lameh în fața altarului. Explicațiile Domnului referitoare la ordinea din templu îl liniștesc pe Lameh. Binecuvântarea altarului. (26 ianuarie 1843) 1. După acest discurs, Lameh s-a așezat imediat în partea dreaptă a altarului, ținând tăblița în mâini. Fața lui arăta însă o stare de teamă, iar inima lui era plină de neliniște. 2. Văzând acest lucru, Domnul a întrerupt procedura de binecuvântare a altarului și i-a spus: 3. „Lameh, ce anume te supără? Văd după fața ta și din comportamentul tău că inima ta este tulburată de ceva. 4. Oare ordinea despre care ți-am vorbit este cea care te face să tremuri, deși nu ți-am indicat altceva decât ce anume trebuie făcut pentru ca sanctuarul Meu să fie păstrat într-o stare de puritate deplină, pentru ca nici un om nepregătit sufletește să nu se poată apropia de el? 5. Vorbește, iar Eu îmi voi arăta grația în fața ta”. 6. Lameh i-a răspuns. Domnului: „O, Doamne Dumnezeul meu! Ce mai poate rosti viermele neputincios din țărână odată ce Tu ți-ai exprimat voia Ta sfântă? 7. Din câte am înțeles, porunca Ta sună în esență astfel: ,Omule, ființă creată de Mine, trăiește neabătut după ordinea pe care ți-am impus-o; în caz contrar, Eu, Dumnezeul și Creatorul tău, te voi distruge pe loc și de-a pururi!' 8. Inițial, credeam că odată cu acest sanctuar se va revărsa asupra noastră - a bieților viermi din ținuturile de jos - o mare grație din partea Ta. Cum vom putea suporta însă noi voința Ta inexorabilă? 9. Nu cred că ne așteaptă altceva decât moartea, pierzania, tortura și judecata cea mai teribilă! 10. Vai, nu aș cunoaște natura umană dacă nu aș ști cât de ușor se poate ea rătăci! Dacă un om slab este predispus la o asemenea rătăcire, ce se va întâmpla cu el în preajma acestui sanctuar al Tău? 11. De ce mi se permite numai mie să intru în templu, deși am fost întotdeauna cel mai mare păcătos în fața Ta, în timp ce altora - de o mie de ori mai puri decât mine - li se interzice această intrare sub pedeapsa cu moartea? 12. Mi se pare firesc ca numai cei cu inima perfect pură se poată apropia de templu, dar ce om are o inimă perfect pură în fața sfințeniei Tale infinite? 13. Pe scurt, eu cred că orice om care ar îndrăzni să se apropie de acest templu va fi condamnat la moarte! 14. O, tăbliță sublimă și sfântă, te-am purtat plin de bucurie până aici, dar întoarcerea acasă va fi tristă și dureroasă, căci nu ne-ai fost dată ca o binecuvântare, ci ca o judecată teribilă! 15. O, Doamne, chiar dacă ai planificat astfel distrugerea noastră eternă, facă-se voia Ta sfântă, acum și de-a pururi. Amin". 16. Auzind cuvintele lui Lameh, Domnul l-a privit plin de compasiune și i-a spus: „Of, Lameh, biet fiu al suferinței și întunericului, de ce te lamentezi inutil? 17. Ascultă, crezi că dacă Mi-ar fi făcut plăcere să-Mi ucid propriii copii, mai fi venit la voi într-o formă vizibilă? 18. Un simplu gând al Meu ar fi fost suficient pentru ca întreaga creație să dispară instantaneu, ca și cum nu ar fi existat niciodată! 19. Unicul scop al venirii Mele printre voi, cei orbi din punct de vedere spiritual, a fost acela de a vă aduce din nou viața, de a-Mi revărsa grația și compasiunea asupra voastră, instituind această școală pe băncile căreia să puteți învăța din nou ce înseamnă viața pe care ați pierdut-o. 20. De ce ți se pare o judecată faptul că această școală trebuie menținută într-o stare pură, astfel încât să-și poată îndeplini rolul ei de canal prin care să poată trece puterea Mea, conducându-vă astfel către mântuire? În cazul în care canalul ar fi umplut rapid cu impurități, trecerea puterii Mele prin el ar slăbi în mod firesc. 21. Ce au ceilalți de pierdut dacă Eu îi permit numai marelui preot să intre în templu? 22. Ți-am spus: orice om care se apropie de Mine prin iubirea sa înseamnă pentru Mine mai mult decât o mie de asemenea temple. 23. Orice om care Mă iubește se află deja în altarul celui mai sfânt dintre temple: inima sa spirituală. Este evident că dacă un asemenea om ar intra în acest templu alături de tine nu va fi ucis de heruvimi. 24. Căci cel care Mă iubește se află deasupra acestei ordini, putând intra nu doar de patru ori pe an în acest templu, ci oricând dorește. 25. Nu cred că-Mi poți cere să dăruiesc un templu în care să sălășluiască grația Mea numai pentru a-l transforma apoi într-o cocină de porci! 26. De aceea, respectați ordinea impusă de Mine și fiți convinși că ea nu v-a fost dată ca o pedeapsă, ci ca o grație. 27. Căci Eu sunt Tatăl vostru, nu un criminal! 28. Iar acum, voi binecuvânta acest altar! Amin”.