----------------------------------- 1% 26.6.2018, 02:45 Capitolul 16 ----------------------------------- Capitolul 16 Domnul potolește dorința de răzbunare a lui Kisehel. Satan refuză răspundă la întrebările Domnului. Pedepsirea și umilirea Dragonului furios de către Kisehel. (13 aprilie 1843) 1. Auzind aceste sacrilegii din gura Dragonului, Kisehel a simțit cum întreaga ființă îi ia foc, cerând răzbunare. De aceea, el a strigat cu putere: 2. „Bine, Doamne, Dumnezeu etern și atotputernic, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Cum este posibil să asculți liniștit asemenea sacrilegii? 3. Împrumută-mi din nou forța pe care mi-ai acordat-o pe vremea când am coborât în ținuturile de jos și voi avea grijă pun capăt existenței acestui spirit netrebnic, într-o manieră despre care se va mai vorbi multe eternități de acum încolo!” 4. Domnul i-a spus însă lui Kisehel: „O, fiu al focului și al tunetului! De ce crezi tu că sacrilegiul Dragonului te afectează pe tine mai mult decât pe Mine, în condițiile în care ție ți-a vorbit cu simpatie, în timp ce pe Mine M-a împroșcat cu lăturile furiei sale? 5. Chiar crezi că nu M-aș putea descurca singur în fața acestui spirit căzut, fără ajutorul tău prețios? – O, fii fără grijă! Dacă dori, l-aș putea izgoni cu un singur suflu, pentru tot restul eternității! 6. Dacă acționa însă în acest fel, ce ai avea tu de câștigat, sau ce așștiga Eu? 7. Ascultă-Mă: dacă acest Dragon Mi-ar putea aduce vreun prejudiciu real sau dacă M-ar putea face prizonier, așa cum se laudă, te asigur că ar fi făcut-o încă cu mult timp în urmă. Dar el nu este decât un adolescent slab în creația Mea. De altfel, te asigur că își dă foarte bine seama cât de neputincios este în fața Mea. Acesta este motivul pentru care are limba atât de veninoasă, căci el încearcă se răzbune pe Mine prin cuvintele sale, știind că nu-i va fi niciodată posibil să treacă la fapte! 8. De aceea, lasă-l să vorbească oricât de mult dorește. După ce își va goli sacul cu vorbe, voi avea și Eu grijă îi spun câteva cuvinte. 9. Așadar, calmează-te, iar tu, Satan, continuă vorbești, căci Eu, Domnul și Dumnezeul tău, doresc să îți dezvălui în întregime esența în fața acestor martori ai noștri, astfel încât să vadă cine ești, pentru a-i ajuta mai târziu și pe ceilalți să te recunoască! (Notă: la origini, Satan a fost o ființă feminină) 10. Începe mai întâi prin a ne spune câte creații am distrus Eu, așa cum M-ai acuzat mai devreme?” 11. Dragonul a rămas însă interzis și a refuzat să răspundă. 12. Dar Domnul i-a poruncit să vorbească. 13. Atunci, Dragonul a început să fumege și a dat semne că ar dori să se repeadă la cei patru oponenți ai săi. 14. Dar Domnul i-a spus: „Dacă refuzi să vorbești, te voi forța prin mânia Mea!” 15. Dragonul a început însă scoată flăcări pe nări și a urlat: „Ce crezi Tu că înseamnă pentru mine mânia Ta? Eu o cunosc cel mai bine, căci ea reprezintă însăși esența mea! 16. Nu eu trebuie să tem de Tine, ci Tu Însuți trebuie să Te ferești ca nu cumva să pun stăpânire pe Tine. Te asigur că dacă acționa în acest fel, s-a zis cu iubirea Ta, și îți vei extermina singur copiii de pe pământ, fără nici o milă! Pe planetă nu ar mai rămâne probabil decât câteva muște care să depună mărturie în legătură cu puținul interes pe care îl acorzi creaturilor Tale! 17. De aceea, ține-Te la o distanță respectuoasă față de mine, căci în caz contrar nu pot garanta că nu îți va veni chiar acum ideea de a inunda întregul pământ cu o apă mare, lucru la care ai visat dintotdeauna, știu bine!” 18. De data aceasta, răspunsul Domnului a fost ceva mai violent: „Satan, nu-Mi forța mărinimia, căci și răbdarea Mea are o limită!-Mi răspunsul pe care îl aștept de la tine, nu altul! În caz contrar, vei regreta cu adevărat!” 19. În acest moment, Dragonul s-a întors și a încercat să își lovească adversarii cu coada sa extrem de puternică. 20. Dar Domnul i-a dat un baston lui Kisehel și i-a spus: „Du-te și pedepsește-l!” 21. Kisehel a luat bastonul și l-a lovit cu toată puterea pe Dragon. 22. Acesta s-a întors imediat, urlând și scoțând foc pe nări, după care a renunțat la forma sa oribilă și a luat o înfățișare umană. S-a prosternat astfel în fața Domnului, căruia i-a spus: 23. „Doamne, Dumnezeu etern și atotputernic! Dacă dorești să pedepsești pentru așa-zisa mea răutate față de Tine, cel puțin nu o face fără iubire, căci știi bine că loviturile mâniei Tale mă ard îngrozitor, provocându-mi răni insuportabile!” 24. Domnul i-a răspuns: „Ce rugăciune este asta din partea ta, care te pretinzi Domnul Meu? Nu M-ai amenințat tu ceva mai devreme cu pedeapsa pe care Mi-o pregătești? Ce înseamnă această schimbare de atitudine?” 25. Satan: „O, Doamne, nu mă mai chinui. Știi bine că sunt un mincinos patentat și că visul meu dintotdeauna a fost acela de a deveni un Domn independent de Tine! 26. Haide, dăruiește-mi un nou răgaz, și mai devreme sau mai târziu mă voi întoarce din nou la Tine; dar ia-mi totodată întreaga mea putere, ca să nu mai fiu tentat să revolt din nou împotriva Ta!” 27. Domnul: „Haide, mărturisește-ți toate minciunile în fața acestor martori, și apoi voi vedea ce pot face pentru tine. Dar nu le ascunde nimic, căci în caz contrar toate rugăciunile tale vor fi în zadar! Amin”.