----------------------------------- 1% 26.6.2018, 10:55 Capitolul 53 ----------------------------------- Capitolul 53 Consacrarea vie a templului prin iubirea arzătoare a regelui Lameh față de frații și de surorile sale. Deasupra templului apare o inimă luminoasă. (9 iunie 1843) 1. Complet uluit în fața înțelepciunii acestui bărbat, Lameh L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat pe om cu astfel de atribute. După ce și-a ușurat astfel inima, el s-a adresat din nou Înțeleptului și L-a întrebat: 2. „Prietene și frate extrem de înțelept, imediat după Dumnezeu și după marele Său preot Enoh! Mi-ai spus mai devreme că trebuie să consacru templul în inimile oamenilor și că actul meu de consacrare va fi justificat în fața lui Dumnezeu. Ai adăugat că tot ce trebuie să fac este să îi binecuvântez pe toți cei prezenți, considerându-i frații și surorile mele, iar Dumnezeu va consacra și va binecuvânta El Însuși, în fața mea, templul construit de oameni. Acum câteva minute, Enoh mi-a făcut o propunere importantă, spunându-mi: ‚Noi ar trebui să consacrăm templele din inimile oamenilor, trezindu-le astfel către Viața spirituală și eternă ce vine de la Dumnezeu; căci numai aceste temple sunt vii. Nu crezi că templul construit din materie moartă va fi consacrat mai eficient dacă îi vom binecuvânta pe toți frații și pe toate surorile noastre aici de față, trezind astfel în ei Viața lui Dumnezeu?’ În sfârșit, mi-ai explicat că nu trebuie să preocup de apusul soarelui natural, ci doar de soarele viu al spiritului, care este sinonim cu iubirea din inimile noastre față de Dumnezeu! Îmi dau acum seama că tu și Enoh aveți perfectă dreptate, cuvintele voastre exprimând în toată plenitudinea sa adevărul divin! 3. Dar cum pot face eu toate aceste lucruri? Aceasta este o altă problemă! Da, cum trebuie să procedez pentru a-i consacra lui Dumnezeu inima oamenilor într-o manieră care să-i fie Acestuia pe plac?” 4. Înțeleptul i-a răspuns lui Lameh: „Ascultă, dragul Meu prieten și frate! Ce îți spune inima atunci când contempli această mulțime alcătuită din frații și din surorile tale, care ne privesc cu ochi strălucind de iubire și de bucurie?” 5. Lameh: „Da, da, îmi dau seama că așa stau lucrurile. Însăși inima mea arde în vâlvătaia iubirii față de ei, mergând până acolo încât i-aș putea lua pe toți în brațele mele, strângându-i de-a pururi lângă inima mea. Mi-aș dori de asemenea să le fac cât mai mult bine și să îi înalț cât mai sus, astfel încât nici un muritor să nu poată sesiza întreaga măreție a splendorii lor! 6. Ca să fiu sincer, dacă ști că moartea mea le-ar putea aduce Viața eternă și preafericită, muri instantaneu din iubire față de toți cei prezenți, inclusiv pentru cei rămași acasă! 7. O, prietene, întreb dacă această iubire atotputernică pe care o simt în clipa de față nu reprezintă cumva însuși începutul consacrării curate a inimilor acestor oameni în fața lui Dumnezeu? – Oare ce altceva s-ar mai putea petrece care să fie pe placul Domnului Dumnezeului nostru?” 8. Înțeleptul: „Privește în direcția templului și spune-Mi ce vezi!” 9. Lameh s-a întors de îndată și a privit în direcția templului, lovindu-și palmele de uimire. În locul îmbulzelii de dinainte, el a văzut acoperișul templului învăluit într-un nor alb, deasupra căruia bătea o inimă mai strălucitoare decât soarele la amiază. 10. Această viziune l-a lăsat pe bietul Lameh complet mut, buzele sale fiind incapabile să mai rostească vreun cuvânt. 11. Drept care, Înțeleptul a luat din nou cuvântul: „Sunt de părere că prin iubirea ta vie față de Dumnezeu și față de frații și surorile tale aici de față ai binecuvântat în mod corect inimile lor în fața Domnului și le-ai consacrat astfel ca temple vii, de vreme ce Domnul Dumnezeul tău a iluminat acest templu alcătuit din materie moartă prin grația și compasiunea Sa! 12. Da, frate, trebuie să recunosc că ai efectuat consacrarea templului în maniera cea mai agreabilă cu putință în fața lui Dumnezeu. Din acest motiv, Domnul te-a binecuvântat pe tine, așa cum a binecuvântat și templul! 13. Din iubire, tu ai dispus transformarea tuturor armelor din regatul tău în unelte utile oamenilor. Enoh ți-a promis atunci că grația lui Dumnezeu se va manifesta față de tine în timpul acestei ceremonii. 14. Iată: calea care duce către templu este acum liberă. De aceea, însoțește-Mă împreună cu Enoh, pentru a primi ceea ce ți-a fost promis! Amin”.