----------------------------------- 1% 23.3.2018, 20:33 Capitolul 277 ----------------------------------- Capitolul 277 Adam și patriarhii îi salută pe mesagerii întorși acasă. Adam îi pune o sumedenie de întrebări lui Enoh. Acesta îi recomandă aibă răbdare. Pura și Naeme se întâlnesc cu un necunoscut venit din regiunea de miazăzi. (21 martie 1843) 1. După numai două gradații ale umbrei pe ceasul solar, cei chemați au ajuns la fața locului, iar Adam s-a grăbit să-l îmbrățișeze pe Enoh. 2. După schimbul plin de iubire de îmbrățișări, prin care patriarhii aproape că i-au strivit la pieptul lor pe mesagerii întorși acasă, Adam l-a întrebat pe Enoh: 3. „O, mult iubitul meu fiu, Enoh, la fel și voi, iubiții mei Kisehel, Sethlahem, Joram, Hil, Bael, Julel și Darel, povestiți-mi totul. Spuneți-mi pe rând tot ce s-a petrecut în ținuturile de jos, cum s-a comportat Lameh și toate lucrurile sublime care s-au petrecut! 4. Nu v-a părăsit nici o clipă grația și iubirea Tatălui preasfânt? Nu a căzut nici unul dintre voi în mrejele femeilor din ținuturile de jos? 5. Ce s-a întâmplat cu tăblița pe care Lameh a tratat-o într-o manieră atât de odioasă, din câte ne-a povestit Tatăl preasfânt? 6. Ați perceput rugăciunile și binecuvântările mele continue pentru voi? 7. Atât timp cât v-ați aflat în ținuturile de jos, nu am avut liniște și pace, zi și noapte. Mi-a fost imposibil să rămân în coliba mea, așa că m-am rugat tot timpul pe colina Tatălui, rugându-mă pentru voi și pentru ținuturile de jos și binecuvântându-vă continuu. 8. La fel au procedat majoritatea patriarhilor, dar mai ales Naeme, care s-a rugat continuu, implorându-L fără încetare pe Tatăl să îi vindece părintele trupului fizic, pe Lameh, și să vindece odată cu el și ținuturile guvernate de acesta. Mie însumi mi-a fost imposibil să-i ascult cuvintele pline de emoție, rostite din inimă, fără plâng cu lacrimi fierbinți. 9. La fel au procedat Hored și cele două soții ale lui Lameh, care ni s-au alăturat pe culmea Tatălui și care au rămas tot timpul cu noi în timpul absenței voastre. 10. Dar mai presus de orice, iubitul meu Enoh, trebuie să fac referire la Pura, fata din ținuturile de jos. Această copilă ne-a uimit pe toți. Cine nu a văzut ce s-a întâmplat nu va putea crede vreodată, numai din povestirile noastre. 11. Îți amintești cât de oribil s-a purtat Lameh cu părinții și cu rudele ei. Cu toate acestea, nici o altă persoană de pe înălțimile sacre nu s-a rugat atât de mult pentru Lameh decât această copilă, și asta cu o ardoare atât de mare și cu o credință atât de deplină în grația tatălui ceresc încât personal am avut convingerea că Acesta se manifesta continuu într-o formă vizibilă în fața ei, ceea ce m-a făcut să cred că ea este o veritabilă fiică a Tatălui. 12. Adevăr îți spun, Enoh, dacă ai fi văzut și dacă ai fi auzit personal ce s-a petrecut, ai fi ajuns cu siguranță la aceeași concluzie ca și mine. 13. Din acest motiv, am luat-o pe această copilă în casa mea, iar acum am adus-o cu mine, pentru ca ea să afle chiar din gura ta ce s-a petrecut în ținuturile de jos, căci s-a rugat și i-a trimis atâtea oftaturi Tatălui divin pentru această cauză. 14. Iată așadar, dragul meu Enoh, și voi, ceilalți, care ați fost trimiși în ținuturile de jos înaintea lui Enoh, ce s-a petrecut pe înălțimi în lipsa voastră. 15. V-am povestit personal toate aceste lucruri, eu, părintele încă în viață al întregii umanități, pentru a vă bucura alături de mine. Iar acum, faceți-mi aceeași bucurie, căci am așteptat atâta vreme să aflu ce s-a petrecut în ținuturile de jos. Dar mai presus de orice, facă-se voia sfântă a Tatălui! Amin”. 16. După care Adam i-a binecuvântat pe Enoh și pe ceilalți mesageri. 17. Enoh i-a răspuns pe loc părintelui umanității: „Ascultă, părinte Adam, și ascultați-mă și voi, părinți și copii ai mei! Tatăl preasfânt și preaplin de iubire și-a rezervat plăcerea de a vă comunica în persoană ce s-a întâmplat în ținuturile de jos. De aceea, nu-mi este permis să răspund acum la întrebările - justificate de altfel - pe care mi le-ați pus. 18. Un singur lucru vi-l pot spune în avanpremieră, și anume faptul că în ținuturile de jos s-au petrecut lucruri nemaivăzute și nemaiauzite, la care nici măcar nu ați visat, asigur cu toată sinceritatea. 19. Aveți puțină răbdare și marea revelație va veni la voi, la fel ca un soare glorios de dimineață. Acesta este motivul pentru care v-am convocat pe toți, pentru a auzi veștile bune. De aceea, aveți răbdare până când Tatăl va veni - așa cum i-a promis Puristei -, iar atunci spiritul vostru va obține lumina după care tânjește. 20. Deocamdată, haideți să intrăm în coliba Puristei, unde am fost convocați cu toții. Conform legii care ne-a fost dată, femeile nu au însă dreptul de a intra în colibă, cu excepția mamei Eva, așa că vor trebui să aștepte în coliba lui Uranion. - Iar acum, glorioasa mea Purista, condu-ne în coliba iubirii Domnului. Amin”. 21. Purista l-a întrebat pe Enoh dacă nu ar putea să le lase în colibă măcar pe Pura și pe Ghemela, soția lui Lameh. 22. Dar Enoh i-a răspuns: „Crede-mă, dacă ar fi după mine, lăsa întreaga lume să intre în coliba iubirii Domnului. Dar nu eu stăpânesc ordinea divină. Domnul este cel care a dispus astfel lucrurile; de aceea, noi trebuie să-i îndeplinim voia, căci legea nu poate fi schimbată decât de El însuși. 23. Așadar, nu depinde de mine, ci numai de voința Domnului dacă le va permite femeilor să intre în colibă. Până una alta, vom face așa cum ni s-a cerut, iar Domnul va proceda așa cum va crede de cuviință. Amin”. 24. După care patriarhii, conduși de Purista, au intrat în coliba sfântă, însoțiți de Eva. Celelalte femei au rămas afară. 25. Singură Pura a făcut o mică plimbare, însoțită de Naeme, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Sacrificându-i curiozitatea lor firească Domnului, ele s-au resemnat și L-au slăvit, printre suspine, pe Tatăl preasfânt și preaplin de iubire. 26. În timp ce suspinau astfel, dinspre miazăzi s-a apropiat de ele un bărbat, care s-a îndreptat direct către ele. Inițial, speriate, cele două femei au vrut să o ia la fugă, dar bărbatul le-a prins rapid din urmă.